Care este diferenţa de abordare a companiilor cu capital străin şi a celor autohtone a subiectului asigurări. În cele ce urmează ne-am propus să abordăm această temă în condiţiile în care datele Registrului de stat conţin informaţii despre 164 566 persoane juridice şi întreprinzători individuali, dintre care 8885 sunt întreprinderi străine cu un capital total investit de 9995 mil. lei. Pe parcursul anului trecut, cele 16 companii de asigurări care activau, au subscris prime de 1,18 miliarde lei. Merită de menţionat că, din cele şase companii cu capital străin ce activează în Moldova, a dat curs solicitării de a răspunde la câteva întrebări doar compania Lafarge. Nici companiile de asigurări nu s-au arătat dispuse într-o măsură mai mare să abordeze acest subiect. Totuşi, vă propunem să vedem cum sunt abordate asigurările în dependenţă de originea capitalului şi a investitorului.
Responsabilii din cadrul companiei, lider de ciment din Moldova – Lafarge, ne-au asigurat că compania are obiecte asigurate (bunuri imobiliare, utilaje etc.) la companiile de asigurări locale. Reprezentanţii companiei au evitat să discute subiectul valorii bunurilor asigurate, precum şi sumele achitate de către companie pentru asigurări, anual, menţionând că acestea sunt informaţii confidenţiale.
Întrebaţi cum comentează calitatea serviciilor de asigurare din Moldova aceştia au răspuns scurt: “Calitatea este satisfăcătoare”. În discuţiile cu reprezentanţii Lafarge am fost informaţi că selectarea companiei de asigurări care să asigure bunurile întreprinderii se efectuează prin tender, organizat de un broker de asigurări, care reprezintă interesele companiei.
“Licenţa eliberată de CNPF şi aprobarea din partea acţionarului majoritar (Grup Lafarge) sunt principalele condiţii ale Lafarge pe care trebuie să le întrunească dosarul companiei de asigurări pentru a fi selectată în calitate de asigurător al bunurilor Lafarge”, susţin surse din cadrul concernului.
Întrebaţi dacă au avut cazuri de survenire a riscurilor, reprezentanţii Lafarge au afirmat că asemenea situaţii au avut loc, însă companiile de asigurări şi-au onorat obligaţiunile achitând despagubiri conform contractului de asigurare. De asemenea, compania nu a avut procese judiciare cu asigurători care au asigurat bunurile.
Reprezentanţii Lafarge le-ar sugera companiilor de asigurări din Moldova să micşoreze primele de asigurare.
Întrebat cum comentează aspectul asigurării companiilor cu capital străin în RM, Veaceslav Cernica, directorul companiei de brokeraj în asigurări „Ervax”, susţine că atunci când vorbeşte despre companii cu capital străin, i se conturează o companie-fiică în RM, în spatele căreia stă o companie-mamă din străinătate care, pe lângă active materiale consistente, are şi resurse umane calificate, dar şi proceduri de lucru bine stabilite şi funcţionale pe termen lung.
„Companiile cu capital străin sunt o forţă motrice în modernizarea industriei asigurărilor din Moldova. Acestea vin cu cereri care, deseori, depăşesc în complexitate oferta curentă, dar şi potenţialul industriei locale în oferirea anumitor protecţii de asigurare. În acest caz, asigurătorii şi brokerii au ocazia să studieze „noutăţile” din domeniul lor care vin ca cerere din partea clienţilor. Astfel, în Moldova sunt oferite protecţii de asigurare de întrerupere a afacerii, răspundere pentru produs, răspunderea angajatorului faţă de angajaţi, asigurarea echipamentului electronic şi a datelor – care sunt solicitate în proporţie de 99% de către întreprinderile cu capital străin”.
Cernica susţine că, în calitate de broker de asigurare, sesizează următoarele diferenţe în procesul de lucru cu întreprinderile cu capital străin (ÎCS) şi cele locale:
La nivel de resurse umane: companiile străine au manageri de risc în străinătate (mai des), în Moldova (mai rar), care proiectează programele de gestiune a riscurilor şi negociază cu asigurătorii condiţii de asigurare pentru protejarea patrimoniului şi stimularea personalului întreprinderilor lor pe plan global.
La nivel de procedură: orice lansare de afacere sau proiect străin are inclusă componenta de asigurare, indiferent cât de mică este afacerea companiei-fiice în Moldova. De regulă, risk managerul companiei multinanţionale sau brokerul mandatat, dă instrucţiuni foarte clare corespondenţilor locali cu privire la tipurile protecţiilor de asigurare solicitate, limitele şi condiţii de asigurare. Companiile locale, brokerii şi asigurătorii care deservesc companiile străine, doar fac cunoştinţă cu condiţiile şi implementează programul de asigurare. Brokerul local are misiunea de a inspecta întreprinderea, de a face raportul de risc şi asistă clientul local la survenirea pagubelor. De fiecare dată brokerul local face o scurtă descriere pentru fiecare poliţă emisă (policy digest).
„În plus, reprezentanţii companiilor cu capital străin sunt mai pretenţioşi/solicitanţi la clauzele contractuale comparativ cu cei ai întreprinderilor autohtone”, crede Cernica.
Sursa citată susţine că reprezentanţii ÎCS sunt foarte exigenţi, mai ales când vorbim de risk managerii din străinătate. Aceştia îşi cunosc bine meseria, dar şi statistica pierderilor la întreprindere şi pe ramură, au acces la oferte externe, de aceea au un cuvânt greu în negocierile cu asigurătorii. De cele mai multe ori, programele de asigurare sunt negociate între compania-mamă şi asigurătorii străini, care îi contactează pe asigurătorii locali pentru aranjamente de reasigurare de 80-100%. În limbaj curent, asigurătorii locali sunt numiţi „brokeri”.
Întrebat câte contracte cu întreprinderi cu capital străin are pentru anul în curs, Cernica a declarat că mai mult de 30% din încasările companiei „Ervax” provin de la sau în colaborare cu întreprinderile cu capital străin în R. Moldova.
Cernica susţine că nu poate da o cifră exactă a sumei despăgubirilor achitate acestor întreprinderi pentru anul 2013, dar poate afirma cu certitudine că rata daunei este redusă la întreprinderile cu capital străin, în mare parte datorită măsurilor de risk management aplicate la aceste întreprinderi.
„Un alt aspect al frecvenţei reduse a cazurilor asigurate ţine de liniile de asigurare solicitate: asigurări de bunuri şi asigurare de răspundere civilă faţă de terţi. Aceste tipuri de asigurări se caracterizează prin probabilitate redusă de survenire, mai ales când sunt respectate măsurile de prevenire a pierderilor”, a ţinut să puncteze Veaceslav Cernica.
Întrebat cum îşi realizează obligaţiile companiile de asigurări din RM faţă de întreprinderile cu capital străin, Eugeniu Şlopac, expert în asigurări, susţine că nu ar fi normal ca să existe careva diferenţe sau discriminări, deoarece costul serviciilor de asigurare variază în dependenţă de riscurile evaluate şi primite în asigurare. „Bineînţeles că companiile cu capital străin, având o mai bună strategie, pregătire, monitorizare din partea acţionarilor şi alţi factori, rezervează sumele necesare pentru asigurarea riscurilor care se prevăd în viitoarea activitate din momentul elaborării business planurilor – norma obligatorie fără de care nu există un buget al unei întreprinderi, mai cu seamă al uneia cu capital străin. Adică întreprinderile cu capital străin nu pot funcţiona fără elementul asigurărilor”, suţine Şlopac.
Potrivit lui, trebuie menţionate capacităţile reduse ale companiilor de asigurare autohtone, cu mici excepţii, precum şi lipsa cooperării lor cu companiile internaţionale în ceea ce priveşte planurile de reasigurare. De asemenea, nu poate fi ignorat interesul acestora faţă de rezultatele imediate, pe termen scurt şi fără a miza pe perspective de lungă durată. O altă problemă pentru întreaga economie naţională este deservirea fluxului investiţional din străinătate.
În calitate de diferenţe în procesul de lucru a companiilor de asigurări cu întreprinderile cu capital străin (ÎCS) comparativ cu cele locale, Şlopac a menţionat: „Companiile străine vin singure să-şi asigure activitatea.
„Mai este un mare argument pentru procesul de alegere, interesul corporativ sau relaţiile istorice ale unei sau altei corporaţii în favoarea unei anumite companii de asigurări. Nu mai puţin important este şi elementul diversificării riscurilor, cooperarea cu mai multe companii şi brokeri de asigurare. Principala caracteristică în favoarea companiilor de asigurări este, bineînţeles, stabilitatea financiară, dar, în primul rând, costul serviciilor şi condiţiile de regularizare şi termenii de plată a despăgubirilor”, susţine Şlopac.
Potrivit lui, este de menţionat faptul că companiile de asigurări internaţionale nu de fiecare dată sunt gata să preia riscurile întreprinderilor din Moldova. De aceea, companiile de asigurare autohtone mai au mult de lucru pentru a îmbunătăţi diverse elemente din activitatea lor.
„Probabil din aceste considerente companiile cu capital străin asigură în străinătate riscurile folosind companiile de asigurare locale pentru procesul de aşa-numitul fronting”, opinează Şlopac.
Expertul susţine că companiile de asigurări fac diferenţa în abordare dintre ÎCS şi companiile locale cu scopul de a stabili anumite relaţii cu astfel de companii, deoarece pentru aceste contracte există o concurenţă cumplită între companiile de asigurare locale. De cele mai multe ori, aceasta fiind o concurenţă neloială. Totuşi, câştigă bătălia companiile care au o capacitate şi stabilitate financiară de perspectivă. Printre elementele importante fiind: perioada de activitate, reţeaua proprie, personalul calificat, deţinerea relaţiilor cu institutele de ramură locale şi internaţionale.
„În linii generale, cele mai mari contracte sunt din domenii cunoscute precum: telecomunicaţie, sectorul bancar, transportul internaţional şi aerian, industriile producatoare de maşini, textile, servicii etc.”, crede Şlopac.
Întrebat care sunt, de obicei, cele mai importante cerinţe ale unei ÎCS faţă de asigurător, Şlopac a declarat că, în perioada când colabora în cadrul companiei ASITO, a ţinut să respecte regula de a face publice rapoartele financiare anuale audiate de auditori internaţionali. „Le difuzam prin intermediul poştei şi alte căi pentru ca acestea să ajungă la fiecare director, manager, la bănci şi alte instituţii. Instructam minuţios personalul din aparatul central al companiei şi din teritoriu ca să nu existe un colaps informaţional între noi, în calitate de companie de asigurări, pe de o parte, şi clientul nostru, pe de altă parte. În plus, aveam chestionare gata pregătite pentru cei care solicitau serviciile companiei în dependenţă de clasele de asigurare, interese, domenii etc. În dependenţă de răspunsurile supuse analizei, se calculau costurile, termenii şi condiţiile de funcţionare a contractelor de asigurare”, îşi aminteşte Şlopac.
Potrivit lui Şlopac, în mare măsură, compania ASITO a dominat, o perioadă îndelungată, un portofoliu compus din cei mai importanţi investori străini care şi-au plasat activitatea în Moldova.
Întrebat ce le sugerează reprezentanţilor companiilor de asigurări, Şlopac a enumerat: atitudinea serioasă în domeniu, focusarea pe obiective de perspectivă, cooperarea strânsă cu instituţiile de ramură internaţionale, respectarea tehnologiilor şi standartelor locale şi internationale, „îmbunătăţirea reputaţiei, credibilităţii sectorului de asigurare din Moldova, precum şi educarea unui contingent nou şi modern”, a conchis Şlopac.
Tatiana Solonari
