Oscilaţiile înregistrate de preţul gazelor importate de către R. Moldova, dar mai ales creşterile de preţ pe care le-am suportat în anumite perioade de timp, au determinat retorica abordărilor autorităţilor şi au dictat subiectele discuţiilor. Aproape de fiecare dată ca şi soluţie bună de implementat a fost propusă depozitarea gazelor. În mod tradiţional, piaţa îşi reglementa preţurile în funcţie de cerere, iar aceasta creşte pe perioada sezonului rece şi sileşte consumatorul să scoată din buzunare mai mulţi bani. Desigur, nu este vorba doar despre consumatorii casnici, chiar dacă majorările de preţuri generează un disconfort financiar evident.
Datele oficiale arată că aceştia din urmă consumă de obicei circa 30 la sută din total, însă partea leului revine sectorului energetic – peste 40 la sută din consumul general. Şi dacă iarna cererea este mai mare, aceasta influenţează şi preţurile în sensul creşterii. Anume acesta este fenomenul care urmează a fi evitat prin depozitarea gazelor, lucru care, de obicei se face în perioada preţurilor mai mici, adică vara.
După lungi discuţii, mai mult sau mai puţin formale, s-a purces la decizii concrete. În primele zile ale lunii octombrie, SA “Moldovagaz” a anunţat că începe înmagazinarea gazelor naturale în Ucraina prin intermediul tronsonului transbalcanic. Potrivit Serviciului relaţii publice al SA “Moldovagaz”, zilnic sunt transportate de la 1,5 până la 3 milioane de metri cubi de gaze naturale pentru stocarea acestora în depozitele subterane, cu scopul de a fi consumate în perioadă rece a anului.
Per total, în lunile octombrie şi noiembrie se preconizează a fi stocate cca 100 milioane de metri cubi de gaze, ceea ce reprezintă aproximativ zece la sută din consumul anual al R. Moldova. În funcţie de necesitate, carburantul urmează să fie furnizat consumatorilor SA “Moldovagaz” în perioada decembrie 2020 – februarie 2021. Consumul total al R. Moldova (malul drept al Nistrului) constituie cca 1 miliard de metri cubi anual, dar peste 80 la sută este utilizat în perioada rece a anului.
Practica utilizării capacităţilor pentru depozitarea gazelor naturale are deja o vechime anume, cele mai lizibile exemple aflându-se la doar un pas de noi. În România acest lucru se face sub privirea atentă a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei.
Instituţia de reglementare a aprobat recent creşterea capacităţii de înmagazinare subterană a gazelor naturale pentru două depozite naţionale, situate la Târgu-Mureş şi Sărmăşel. Cei doi operatori ai sistemelor de înmagazinare a gazelor naturale din România, Depomureş şi Depogaz, au solicitat ANRE aprobarea demarării proiectelor de extindere a depozitelor menţionate, care sunt, în acelaşi timp, Proiecte de Interes Comun la nivelul Uniunii Europene.
Aceste proiecte modernizează depozitele existente prin majorarea capacităţii de înmagazinare subterană în cazul DEPOMUREŞ (depozitul Târgu-Mureş) de la 200 milioane m3/ciclu, la 300 milioane m3/ciclu şi în cazul DEPOGAZ (depozitul Sărmăşel) de la 900 milioane m3/ciclu, la 1550 milioane m3/ciclu. La finele lucrărilor de modernizare, capacitatea totală de înmagazinare subterană de gaze naturale a României va creşte de la 3070 milioane m3, la 3820 milioane m3. Este vorba despre proiecte cu o valoare a investiţiilor de cca 192 milioane euro.
Facilităţile de depozitare de pe continent au recurs la vechi mine de sare sau la diverse tancuri subterane, care s-au dovedit a fi destul de solicitate. Şi asta se întâmplă după ce am parcurs două ierni călduţe, urmate de pandemia de coronavirus care a intervenit grav în consumul de gaze.
O altă istorie de succes despre depozitarea gazelor se scrie de ani buni în Ucraina, vecinul nostru din Est. Conform datelor furnizate de compania Ukrtransgaz, care operează o reţea de gazoducte şi 12 facilităţi de subterane pentru stocarea de gaze naturale în Ucraina, cantitatea de gaze naturale stocată în Ucraina de companiile străine de la începutul anului şi până în prezent s-a triplat, până la 2,8 miliarde metri cubi.
Alte date de la Ukrtransgaz indică faptul că anul trecut doar şapte companii străine au folosit Ucraina ca o opţiune de stocare, pe când în anul curent numărul solicitanţilor a crescut până la 54 de companii.
„Avem cele mai scăzute preţuri pentru stocarea gazelor din Europa şi tarife de transport foarte atractive”, a declarat directorul general Sergiy Oleksienko.
„La preţurile scăzute din prezent este nevoie de capacităţi suplimentare de stocare, în condiţiile în care depozitele din nord-vestul Europei se umplu rapid şi este nevoie de o nouă rută pentru a scoate livrările din regiune. Ucraina are capacităţi importante de stocare pentru gaze naturale şi este din ce în ce mai activă pe piaţa tranzacţiilor cu gaze”, spune Marco Saalfrank, director de trading la compania elveţiană de utilităţi Axpo Holding AG. Ucraina are capacităţi de stocare disponibile pentru aproximativ 13 miliarde metri cubi de gaze naturale sau aproximativ 13 la sută din capacitatea totală a Europei.
Este de remarcat faptul că Ucraina devine atractivă nu doar prin capacităţile de care dispune, dar şi prin politica preţurilor pe care o promovează. „Costul agregat al utilizării depozitelor din Ucraina, incluzând şi tarifele de transport prin conductă între ţările vecine, este de maxim 3,16 euro pentru un megawatt-oră”, subliniază firma de consultanţă Wood Mackenzie Ltd. La una dintre licitaţiile recente din Europa, spaţiile de depozitare au fost adjudecate pentru un cost cuprins între 3,5 şi 6,5 euro pentru un megawatt-oră.
În încercarea de a nu privi nici în West, nici în Est, e ispititor să cunoaştem în ce măsură Moldova este preocupată de crearea propriilor depozite. Depozitele de gaze naturale sunt una din priorităţile Strategiei Energetice a R. Moldova până în anul 2030. Până la acest moment, în Moldova au fost efectuate mai multe studii de fezabilitate şi prefezabilitate privind construcţia depozitelor de gaze naturale în sudul ţării. În unul din studiile de fezabilitate, care a fost realizat de Institutul de Energetică în colaborare cu Institutul de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, la comanda SA “Moldovagaz” şi cu aprobarea SAD Gazprom, s-a arătat că este posibilă construirea unui depozit subteran cu capacitatea de stocare de circa un miliard de metri cubi de gaz natural. Investiţiile pentru un depozit de o astfel de capacitate ar fi de sute de milioane de euro.
Un alt studiu la acest subiect realizat în anul 2009 de un grup de experţi britanici de la Berkeley Associated demonstra că ridicarea unui depozit de circa 500 milioane de metri cubi ar implica o investiţie de 533-769 milioane de euro. Studiul britanicilor relevă că pentru recuperarea investiţiei în decurs de şapte ani, preţul de consum al gazelor ar necesita o creştere de 89 euro (circa 1.540 de lei) pentru o mie de metri cubi sau ar fi nevoie de majorarea tarifelor cu 8,1 la sută anual în decurs de şapte ani.
Ceea ce este limpede e că acest viitor, în care ţara are propriile depozite, depinde foarte mult de voinţa şi determinarea instituţiilor statului, dar, la fel de mult de gradul de conştientizare pe care îl manifestă cetăţeanul vizavi de cât de cald le va fi copiilor în iernile care vin.
Constantin Olteanu
