Adrian Gheorghiţă: A fost declarată toleranţă zero faţă de abaterile de la cadrul normativ în vigoare

– La sfârşitul lunii ianuarie, aţi fost desemnat în calitate de vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Ne puteţi relata despre experienţa Dvs. în acest sens?

– Deşi nu vin cu un background de funcţionar de stat, pe parcursul ultimilor 10 ani am interacţionat intens cu diverse autorităţi publice începând cu aspecte ce vizează dezvoltarea de politici publice în vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri şi finalizând cu evaluarea acestor acţiuni, dar am rea­lizat activităţi tehnice de dezvoltare şi comentare a diferitor reglementări ce vizează mediul de afaceri. Evident, una din instituţiile cu care am avut o colaborare de lungă durată a fost Comisia Naţională a Pieţei Financiare, pe cele trei dimensiuni de reglementare şi supraveghere – creditare nebancară, asigurări şi piaţa de capital.

În acest sens, am o înţelegere foarte clară ce nu îmi place la serviciul public şi ce am dori să schimbăm, împreună cu colegii din Consiliul de Administraţie – dna Cornelia Cozlovschi şi dl Vitalie Lemne. Deja am iniţiat o serie de acţiuni de sporire a eficienţei instituţiei precum digitalizarea proceselor interne, dar şi ajustarea organigramei instituţionale pentru a avea o structură instituţională potrivită atingerii obiectivelor setate.

– Povestiţi-ne despre responsabilităţile şi împuternicirile Dvs.

– Potrivit Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, autoritatea publică este condusă de un organ colegial – Consiliul de Administraţie (CA). Acest format impune întrunirea în şedinţe a membrilor CA la care sunt adoptate diferite decizii cu impact asupra drepturilor şi intereselor participanţilor la procedura administrativă, cum ar fi: suspendarea procedurii administrative, prelungirea termenului general, atragerea terţilor în procedura administrativă şi altele.

Totodată, în vederea optimizării unor procese, ne-am repartizat responsabilităţile asupra celor trei sectoare supravegheate. Astfel, eu sunt responsabil de buna funcţionare a domeniului de asigurări, dar şi de dezvoltarea cadrului normativ pentru reglementarea fondurilor facultative de pensii, organismelor de plasament colectiv şi a platformelor de finanţare participativă.

– Aţi menţionat sectorul de asigurări, cum aţi găsit această piaţă şi care sunt priorităţile Dvs.?

– Asigurările sunt un business foarte complex, or o poliţă de asigurare nu reprezintă doar obligaţie, un bir suplimentar ce ne este impus atunci când efectuăm revizia tehnică sau urmează să gajăm un bun. Este o obligaţie de acoperire a daunelor ce pot apărea în viaţa noastră de zi cu zi, ce şi-o asumă asiguratorul. Or, autoritatea urmăreşte ca la producerea evenimentului asigurat, compania de asigurare să deţină suficiente resurse pentru compensarea daunelor rezultate, chiar şi după şapte ani din momentul procurării poliţei de asigurare, cum ar fi în cazul Carte Verde.

Pornind de la rolul social al asigurărilor, obiectivele CNPF sunt sporirea utilizării produselor de asigurare şi fortificarea stabilităţii financiare a sectorului. Primul obiectiv poate fi atins prin două instrumente: I. educarea financiară pentru conştientizarea necesităţii produselor de asigurare atât în scop personal, cât şi de busi­ness; II. îmbunătăţirea calităţii produselor de asigurare din punct de vedere al utilităţii lor şi al nivelului de deservire a asiguraţilor la etapa de despăgubire. În acest scop, este necesar ca autoritatea de supraveghere să se impună mai mult şi, cel mai important, să existe o bună conlucrare pe piaţă.

Atingerea celui de-al doilea obiectiv este o sarcină mult mai complexă. Pe termen scurt, a fost declarată toleranţă „0” faţă de abaterile de la cadrul normativ în vigoare, fapt ce a determinat şi întreprinderea unor acţiuni mai radicale în raport cu unele companii de pe piaţă. Deja am efectuat o serie de controale în sector pentru garantarea aplicării acelor reguli de joc, având un plan destul de ambiţios în acest sens. Acţiunile respective fac parte dintr-un proces ce urmează inclusiv să pregătească sectorul pentru noile reglementări în domeniul asigurărilor, care sunt bazate pe abordare europeană şi pun un mare accent pe calitatea managementului companiilor de asigurare, dar şi pe guvernanţa corporativă – aspecte ce inerent se vor reflecta în costurile operaţionale ale jucătorilor.

– Menţionând noile reglementări, în ultima perioadă suntem martorii mai multor proiecte de lege ce vizează sectorul de asigurări, povestiţi-ne mai multe despre acestea.

– A fost o presiune enormă în vederea promovării a două legi de căpătâi pentru domeniul asigurărilor: noua lege privind activitatea de asigurare şi reasigurare, precum şi noua lege privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto. În colaborare cu Comisia parlamentară economie buget şi finanţe ne-a reuşit îmbunătăţirea proiectelor de lege în vederea eliminării unor îngrijorări ale sectorului, totodată menţinând spiritul şi obiectivele de reformă a pieţei ce vor fi atinse prin aceste acte normative.

În ceea ce priveşte noua lege privind asigurarea auto obligatorie pentru prejudicii produse de vehicule, aceasta vine să fortifice cadrul regulatoriu ce vizează protecţia păgubiţilor, prin dublarea limitelor de răspundere, despăgubirea prejudiciilor morale ca urmare a dizabilităţii sau a decesului părţii vătămate produse în unul şi acelaşi accident, au fost reglementate cazurile de suspendare a contractelor RCA internă. De asemenea, a fost introdus conceptul de „decontare directă”. În schimbul unei plăţi suplimentare, asiguratul poate opta pentru un serviciu auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asiguraţi. Astfel, în cazul producerii unui accident, asiguratul va interacţiona cu propriul asigurător, dar nu cu asigurătorul păgubitului.

Spre deosebire de dispoziţiile în vigoare, proiectul prevede termenul limită în cadrul căruia asigurătorul RCA este obligat să ia o decizie cu privire la soluţionarea cererii de despăgubire şi să achite despăgubirea de asigurare – în cel mult o lună de la data depunerii cererii de despăgubire, în cazul dosarului de daune complet, şi cel mult trei luni, în cazul dosarului de daune incomplet.

Pentru evitarea unor manipulări ce vizează cuantumul despăgubirilor şi cheltuielile aferente reparaţiei vehiculelor, noua lege va impune asigurătorilor utilizarea sistemelor informaţionale automatizate de evaluare în domeniul auto.

Deşi legislaţia în vigoare prevede liberalizarea primei de asigurare RCA, această normă nu a fost pusă în aplicare. Astfel, analizând impactul liberalizării asupra sustenabilităţii pe termen lung a pieţei de asigurare, proiectul de lege prevede o liberalizare parţială – autoritatea de supraveghere va stabili prima de referinţă, sub limita căreia asigurătorii nu pot elibera poliţe RCA.

– Săptămâna trecută, Guvernul a emis aviz asupra unei iniţiative legislative ce vizează poliţa de asigurare RCA, ce presupune acest proiect şi de ce este nevoie de el?

– În esenţă, proiectul anulează obligativitatea emiterii unui document în formă scrisă pentru asigurător, iar pentru asiguraţi – obligativitatea deţinerii acestuia. Dovada contractării asigurării RCA interne se va efectua prin înscris în sistemul RCA Data, la care au acces inclusiv instituţiile subordonate Ministerului Afacerilor Interne. Totuşi, pentru a oferi asiguratului mai multă certitudine, dar şi pentru a se familiariza cu condiţiile de asigurare, asigurătorul va transmite poliţa ca document electronic către adresa de e-mail indicată de asigurat. Astfel se elimină orice interacţiune fizică între asigurat şi asigurător la momentul contractării unei poliţe RCA, or astăzi în esenţă plasăm doar o comandă pentru livrarea unei poliţe în format fizic.

Pe termen mediu, sectorul urmează a fi încurajat să digitalizeze procesele de interacţiune cu clienţii şi la etapa de post-vânzare, cum ar fi prin notificarea on-line a producerii unui risc asigurat, încărcarea şi transmiterea printr-un sistem electronic a materialelor probatorii etc.

– În spaţiul public se discută despre potenţialele impacturi de reglementare a acestei iniţia­tive, cum le estimaţi Dumneavoastră?

– În primul rând, aceste amendamente creează un confort suplimentar asiguraţilor în alegerea companiei de asigurare, or, în esenţă, deseori asiguraţii sunt puşi în situaţia de a procura poliţa RCA de la asiguratorul prezent în cadrul staţiei de testare auto. Anticipăm sporirea concurenţei bazate nu atât pe disponibilitatea procurării poliţei la respectivele ghişee, cât pe calitatea serviciilor post-vânzare – interacţiunea cu asigurătorul în instrumentarea dosarului de daune. Or, spre exemplu în una din ţările CSI, după mai bine de 5 ani de la implementarea poliţei de asigurare digitale, jumătate din poliţele RCA sunt emise doar ca document electronic, fapt ce denotă comoditatea acestui produs. Totuşi, nu întrevăd un impact imediat asupra canalelor de distribuţie, ci mai degrabă un imbold în dezvoltarea aşa numitor supermarketuri financiare, care oferă posibilitatea procurării mai multor produse financiare de pe o singură pagină web.

– În ce măsura digitalizarea poliţei RCA va afecta preţul acesteia?

– În primul rând, urmează de a avea o înţelegere foarte bună a elementelor ce intră în structura preţului şi metodologia de formare a acestuia. Astăzi, în practică, piaţa RCA este una reglementată de autoritatea de supraveghere, aceasta având obligaţia de calcul a primei de asigurare şi revizuirea acesteia în funcţie de evoluţia pieţei. În esenţă, iniţial se calculează aşa-numita primă de asigurare de bază în funcţie de informaţiile statistice privind numărul poliţelor de asigurare expuse la risc, numărul daunelor plătite, valoarea daunelor, prog­noza evoluţiei numărului poliţelor şi valorii daunelor etc.

Ulterior, la nivel individual, prima de bază se majorează sau se diminuează în funcţie de o serie de factori precum categoria autovehiculului, statutul juridic al posesorului autovehiculului, numărul persoanelor admise la conducere, vârsta şi vechimea în conducere a utilizatorului, locul înmatriculării autovehiculului, termenul asigurării şi coeficienţii bonus-malus. Într-un final, prima de asigurare RCA include cheltuielile asigurătorului şi marja de profit de la 5-10%.

– Recent, CNPF a amendat Hotărârea cu privire la primele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, care e esenţa respectivelor modificări?

– Spre regret, când a fost dezvoltată metodologia de calcul a primei RCA în 2018, nu s-a ţinut cont de efectele aplicării sistemului bonus-malus – informaţia privind distribuţia portofoliului istoric de poliţe subscrise pe clase bonus-malus. Astfel, reiese că primele de asigurare încasate în final de asigurători pentru 46% din poliţe emise sunt diminuate cu 50%. Total prime încasate de către asigurători, în anul 2020, au fost reduse prin sistemul bonus-malus de la cca 665 milioane lei la 459 milioane lei, ceea ce reprezintă o diminuare de aproximativ 31%. Acest fapt indică o concentrare excesivă a asiguraţilor în clasa bonus 17, care beneficiază de reducerea de 50%. Ca urmare a consultării cu experţii din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară din România, s-a recomandat inclusiv ajustarea respectivei formule de calcul a primei de asigurare, practică utilizată în România. Aplicând noua formulă de calcul a primei de bază, se anticipează o creştere de cca 36% a preţului primei de asigurare.

Astăzi produsul RCA este unul păgubos pentru companii­le de asigurare, pentru fiecare 100 milioane lei poliţe RCA vândute, asigurătorul achită 108 milioane lei. Drept efect, CNPF atestă retragerea intenţionată a unor companii de asigurare din anumite zone cu o daunalitate ridicată precum municipiile, dar şi refuzul de asigurare a unor categorii de şoferi profesionişti, într-un final fiind afectată calitatea serviciilor de despăgubire.

– Vorbind despre calitatea serviciilor de asigurare RCA, sunt multe recenzii negative în spaţiul public, cum le comentaţi?

– Conform legii de bază în domeniul asigurărilor, CNPF este autoritatea competentă de soluţionarea petiţiilor consumatorilor, dar actualmente autoritatea dispune de competenţe oarecum limitate.

Din petiţiile înregistrate la CNPF, se nuanţează două categorii: (i) tergiversarea de către asigurător a procedurii de regularizare a daunei şi, respectiv, de achitare a despăgubirii; (ii) dezacordul cu cuantumul despăgubirii de asigurare.

În cazul primei categorii de petiţii, analizăm acţiunile asigurătorului prin prisma termenelor prescrise în Legea nr. 414/2007, aici am menţionat că noua lege RCA ce intră în vigoare la 1 aprilie 2023 fortifică cadrul normativ în acest sens. Totuşi, de curând am adoptat o abordare mai nuanţată, în limitele cadrului legal, în raport cu asigurătorii care nu-şi onorează cu bună credinţă obligaţiile legale.

În cazul celei de-a doua categorii de petiţii, spre regret, CNPF nu poate interveni, deoarece valoarea pagubei se stabileşte ca urmare a expertizei efectuate de evaluatori independenţi. Dacă persoana păgubită nu este de acord cu decizia asigurătorului, aceasta are dreptul să atace decizia asigurătorului în instanţă de judecată. Pe termen mediu şi această problemă va fi soluţionată prin intermediul noii Legi RCA care prevede utilizarea softurilor de evaluare în domeniul auto.

Pentru a vă cunoaşte drepturile, încurajăm consultarea legilor, a ghidurilor disponibile pe pagina web a CNPF, dar şi adresarea petiţiilor, după caz, pe care le examinăm în termeni proximi, conform cadrului normativ.

– Vă mulţumim!