Combinatul de tutun din Chişinău TUTUN-CTC: Poveste de succes se confruntă cu majorarea accizelor

În anii ’70 ai secolului XX, combinatul de tutun TUTUN-CTC era unul dintre cele mai avansate, din punct de vedere tehnologic, nu doar din fosta Uniune Sovietică, dar şi din întreaga regiune. După deschiderea pieţelor interne ale ţărilor CSI, mai multe corporaţii multinaţionale şi-au manifestat interesul de a-l privatiza, totuşi, s-a luat decizia ca acesta să rămână în proprietatea statului. Despre situaţia actuală din cadrul combinatului au discutat redactorul-şef al ziarului Capital Market, Ghenadie Tudoreanu şi directorul general al TUTUN-CTC, Simion Grişciuc.

– Curând se împlinesc 100 de ani de la deschiderea primei întreprinderi în domeniul industriei tutunului din Basarabia, mai exact a unui atelier de lucru specializat în ambalarea ţigărilor, fondat în 1924, la periferia oraşului Chişinău care, în timp, a devenit unul dintre cele mai mari combinate din regiune. De asemenea, în curând vor fi marcaţi 50 de ani de la ultima modernizare a combinatului. În această ordine de idei, spuneţi-ne, la ce nivel tehnologic se află întreprinderea în acest moment, în ce măsură îi este exploatată capacitatea, şi cât de competitivă este ea în regiune?

– Combinatul de tutun din Chişinău TUTUN-CTC, la data de 25 septembrie 2016, va împlini 92 de ani. Într-adevăr, în trecut, combinatul era unul dintre cele mai mari nu doar din Uniunea Sovietică, dar şi din întreaga regiune. O perioadă producea circa 10 miliarde de ţigări pentru fostele republici sovietice, dar şi pentru unele ţări balcanice.

În prezent, combinatul dispune de echipament modern, de un sistem de management integrat: calitate – mediu – asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă, iar mărcile de ţigări produse de combinat, sunt recunoscute nu doar în Republica Moldova, dar şi peste hotarele acesteia. Din păcate, astăzi nu putem vorbi despre un volum mare de producere, din cauza nivelului slab de utilizare a potenţialului companiei. În general, capacitatea de producţie ar permite să se fabrice până la 11 miliarde de ţigări pe an, dar, cu părere de rău, în 2015 am produs doar 1,3 miliarde de ţigări. Cred că vă puteţi da seama cu uşurinţă, că această cifră nu este nici măcar un sfert din volumul pe care am fi în stare să-l fabricăm. Dacă în anii prosperi ocupam cca 80% din piaţa de desfacere a produselor de tutungerie din Moldova, acum, alături de alţi trei producători locali, ocupăm cca 10%. Mai mult decât atât, este evidentă tendinţa de micşorare a acestui procent. Noi conştientizăm faptul că suntem foarte aproape de acea limită critică, în care veniturile vor depaşi costurile şi cheltuielele şi care ne va obliga să ne oprim.

– Dar acum 10 ani combinatul avea o poziţie impunătoare pe piaţa locală şi chiar îşi exporta produsele?

– Situaţia s-a schimbat radical. La momentul de faţă, combinatul are două mari obstacole: politica bugetar-fiscală austeră în raport cu noi şi concurenţa neloială promovată atât de importatori, cât şi de ceilalţi producători locali de ţigări.

– Spuneţi-ne, vă rog, în ce mod se manifestă această presiune?

– În primul rând, în ultimii ani, odată cu amplificarea capacităţilor de producţie în ţările vecine, marile companii transnaţionale nu doar ne-au limitat posibilităţile, dar, practic, ne-au scos din joc, în ceea ce priveşte segmentele de piaţă tradiţionale ale combinatului, fără a ne lăsa altă alternativă, decât cea a fabricării şi vânzării mărcilor de ţigări cu buget redus. Din păcate, nici măcar pe acest teritoriu limitat nu ne putem simţi în siguranţă, din cauza presiunii giganţilor şi a concurenţei neloiale din partea altor producători autohtoni.

– Dacă dumneavoastră consideraţi că nu sunteţi tratat onest, de ce nu vă adresaţi Consiliului Concurenţei pentru a iniţia o investigaţie corespunzătoare?

– Să demonstrezi o înţelegere de cartel sau dumpingul de preţ este destul de greu, anume aşa văd eu acţiunile celor mai mari importatori pe piaţa locală. În ceea ce mă priveşte, eu am propus Ministerului de resort, dar şi autorităţilor centrale să ia în consideraţie posibilitatea de a ajunge la un compromis în ceea ce priveşte ţigările autohtone şi cele de import, la o rată de cel puţin 2-3 lei sau, cel puţin, să divizeze în mod civilizat piaţa şi să permită să ne vindem ţigările cu un preţ de până la 15 lei, iar lor – de la 18 lei. Cu părere de rău, propunerea mea nu a fost susţinută, motivând prin faptul că există un acord cu obligaţii internaţionale pe care şi le-a asumat Republica Moldova în domeniul comerţului liber. Între timp, consider că acordul de liber schimb cu ţările CSI poate fi anulat în cazul unor importatori, aşa cum aceştia nu au respectat cerinţele ţării-producătoare.

Cel de-al doilea factor care ne afectează puternic este presiunea producătorilor locali. Atât ei, cât şi combinatul TUTUN-CTC produc ţigarete fără filtru. Din păcate, la noi, preţul pentru aceste produse de tutungerie este mai mare decât la ei. Mai mult decâ atât, deoarece combinatul nu este privat, dar aparţine statului, acesta dispune de un spaţiu limitat de manevrare. În cele din urmă, diferenţa de preţ a permis altor branduri să ne înlocuiască pe piaţă. Aşadar, RITM-ul ucide TEMP-ul şi DOINA, iar NOROC, MILITARI şi DОMOK – lovesc în ţigaretele noastre fără filtru.

Recent, angajaţii TUTUN-CTC au descoperit un lot de ţigări contrafăcute. S-a falsificat nu doar ţigaretele, dar şi timbrul de acciz. Din păcate, autorităţile fiscale n-au întreprins nici o acţiune împotriva producătorilor fără scrupule, or, falsificarea accizelor nu este altceva decât un furt direct de la stat. Acum mă gândesc cum să procedez cu aceşti concurenţi neloiali şi cum să mă adresez corect la procuratură şi la alte organe represive.

Al treilea factor care ne afectează foarte mult este politica fiscală a statului.

– Dar pe segmentul respectiv, nu activaţi în aceleaşi condiţii cu ceilalţi producători?

– Consider că modelul utilizat este cel mai avantajos pentru importatorii de produse din tutun, aşa cum acesta contribuie la o creştere accentuată a preţului final al ţigaretelor cu buget redus. Pot să aduc şi un exemplu. Ştiţi prea bine că accizele pentru ţigarete sunt formate din două părţi – o rată fixă prestabilită pentru 1000 de ţigarete, plus partea ad valorem, care constă dintr-un anumit procent din preţul de pe piaţă al ţigaretelor. Astfel, creşterea constantă a părţii fixe a accizei duce la creşterea accentuată a componentei fiscale, dar şi a preţului final pentru ţigările locale, mai mult decât în cazul celor importate. Aşadar, dacă în 2013, partea fixă pentru 1000 de ţigarete a fost de 75 de lei, plus partea ad valorem de 24%, acum aceasta e de 300 lei, plus 12%. Pentru noi, această schimbare, a însemnat o creştere a preţului accizelor cu 58%, iar pentru importatori cu 31-32%. Cu o lună în urmă, politica fiscală a accizei fixe era de 300 de lei, plus 12%, dar nu mai puţin de 400 de lei. Rezultă că doar acciza pentru un pachet de ţigări cu filtru este de 8 lei, dacă luăm reper un preţ de 10 lei se adaugă şi un TVA de 1,60, primim 9,6 lei fix, apoi costurile materialelor şi de distributie şi deja intrăm în supracost. Dacă mai adăugam costurile de distribuţie şi adaosul unităţilor comerciale, atunci preţul uneia dintre cele mai populare mărci ale noastre, TEMP, va ajunge la 15 lei. Cu aşa preţ intrăm pe segmentul ţigaretelor scumpe şi, desigur, când se face alegerea între TEMP şi Red&White, Bond, Monte Carlo, consumatorii noştri dau preferinţă mărcilor de import.
Practica a demonstrat că, odată cu scumpirea ţigaretelor autohtone, scad dramatic vânzările acestora. În condiţiile micşorării veniturilor companiei, în primul rând din cauza modificărilor impozitelor, eu, în calitate de şef al companiei, trebuie să aleg între reducerea personalului, cu scopul de a restrânge cheltuielile, sau trecerea, exclusiv, la producerea ţigărilor ieftine. Îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce urmează să declar: asemenea întreprindere cum este combinatul de tutun din Chişinău TUTUN-CTC nu va putea să se menţină pe piaţă doar cu produse de tutungerie fără filtru.

Am cerut sprijinul Comisiilor parlamentare pentru agricultură şi industrie alimentară, dar şi a Comisiei pentru economie, buget şi finanţe. Am expediat scrisori corespunzătoare Guvernului şi preşedintelui ţării cu rugămintea de a susţine producătorii interni, însă, din păcate, nu am fost auzit.

– Într-adevăr, nu cred că vă doriţi să pierdeţi din tradiţii, specialişti în domeniu, tehnologii…

– Da, avem specialişti care lucrează la combinat de 30-40 de ani. Cum am putea să-i eliberăm din funcţie, cum să le spunem că nu vom mai putea produce – e destul de greu să faci acest lucru. Dar este foarte important să înţelegeţi că, în condiţiile în care vânzările scad, unii angajaţi, cu siguranţă, vor intra în şomaj tehnic.

– Din câte ştiu, TUTUN-CTC, pe timpuri, îşi exporta producţia în Ucraina, România. Mai exportaţi şi acum?

– Combinatul nu-şi mai exportă producţia în aceste ţări. În primul rând, în România sunt foarte mari preţurile la accize, dar ei nici nu fac diferenţă între ţigări cu filtru şi ţigări fără filtru. De exemplu, dacă cer ţigările noastre PLUGARUL, atunci după plata accizelor, preţul lor va fi acelaşi ca a unui pachet de PARLIAMENT. Desigur, în aşa situaţie, cumpărătorul va procura ţigarete de import.

În Ucraina nu exportăm, deoarece giganţii care au venit în această ţară, îi satisfac pe deplin nevoile în acest sens. Chiar dacă îşi mai amintesc şi acum de noi, nu ne mai aşteaptă. Trebuie să întelegeţi că companiile transnaţionale au acaparat, în totalitate, piaţa. În acelaşi context, vreau să precizez că, ceea ce s-a întâmplat cu “Bulgartabac”, este vina oricui, numai nu a bulgarilor.

– În această toamnă, întreprinderea va fi din nou supusă privatizării. Înţeleg că Dvs. sunteţi managerul întreprinderii şi Agenţia Proprietăţii Publice nu ese obligată să vă informeze despre planurile sale, dar poate Ministerul de resort a discutat cu Dvs. problema privatizării întreprinderii şi perspectivele acesteia?

– Responsabilii de la Ministerul de resort au discutat această întrebare, deşi privatizarea întreprinderii este în atribuţiile Ministerului Economiei. În cadrul discuţiilor am subliniat că, dacă cineva este interesat de teritoriul combinatului (circulă zvonuri că ar exista interes pentru teritoriul întreprinderii şi infrastructura existentă), atunci Guvernul să ne ofere un spaţiu de 3-4 hectare pe care am disloca producerea şi depozitarea, iar restul să-l scoată la vânzare. Pe de o parte, acest lucru ne va permite să păstrăm procesul de producţie, locurile de munca şi vărsările în buget, iar pe de altă parte – să atragem investitori în obiectele neutilizate.

Nu pot să spun nimic despre existenţa vre-unui investitor strategic, însă câteva persoane, potenţiali cumpăratori, au fost în vizită la noi. E adevărat, însă, că valoarea noastră de bilanţ – 320 de milioane de lei, acţiunile statului – e destul de mare.

Dacă e să fiu sincer, sunt de acord cu poziţia Guvernului cu privire la privatizarea întreprinderii. Astfel de companii trebuie să dea mai multe defalcări în buget. Noi, însă, ne aflăm într-un cerc vicios, pe de o parte statul vrea mai multe venituri, iar pe de altă parte ne măreşte preţul la accize, ceea ce scumpeşte produsele şi scade vânzările, respectiv, şi defalcările la buget.

Anul trecut, am plătit dividende la bugetul de stat de 15 milioane lei şi accize de 200 de milioane lei. În acest an ne vom strădui să ne menţinem în aceiaşi parametri, dar ce va fi în 2017 este greu de prognozat. Dacă ţigările se vor scumpi şi mai mult, iar noi nu vom putea menţine nivelul vânzărilor, bugetul va primi mai puţini bani.

– Din câte înţeleg, vedeţi două opţiuni de salvare a întreprinderii. Prima – introducerea prin lege a unor taxe care să limiteze importul de ţigări şi înăsprirea sancţiunilor pentru concurenţa neloială. A doua – reorganizarea întreprinderii pentru a optimiza combinatul şi a exclude din bilanţa acestuia activele neutilizate. Corect?

– Nu pot să ştiu ce se va întâmpla după următoarea rundă de privatizare. O situaţie va fi dacă acesta va fi vândut, alta – dacă va rămâne în proprietatea statului. Noi avem 11,4 hectare de teren pe care nu le utilizăm, însă achităm arenda, consumul de energie, paza, amenajarea teritoriului etc. La Glodeni avem o subdiviziune, unde pe 6 hectare sunt situate depozite, sere, căsuţe pentru uscarea tutunului şi alte obiecte, însă nu le utilizăm, pentru că nu mai creştem tutun. Aceeaşi situaţie este şi cu bazele de odihnă de la Vadul lui Vodă şi Koblevo. Cu toate aceste active neutilizate, dar care atârnă pe bilanţa întreprinderii, trebuie să facem ceva. Cât vizează remediul împotriva concurenţei neloiale sau a dumpingului, aş vedea o politică mai prietenoasă din partea statului faţa de producătorii autohtoni, prin întroducerea unor taxe de savgardare pentru produsele care se importă, dar în acelaş timp care se produc în ţară şi doar în cazul dificitului de marfuri pe piaţa să fim puşi în condiţii egale. În general, acum când suntem cu toţii victimile asa-numitului fenomen de corporatizare, doar prin reglarea corectă a exportului faţă de import, putem sa ne menţinem economia şi compatrioţii apţi de muncă în ţară.

– Problemele de optimizare a activităţii întreprinderii au fost discutate în cadrul consiliului de administrare?

– De fapt am discutat mai mult optimizarea cheltuielelor şi aici în varianta scăderii vânzărilor, se impune o optimizare a cadrelor. De asemenea, încercăm să micşoram cheltuielele indirecte (paza, kleening-ul, resursele energetice).

– Există interes din partea vreunei corporaţii transnaţionale sau a unui investitor local?

– Nu e bine să te bucuri de nenorocirea vecinului, dar sper că, odată cu problemele în activitatea „Bulgartabac” va creşte interesul faţă de întreprinderea noastră. Combinatul este bine poziţionat în centrul Europei, are potenţial de ieşire atât pe pieţele CSI, cât şi pe cele din UE. Cât ţine de corporaţiile transnaţionale, chiar nu ştiu ce să spun. Acestea au produceri importante în Ucraina, unde îregistrează chiar supraproducere.

– Deci, consideraţi că întreprinderea are viitor, dar are nevoie de susţinerea statului?

– Da, susţinerea este necesară, altfel suntem terminaţi. Am văzut politica bugetar-fiscală pentru anul viitor şi nu sunt deloc optimist. Se presupune că acciza va fi în 2017 de 350 de lei, plus 12% din valoarea ţigărilor. Cu aşa o povară, TUTUN-CTC nu-şi va putea păstra poziţiile pe piaţă. Iar dacă mai luăm în considerare că Moldova s-a angajat, către anul 2025, să ridice cota fixă a accizei la 95 de euro pentru 1000 de ţigări, cu aşa impozite şi preţuri, nimeni nu va cumpăra ţigările noastre şi CTC va disparea. De aceea, eu cred că problema Combinatului de tutun din Chişinău trebuie să fie discutată şi soluţionată la cel mai înalt nivel. Cea mai importantă problemă trebuie să fie cea a păstrării locurilor de muncă. Un exemplu de succes este Belarusul, unde importatorii de ţigări au fost obligati să producă branduri autohtone 2/3 din timpul de muncă şi doar restul timpului – ţigarile lor.

A dialogat Ghenadie Tudoreanu

Numarul ziarului: 
Nr.35 (656) din 7 septembrie 2016