Alexandru Slusari, vicepreşedinte al Uniunii Producătorilor Agricoli „Uniagroprotect” susţine că în anul curent, în cea mai mare parte au fost asigurate culturile de sfeclă de zahăr contra secetei. Grindina, îngheţul de iarnă şi primăvară sunt riscuri de care s-au asigurat agricultorii ce deţin livezi, viţă de vie şi alte culturi expuse acestor riscuri. În anul curent au avut de suferit din cauza îngheţului culturile de rapiţă şi grâu, iar cele de sfeclă de zahăr au fost afectate de secetă. Nu putem trage încă anumite concluzii, deoarece suntem la mijlocul perioadei de vegetaţie, dar cu siguranţă consecinţele vor fi serioase.
Despre cele două companii de asigurare care activează la ora actuală în domeniul asigurărilor facultative în domeniul agriculturii, Alexandru Slusari a ţinut să menţioneze că, în general, îşi onorează obligaţiunile. Anul trecut, fie şi cu întârziere, dar companiile de asigurare au achitat despăgubiri producătorilor de sfeclă de zahăr. Tărăgănarea plăţilor, desigur, a afectat imaginea acestor companii, dar şi cea a sistemului de asigurare din Moldova, în ansamblu.
În general, în Republica Moldova sunt asigurate aproximativ 5-6% din terenurile agricole. Este un indicator care se menţine pe parcursul mai multor ani. Acest fenomen poate fi explicat din perspectiva a doi factori: mentalitatea celor care fac agricultură în Moldova, dar şi decapitalizarea. Or, agricultorii nu au cultura şi modul de înţelegere a lucrurilor care să pună pe primul plan siguranţa culturilor, prin asigurarea acestora. Acest factor este generat şi de lipsa resurselor financiare suficiente. Astfel, asigurarea culturilor se plasează undeva după locul 10.
În ceea ce priveşte companiile de asigurare, avem o situaţie specifică pentru R. Moldova. „Deşi piaţa asigurărilor riscurilor în agricultură a fost liberalizată, nu pot spune că asigurătorii stau în rând pentru a obţine dreptul de a practica acest tip de asigurare. Acest lucru poate fi explicat prin lipsa fondurilor substanţiale de rezerve financiare. Dacă în R. Moldova ar fi asigurate măcar 30-40% din terenurile agricole, atunci şi pentru companiile de asigurări ar fi mai simplu să creeze aceste rezerve pentru a putea face faţă riscurilor din agricultură, or, în actuala situaţie asigurătorii sunt prudenţi faţă de aceste aspecte. De fapt, atât agricultorii, cât şi asigurătorii sunt într-un cerc vicios, iar la mijloc este lipsa banilor. O altă lacună a asigurătorilor este şi lipsa cadrelor necesare pentru practicarea acestui tip de asigurare – specialişti, economişti în agricultură”, susţine Slusari.
Potrivit sursei citate, tarifele pentru asigurarea terenurilor agricole sunt suportabile pentru agricultori, dacă e să ţinem cont şi de subvenţia de 50% acordată de stat. Cele mai mari sunt costurile pentru asigurarea de secetă.
Ion Chileanu, directorul întreprinderii agricole „Codru-St” a asigurat în anul curent 150 ha de livadă de meri şi 70 ha livadă de pruni. „Deja de 10 ani asigurăm aceste suprafeţe de îngheţ şi de grindină. În anul curent am achitat 80 mii lei pentru asigurarea livezilor. Până la ora actuală, totul este bine şi suprafeţele de livadă nu au fost supuse vreunui risc. Sperăm ca până la strânsul roadei să fie totul bine. În anul trecut însă, livezile au suferit de la îngheţul de primăvară şi compania de asigurări a achitat 900 mii lei”, a mărturisit Ion Chileanu.
Potrivit lui, sistemul de asigurare în domeniul agriculturii în R. Moldova lasă de dorit. În primul rând legislaţia trebuie îmbunătăţită, astfel ca să fie asigurată calitatea producţiei şi nu cantitatea acesteia. Or, dacă din punctul de vedere al cantităţii, roada corespunde normei stabilite, în cazul dacă e bătută de grindină scade calitatea şi faptul acesta nu ne permite să o vindem la preţul planificat. Astfel, pentru un kilogram de mere pe care ar trebui să-l vindem cu 5 lei, în caz de calamitate luăm 30 bani pentru că îl vindem fabricilor de prelucrare pentru suc.
Tarifele pentru asigurare sunt suportabile pentru agricultori, în mare parte datorită subvenţionării de 60 la sută din partea statului. Eu sunt gata să mă asigur în actualele condiţii în fiecare an, dar mă rog să nu se întâmple nimic. Dacă statul nu ar subvenţiona asigurarea riscurilor în agricultură, cred că numărul contractelor de asigurare ar fi mult mai mic decât este la ora actuală.
Ion Buza, manager asigurări agricole, Societatea de Asigurări-Reasigurări „Moldcargo” susţine că pe parcursul anului 2011 compania a încheiat 83 de contracte de asigurări în agricultură, dintre care 46 în prima jumătate a anului. În prima jumătate a anului curent numărul acestor contracte este cu 12 mai mare.
„Cifra sumelor asigurate, de asemenea, a crescut de la 114 milioane pentru şase luni ale anului trecut la 144 milioane pentru perioada similară a anului în curs. Primele brute subscrise au constituit pentru perioadele menţionate 6,6 mil. lei şi respectiv 10,8 mil lei. Pe parcursul anului 2011, compania ”Moldcargo” a achitat despăgubiri pentru contractele de asigurări în agricultură în sumă de 6,8 mil. lei”, a declarat Buza.
În anul curent cele mai compromise dintre cele asigurate sunt plantaţiile de sfeclă de zahăr, afectate de secetă. În general, livezile sunt cel mai des afectate culturi pentru care compania noastră achită despăgubiri. Anul curent este unul catastrofal pentru agricultură din cauza lipsei de precipitaţii şi a temperaturilor aride. Ne transformăm într-o zonă de semipustiu. Dacă e să vorbim despre tarife, atunci acestea trebuie să fie optimale, ţinându-se cont de mai multe aspecte. De exemplu, tarifele pentru asigurările de secetă sunt de 6-7%. Ţinând cont de câţi ani la rând avem secetă, uşor se poate de înţeles că achitând despăgubiri mari pentru prejudiciile aduse de secetă culturilor agricole, compania de asigurări nu-şi poate forma rezerve pentru a face faţă cerinţelor. În această situaţie sunt două soluţii: fie majorăm tarifele de asigurare pentru acest tip de risc, fie compania refuză să asigure un asemenea risc. În mare parte legislaţia actuală este bună, însă necesită unele ajustări.
În general, este complicat de lucrat în domeniul asigurărilor în agricultură. Tocmai de asta nici nu este prea mare rândul companiilor doritoare de a practica acest tip de asigurări.
Tatiana Solonari
