Unul dintre insuccesele enumerate de Consiliul de administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF) la prezentarea raportului anual pentru anul 2014, este restituirea de către Parlament a proiectului de Lege privind organizaţiile financiare nebancare. De altfel, este un proiect care vine să impună reglementare asupra unor entităţi, precum companiile de microfinanţare şi leasing care, în prezent, sunt doar monitorizate. Discutăm cu Alina Cebotariov, directorul Direcţiei generale plasamente colective şi microfinanţare a CNPF, despre cadrul actual existent şi despre avantajele noului proiect de lege.
– La sfârşitul lunii februarie, Parlamentul a reîntors proiectul Legii privind organizaţiile financiare nebancare, după ce, mai bine de doi ani, nu a fost clară soarta acestui document. De ce nu a fost acceptat proiectul şi ce prevederi au fost recomandate spre modificare?
– De fapt, Comisia de bază nici nu a examinat conceptul acestui proiect, deşi el a fost avizat de majoritatea comisiilor parlamentare. Mai mult decât atât, proiectul a fost reîntors fără nicio obiecţie. Acum am iniţiat consultări publice şi vom discuta iarăşi cu companiile de pe piaţă, să vedem dacă decidem alte modificări.
Vreau să fac câteva precizări relativ la cadrul legal existent. Actuala lege, cea a organizaţiilor de microfinanţare, aprobată în 2008, are mai multe lacune. Aceasta reglementează foarte limitat doar activitatea de microfinanţare şi nu prevede nimic despre activitatea de leasing, spre exemplu. Însă nu trebuie să excludem că societăţile de leasing au început de ceva timp să presteze şi servicii de microfinanţare, iar legea interpretează foarte vag acest lucru. Evident că CNPF trebuie să le permită să facă microfinanţare, noi nu vedem riscuri, până la urmă sunt activităţi cu similitudini. Prima întrebare care apare este dacă societăţile de leasing care practică şi activitate de microfinanţare trebuie să fie în vizorul CNPF sau nu? În legea existentă acest aspect nu este expres stipulat.
O a doua întrebare ţine de cerinţele prudenţiale faţă de organizaţiile de microfinanţare. Noi nu considerăm că trebuie introduse cerinţe prudenţiale similare instituţiilor bancare. În prezent, activitatea de monitorizare din partea CNPF se rezumă doar la cumularea datelor statistice din rapoartele financiare anuale şi unele dări de seamă specifice şi simplificate pe care le prezintă trimestrial, aşa cum a sugerat FMI, prezentate de organizaţiile de microfinanţare. Totodată, înţelegem că intervenţia noastră urmează să fie limitată, pentru că aceste organizaţii nu atrag depuneri de la populaţie, unde statul ar trebui să joace rolul de supraveghetor pentru a proteja depunătorii. La moment, nici nu putem duce o evidenţă certă a tuturor acestor organizaţii, deoarece nu există o procedură prevăzută de cadrul legal privind notificarea CNPF referitor la iniţierea unei afaceri de microfinanţare.
Spre exemplu, există un indicator care este important pentru toţi supraveghetorii din lume. Este vorba de rata portofoliului supusă riscului al organizaţiilor de microfinanţare care, la rândul său, determină gradul de îndatorare al populaţiei şi ne permite să urmărim care sunt riscurile pentru întregul sistem. În acest sens, există un aspect pe care considerăm că este rezonabil să-l introducem în lege – elaborarea unor prevederi unice comune şi obligatorii pentru toate organizaţiile privind constituirea provizioanelor pentru pierderi la împrumuturi. Cu toate că CNPF a elaborat şi aprobat un astfel de Regulament, acesta este făcut doar în scopuri fiscale.
Prin prisma cadrului legislativ existent, monitorizarea gradului de îndatorare al populaţiei de către CNPF nu este posibilă, în condiţiile în care pe piaţă sunt peste 100 de organizaţii de microfinanţare, fiecare dintre ele având diferite abordări privind regulile şi tehnicile de creditare, metodologia de constituire a provizioanelor etc.
– Noul proiect a fost lăudat şi criticat deopotrivă. Totuşi, ambele părţi au o părere comună că în proiect au fost înserate entităţile care au nevoie să fie supravegheate. Desigur, părerile vizavi de instituţia de reglementare sunt iarăşi diferite. Care au fost normele de compromis pentru CNPF care nu permit distorsionarea pieţei şi, din contra, impun stabilitate?
– Unica normă cu adevărat prudenţială prevăzută în proiect reprezintă constituirea, conform unor reguli unice, a provizioanelor pentru pierderile din împrumuturi. CNPF consideră că toţi jucătorii de pe piaţă trebuie să se conformeze în aceeaşi măsură acestei prevederi. Rolul CNPF este să ordoneze piaţa, să creeze o imagine bună acestui sector. Şi cel mai important e că CNPF va putea, în acest mod, să analizeze performanţele entităţilor şi să estimeze sănătatea financiară a întregului sector.
De asemenea, noua lege defineşte clar activităţile permise a fi prestate de către organizaţiile financiare nebancare, mărimea microcreditului şi capitalul social minim necesar în funcţie de serviciile oferite. Potrivit legii, organizaţiile financiare nebancare vor putea cumula următoarele servicii: acordarea de credite, inclusiv a microcreditelor şi a creditelor ipotecare, operaţiunile de factoring, leasingul financiar şi acordarea garanţiilor la credite bancare şi nebancare.
– S-a vorbit mult despre denumirea acestor entităţi – organizaţii sau instituţii financiare nebancare. Dvs. pentru ce formulă optaţi?
– CNPF a preluat modelul din România şi a optat pentru denumirea de organizaţii financiare nebancare, ca să nu se confunde cu instituţiile financiare bancare. Eu cred că denumirea nu contează absolut deloc, este foarte important ce scrie în această lege şi atât.
– Proiectul mai conţine şi cerinţe faţă de capitalul social. Organizaţiile nebancare sunt capabile să se conformeze acestora?
– Desigur că sunt în stare să se conformeze, mai ales că cerinţele sunt stabilite în funcţie de tipul de activitate desfăşurat. Cred că este foarte echitabilă această formulă. Astfel, în funcţie de tipul de activitate desfăşurat de organizaţiile financiare nebancare, acesta variază între 60 de mii lei şi 240 de mii lei. Cea mai mică valoare de capital social a fost stabilită pentru desfăşurarea activităţii de acordare a microcreditelor, ţinând cont de riscul minim de sistem implicit şi în scopul stimulării acordării microcreditelor şi, respectiv, a accesului persoanelor social vulnerabile la surse financiare. Potrivit indicatorilor financiari, la situaţia de la sfârşitul anului trecut, din 77 de organizaţii de microfinanţare care au prezentat rapoartele financiare, 61 de organizaţii deja deţin un capital suficient pentru desfăşurarea activităţii de microcreditare, inclusiv dacă acesta va fi majorat din contul profitului net şi cel nedistribuit înregistrat. Totodată, capitalul la 17 organizaţii corespunde minimului stabilit pentru desfăşurarea tuturor tipurilor de creditare, inclusiv pentru activitatea de creditare ipotecară şi leasing.
– Totuşi, companiile de microfinanţare cred că una din prevederile noului proiect, procedura de eliberare a avizului prealabil înainte de înregistrarea în Registrul de stat, presupune, de fapt, o licenţă ascunsă. Dvs. cum credeţi, în ce scop a fost făcută modificarea respectivă?
– Eu nu sunt de acord cu o astfel de afirmaţie, mai ales că licenţa se eliberează atunci când sunt întrunite normele prudenţiale. Procedura pe care o propune CNPF este argumentată prin faptul că acestea sunt organizaţii nedepozitare, iar politica de intervenţie a statului propusă este minimă. Astfel, spre exemplu, sunt specificate exhaustiv temeiuri foarte rezonabile de excludere din registrul organizaţiilor financiare nebancare, cu posibilitatea solicitării reînregistrării cu condiţia prezentării documentelor confirmative privind înlăturarea motivelor care au servit temei pentru radiere. În acest fel, licenţierea activităţii de creditare nebancară, nu este justificată în condiţiile economice şi juridice ale Republicii Moldova.
Pe de altă parte, lipsa oricărei reglementări şi supravegheri a acestui segment al pieţei financiare, situaţie prezentă, determină cel puţin riscuri reputaţionale, încrederea redusă a publicului, dar şi rezerve din partea instituţiilor financiare internaţionale, care sunt gata să crediteze organizaţiile financiare nebancare, inclusiv societăţile de leasing. În context, proiectul de lege optează pentru o soluţie de compromis şi anume regimul de notificare şi înscriere în registrul public, aplicată în ţări precum Federaţia Rusă, România, Bosnia-Herţegovina şi Bulgaria. De altfel, această soluţie este recomandată şi de Banca Mondială.
– De ce este nevoie ca organizaţiile de microfinanţare să fie supuse auditului? Entităţile susţin că este o normă de prisos, ele fiind şi aşa interesate să efectueze controlul intern şi să-şi gestioneze riscurile, întrucât riscă numai cu sursele proprii…
– Da, este adevărat. Organizaţiile, oricum, fac auditul şi este o cerinţă impusă de finanţatorii externi. Eu nu văd care ar putea fi impedimentul să-l prezinte şi la CNPF. Vreau să fac o mică precizare – acestei prevederi se vor supune doar acele entităţi care au active în valoare mai mare de 50 de milioane de lei. Deci, e vorba doar de câteva companii mari de pe piaţă.
– Prin legea respectivă, CNPF va putea influenţa cumva mărimea dobânzii pentru creditele nebancare şi împrumuturi?
– Suntem de părere că prin această lege vom avea mai multe atribuţii, însă, până la urmă, competenţa vizavi de dobânda anuală efectivă aparţine Agenţiei pentru Protecţia Consumatorului. Aici ar urma să mai ajustăm legislaţia, să divizăm clar competenţele ca, ulterior, să ne putem sesiza reciproc pe anumite încălcări, să putem interveni şi să retragem avizul acelor organizaţii care au o politică de creditare neonestă.
– Cu ceva timp în urmă, AmCham Moldova a publicat un aviz în care opinează că CNPF propune birocratizarea excesivă a activităţii organizaţiilor financiare nebancare prin implementarea unei serii de reglementări prudenţiale, iar introducerea taxei regulatorii va avea un impact negativ asupra dezvoltării pieţei. Dna Cebotariov, de ce sunt necesare reglementările date şi cum CNPF va folosi sursele acumulate din aceste taxe?
– Trebuie să se înţeleagă că CNPF este la autogestiune şi noi nu avem alte surse cum are BNM, spre exemplu. Respectiv, toate atribuţiile prevăzute de lege urmează să fie executate de persoane din cadrul CNPF.
Am făcut şi o analiză a taxelor regulatorii la nivel internaţional şi am examinat cum este supravegheat sectorul de microfinanţare în diferite ţări. Autorităţile publice de supraveghere a pieţelor financiare din Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Letonia, Estonia aplică taxe şi plăţi regulatorii a căror mărime variază între 0,01% şi 0,033% din mărimea medie a activelor organizaţiilor supravegheate. Valoarea medie a acestor active calculată în baza experienţei ţărilor nominalizate este de 1,84 miliarde euro sau de 7,2 ori mai mare decât în Republica Moldova.
Cheltuielile autorităţii de supraveghere nu cresc proporţional cu mărimea activelor organizaţiilor de microfinanţare, deoarece cu aceiaşi angajaţi face acelaşi volum de lucru. Astfel, la determinarea mărimii taxei de supraveghere se aplică principiul economiilor de scară, cu cât mărimea activului este mai mare, cu atât taxa de supraveghere scade şi viceversa.
Noi am calculat că este nevoie de 7 angajaţi care să supravegheze cele circa 120 de entităţi, iar, în medie, pentru un angajat sunt cheltuiţi 145 mii de lei anual. În contextul dat, CNPF ar avea nevoie de aproximativ 2 milioane de lei care să fie acumulate din plăţile regulatorii.
Vreau să atenţionez că a fost stabilită o taxă regulatorie maximă de 0,3% din portofoliu, dar nu din profit cum se vehiculează. Cu toate acestea, în condiţiile de evoluţie curentă a sectorului, la situaţia anului 2014, noi am fi avut nevoie de o taxă de 0,06% din mărimea activităţilor desfăşurate de organizaţiile financiare nebancare. Potrivit calculelor, aplicarea mărimii maxime de 0,3% din portofoliul împrumuturilor acordate va diminua profitul net al organizaţiilor de microfinanţare în medie cu aproximativ 2,6%, iar aplicarea mărimii minime care, de facto, ar fi fost aplicată pentru acest an de 0,06% din portofoliul împrumuturilor acordate, va micşora profitul net al organizaţiilor cu 0,5%.
– Vă mulţumesc!
Lilia Platon
