Scriam acum două săptămâni că economia Republicii Moldova va suporta, dincolo de linia unei totalizări, reduceri semnificative şi că principalele cauze sunt criza pandemică şi seceta care au afectat puternic agricultura şi industria de prelucrare. Datele cu care operam erau extrase din analizele Băncii Mondiale, ceea ce scoate constatările respective din umbra oricăror tratări subiective.
Banca Mondială anunţa o reducere a Produsului Intern Brut de peste 7 la sută, reducere care se regăsea şi în estimările referitoare la economia întregii lumi, inclusiv la economia ţărilor din comunitatea europeană.
Iată însă că informaţia operativă oferită de Ministerul Economiei operează cu date mult mai îngrijorătoare, constatându-se că criza pandemică şi seceta au cauzat în nouă luni ale anului 2020 o reducere a Produsului Intern Brut de 8,2 la sută. Reducerea este una de ordin general, însă tot ea este suma unor căderi diferite ca amploare care cuprind aproape toate sectoarele economiei.
Dacă ne amintim bine, începeam anul curent cu presupunerea că spectaculosul şi, în acelaşi timp, înspăimântătorul asalt al magazinelor la care am asistat, sau poate chiar am participat, în luna martie nu putea anunţa în nici un caz o eventuală creştere a consumului, ci doar o reacţie de scurtă durată. Ceea ce a urmat însă e o scădere evidentă a comerţului intern de bunuri cu ridicata şi cu amănuntul, scădere exprimată la sfârşit de an într-o contribuţie la scăderea generală a PIB-ului de 2,2 puncte procentuale.
Cu toate imaginile date prin ziare şi pe la canalele TV cu pământuri crăpate de secetă şi câmpuri pârjolite de arşiţa vierii, cu conferinţe de presă în care au fost aduşi la Chişinău ţărani din zonele afectate, agricultura vine din urma comerţului cu o contribuţie de minus 2,1 puncte procentuale din PIB. De fapt, agriculturii i se cuvine să i se atribuie, indirect, ce-i drept, şi datele proaste înregistrare de industria prelucrătoare, adică industria care adaugă valoare la kilogramul nostru de roşii sau de mere întotdeauna prea ieftin.
Per general, sectorul industrial a păstrat constant trendul negativ pe întreaga perioadă de timp ianuarie-octombrie. Astfel, în această perioadă, volumul producţiei industriale a scăzut cu 6,9 la sută, inclusiv cu 7,7 la sută în luna octombrie. Cele mai afectate au fost ramurile exportatoare şi cele ale industriei alimentare: industria constructoare de maşini, industria uşoară, prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor, fabricarea băuturilor, fabricarea altor produse alimentare. Deocamdată nu există studii în care s-ar identifica în exclusivitate impactul crizei pandemice asupra sectorului agricol, dar este acceptat ca pierderile din acest sector să fie atribuite secetei. În aceeaşi perioadă de timp, producţia agricolă s-a diminuat cu 25,3 la sută, ceea ce ar constitui echivalentul a 21 miliarde de lei. Datele Ministrului Economiei indică o reducere a producţiei vegetale de 35,5 la sută, însoţită de o reducere a producţiei animale de 2,8 la sută. Există voci care insistă să ne convingă că pierderile sectorului zootehnic vor ieşi la iveală mai târziu, acestea urmând să fie reflectate în rapoartele ulterioare.
Datele Ministerului Economiei arată că veniturile bugetare s-au menţinut sub nivelul din anul precedent. Rămâne de văzut care este factorul determinant în menţinerea ritmurilor din anul precedent – efortul factorului guvernamental sau o presupusă creştere care urma să se înregistreze în anul curent, dar care a fost ratată drept urmare a crizei generale?
La Bugetul Public Naţional au fost încasate venituri în valoare de circa 55,5 mlrd. lei în ianuarie-noiembrie 2020, în diminuare cu 2% faţă de aceeaşi perioadă din anul 2019. Totodată, au fost efectuate cu 9,5 la sută mai multe cheltuieli, acestea însumând circa 63,7 mlrd. lei. Aşadar, tendinţa generală de a ţine banul “pentru zile mai grele” nu a putut fi aplicată şi la nivel de buget naţional. Cheltuielile au crescut sub presiunea crizei pandemice.
Pe de altă parte, majoritatea companiilor şi-au diminuat activitatea investiţională, fiind constrânse de insuficienţa mijloacelor financiare şi, astfel, formarea brută de capital a avut o contribuţie de -1,9 p.p. la evoluţia PIB.
“Cererea internă în diminuare a avut impact dezinflaţionist şi, ca rezultat, în luna octombrie 2020 s-a înregistrat inflaţie de doar 0,1 la sută, faţă de decembrie 2019, comparativ cu rata inflaţiei de 6,6 la sută în aceeaşi perioadă a anului 2019”, se spune în raportul citat. Rata inflaţiei anuală (noiembrie 2020 faţă de noiembrie 2019) a constituit 0,9%, fiind sub limita intervalului de variaţie al ţintei inflaţiei stabilite de Banca Naţională a Moldovei (5% +/-1,5%). În scopul atenuării presiunii dezinflaţioniste, la 06.11.2020, BNM a luat decizia de a micşora rata de bază de la 2,75% până la 2,65 la sută.
Deşi pronosticurile noastre din primele luni ale anului arătau o depreciere mai mare a monedei naţionale, acest lucru nu s-a întâmplat. Leul moldovenesc s-a depreciat faţă de dolarul SUA şi Euro. De la începutul anului 2020, moneda naţională a marcat o depreciere de 0,2 la sută faţă de dolarul SUA în termeni nominali (de la 17,21 lei pentru 1 dolar american la 01.01.2020 până la 17,24 lei la 30.11.2020). Faţă de Euro, leul moldovenesc s-a depreciat cu 6,7 la sută. Stocul activelor valutare de rezervă ale BNM la 30.11.2020 a atins un record istoric de 3680,5 mil. dolari, majorându-se cu 20,5 la sută comparativ cu nivelul înregistrat la sfârşitul anului 2019 şi cu 20,3% – faţă de situaţia la 29.11.2019. Trebuie să recunoaştem că atunci când prognozam deprecierea leului, argumentam inclusiv printr-o eventuală reducere a volumului remitenţelor, intuind că “atunci când e greu, tuturor le este greu”, inclusiv celor care trimiteau bani acasă. Iată însă că realitatea a fost de altă natură. Transferurile de mijloace băneşti din străinătate efectuate prin intermediul băncilor de către persoanele fizice ale R. Moldova au crescut de la o lună la alta. În luna noiembrie, bunăoară, persoanele fizice au transferat din exterior prin intermediul băncilor din R. Moldova cu 30 la sută mai mult decât în luna noiembrie 2019. Această creştere substanţială s-a datorat, cel mai probabil, limitării posibilităţilor de a remite bani prin căi neoficiale în contextul pandemiei COVID-19, blocajele cu care s-a confruntat transportul de pasageri şi restricţiile instituite de ţările în care lucrează cetăţenii R. Moldova.
În linii mari, tabloul economic al anului 2020 nu excelează în optimism, însă ne permite să credem că factorul economic şi-a păstrat totuşi verticalitatea, chiar dacă a fost supus unor lovituri absolut neaşteptate şi netrăite încă de toată lumea. Ceea ce ne dorim e ca imaginea anului curent să fie una mult mai luminoasă, iar textele de generalizare de la sfârşit de an să opereze mai mult cu plusul şi mai puţin cu minusul din partea de sus a claviaturilor noastre.
Constantin Olteanu
