Deşi Republica Moldova este printre primele state din Europa cu cele mai mari suprafeţe de terenuri agricole pe cap de locuitor, totuşi continuă să conducă topul celor mai sărace state din Europa, cu cel mai scăzut nivel de trai şi dezvoltare economică.
Potrivit ultimelor date statistice, în trimestrul trei din 2012, în sectorul agricol au activat 387,5 mii persoane (31,6% din totalul persoanelor ocupate). Numărul populaţiei ocupate în agricultură a scăzut cu 18,1 mii sau cu 4,5% comparativ cu trimestrul III 2011. Astfel, se poate observa că marea majoritate a populaţiei ocupate a Republicii Moldova este angajată în cea mai neproductivă sferă, de unde şi cel mai scăzut nivel de trai din Europa.
Pentru comparaţie, în sectorul servicii din Republica Moldova au activat 49% din totalul persoanelor ocupate, faţă de Polonia – 58,7%, Bulgaria – 58,9%, Slovenia – 59,4%, Cehia – 59,9%, Slovacia – 61,2%, Portugalia – 64,5%, Lituania – 64,7% şi Estonia – 65,4%.
Decalajul Republicii Moldova comparativ cu economiile celorlalte ţări din Europa este una dintre cauzele nivelului scăzut al eficienţei pe ansamblul economiei naţionale şi al distorsiunilor pe piaţa muncii. „În timp ce la nivelul UE există o puternică corelaţie pozitivă între ponderea populaţiei ocupate în servicii din totalul populaţiei ocupate şi PIB pe cap de locuitor, între ponderea populaţiei ocupate în agricultură şi PIB per capita corelaţia e negativă”, se arată într-un studiu al Eurostat privind utilizarea forţei de muncă.
Chiar dacă peste 30,5% din populaţia ocupată este angajată în agricultură, ponderea acesteia în PIB este nesemnificativă. De exemplu, în 2011, în agricultură, economia vânatului, silvicultură, pescuit, piscicultură şi industrie valoarea adăugată brută a înregistrat o creştere faţă de anul precedent cu 5,2% şi respectiv 10,2%, influenţând creşterea produsului intern brut cu 0,6% şi 1,4% corespunzător.
Privind spre emigraţia forţei de muncă din Republica Moldova în mare parte către statele UE, se poate afirma că în cadrul UE mobilitatea forţei de muncă e influenţată decisiv de nivelul PIB-ului pe cap de locuitor, ca măsură a gradului general de dezvoltare şi, în special, de acela al productivităţii muncii, care la rândul său se reflectă în salarii. Faptul că în toată perioada de tranziţie, dar şi după nu s-a reuşit la un nivel satisfăcător transferul spre alte ramuri al forţei de muncă din mediul rural are în prezent conseciţe nefaste. Deşi actualmente în agricultură e ocupată aproape o treime din forţa de muncă, ponderea sa în numărul total al salariaţilor este destul de nesemnificativă.
Măsurile privind creşterea gradului de participare şi ocupare a populaţiei au un impact major care se răsfrânge asupra întregului sistem economico-social.
Numărul populaţiei stabile a Republicii Moldova la 1 ianuarie 2012 a constituit 3559,5 mii persoane (cu 0,9 mii persoane mai puţin faţă de 2010), dintre care 1485,8 mii (41,7%) – populaţia urbană şi 2073,8 mii (58,3%) – cea rurală. Iar populaţia ocupată din agricultură reprezintă 387,5 mii din totalul populaţiei ocupate. Rezultă că în activităţile non-agricole numărul persoanelor ocupate a constituit 837,2 mii.
Comparativ cu ţările din UE, Republica Moldova se plasează pe ultimele locuri în privinţa utilizării forţei de muncă din mediul rural. Asta se vede în diferenţialul dintre ponderea mediului rural în totalul populaţiei şi cea a agriculturii în ponderea populaţiei ocupate în unele state ale Uniunii Europene. De exemplu, potrivit datelor Eurostat, valorile celor două ponderi sunt de 44,9%/30,1% în România, comparativ cu 50,5/9,1 în Slovenia, 45/3,6 în Slovacia şi 39,3/11,2 în Portugalia, 39/13,3 în Polonia şi 38,6/11,9 în Grecia, 38,1/5 în Irlanda comparativ cu 33/9,2 în Lituania, 32,5/5,3 în Austria faţă de 31,9/4,6 în Ungaria, 31,6/3,7 în Italia şi de 30,5/4 în Estonia, 28,5/7,1 în Bulgaria faţă de 26,5/3,1 în Cehia şi 26,2/1,7 în Germania.
După cum se observă, în ţări dezvoltate precum Austria, Italia şi Germania, mediul rural continuă să reprezinte o proporţie semnificativă în totalul populaţiei, în paralel cu cote reduse ale agriculturii în populaţia ocupată. Cu alte cuvinte, datorită modernizării agriculturii, populaţia activă din mediul rural este ocupată preponderent în ramurile neagricole ale economiei. Situaţia sectorului agroindustrial din Republica Moldova este comparabilă, la etapa actuală, cu cea din Europa anilor 70.
Productivitatea sectorului agroindustrial autohton este de două-trei ori mai mică decât în Europa. În plus, respectivul sector a fost puternic afectat de embargoul impus de Federaţia Rusă la importul de produse vinicole, din carne şi fitosanitare. Din această cauză, agricultura Moldovei a devenit foarte anemică, deşi dispune de un potenţial considerabil. Pentru a valorifica acest potenţial şi, implicit, pentru a spori capacitatea de export de produse agricole, autorităţile de la Chişinău trebuie să revadă politica de susţinere a producătorilor din sectorul agroindustrial.
În altă ordine de idei, merită de menţionat că în prezent, la întreprinderile mici sunt concentrate 90 la sută din şeptel, în timp ce doar 10 la sută din subvenţiile alocate de stat ajung la aceste întreprinderi, de restul beneficiind marile întreprinderi. În aceste condiţii, statul ar trebui să acorde prioritate întreprinderilor mici şi mijlocii. Ţinând cont de această situaţie, rezultatele pe care le va obţine Republica Moldova în urma aplicării regimului de comerţ asimetric cu Uniunea Europeană vor fi modeste. Trendul va fi pozitiv abia în următorii doi ani, pe măsura majorării cotelor de import oferite de Uniunea Europeană.
Domeniul afacerilor în agricultură este destul de riscant în condiţiile în care agricultura moldovenească este slab dezvoltată, iar pentru implementarea tehnologiilor de ultimă oră e nevoie de milioane de euro. Totodată, majoritatea culturilor agricole nu sunt asigurate, de aceea în condiţii climaterice nefavorabile, pierderile pot fi enorme. De exemplu, în urma secetei de anul trecut pierderile din agricultură au constituit 22,4%. Analiza impactului diferitor tipuri de producţie asupra ritmului volumului fizic al producţiei agricole în anul 2012 faţă de anul 2011 indică faptul că o influenţă negativă mai semnificativă a avut-o descreşterea producţiei de cereale şi leguminoase boabe cu 51,1%, cartofi – cu 48,1%, legume – cu 36,7%, floarea soarelui – cu 30,9%, struguri – cu 15,3%, care a generat micşorarea producţiei globale agricole.
Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură, declară că principalele atuuri ale agriculturii moldoveneşti sunt legate de potenţialul natural pe care îl are agricultura din Republica Moldova, de potenţialul de calitate, de diversificare a produselor faţă de ceea ce există pe piaţa comunitară UE.
“Mă refer la vinuri, de exemplu, sau alte produse care se pot diferenţia faţă de ceea ce există în UE şi care îşi pot câştiga o piaţă specifică în timp. Un alt atu ar fi costurile de producţie, care sunt încă – şi cred că au să rămână o vreme – competitive vizavi de costurile de producţie de pe piaţa comunitară. Acolo unde cred că ar trebui lucrat este în perfecţionarea durabilă a calităţii. Piaţa comunitară are un potenţial mare cantitativ, dar e clar că acolo intră mai ales produsele de calitate. Dacă se investeşte în calitate în Republica Moldova, avantajul ar fi că valoarea adăugată ar fi mai mare. Dincolo de migraţie, pentru a menţine o populaţie în mediul rural, există riscul să emigreze atât de multă lume încât la un moment dat să nu mai găseşti mână de lucru, şi mai ales mână de lucru calificată, care să lucreze şi să valorifice noi investiţii. Tocmai de asta am insistat pe investiţii în formarea profesională şi în educaţie. Ca să fii bine plătit în sectorul agroalimentar presupune să ai cunoştinţe, iar pentru asta trebuie un învăţământ de calitate”, mai spunea Cioloş.
Oficialul european a precizat că în partea de organizare instituţională mai sunt încă multe lucruri de făcut, tocmai pentru a valorifica ceea ce există deja bun şi de calitate pe teren. Apoi, în creşterea credibilităţii instituţionale, mai ales pe partea de control şi certificare. La fel – în organizarea pentru investiţii în agricultură şi sectorul agroalimentar, pentru că o deschidere a pieţelor europene faţă de produsele din Republica Moldova presupune investiţii, pentru ca în timp să crească cantitativ şi calitativ producţia orientată spre UE.
Victor URSU
