Acordul de Liber Schimb – de la beneficii la riscuri

“Este foarte important să cunoaştem că pe moment, între R. Moldova şi UE, funcţionează un regim preferenţial de comerţ care ne dă posibilitatea comerţului extern, cu excepţia unor produse industriale şi agro-alimentare, ceea ce limitează cantitatea produselor la taxa zero pentru aceste categorii de produse. Nu avem facilităţi la acest capitol, în prezent având un regim de comerţ asimetric. De aceea, s-a convenit ca în cadrul Acordului de Asociere să fie semnat şi Acordul de Liber Schimb care aduce şi avantaje, dar şi dezavantaje”, explică Tudor Robu, şef direcţie Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Odată cu semnarea acestui Acord, sectoarele agricol şi industrial vor deveni mai vulnerabile. Şi asta din cauza competitivităţii reduse a sectorului agro-alimentar naţional. Şi atunci, oamenii de afaceri, fie vor da faliment, fie vor investi mai mult în tehnologiile de producere. În prezent, randamentele în agricultura locală sunt cu mult sub media europeană, iar în comparaţie cu unele state ale UE, acestea sunt mai reduse de 2-3 ori. ”Se atestă un “handicap” al factorilor ce determină competitivitatea sectorului: dotarea proastă a sectorului cu capital, utilizarea unor practici primitive în derularea afacerilor, utilizarea schemelor inechitabile de intermediere comercială, ce cauzează o distribuire ineficientă a veniturilor şi amplifică deficitul de surse financiare la producători etc. În acelaşi timp, agricultura este destul de sensibilă la condiţiile climaterice”, explică Alexandru Fala, expert economic al Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică.

În rezultat, această ramură economică are o evoluţie extrem de volatilă (seria cronologică ce reprezintă ritmurile de creştere a producţiei agricole pentru perioada 2005-2011 are un coeficient de variaţie de 989,6%), fapt ce cauzează o creştere marginală. În perioada 2005-2011 ritmul mediu anual de creştere a producţiei agricole a fost de doar 0,5%.

Pe de altă parte, de multe ori, producţia agro-alimentară autohtonă nu corespunde standardelor europene. Aceşti factori determină prezenţa slabă a produselor agro-alimentare pe piaţa UE. Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl reprezintă nesuplinirea cotelor acordate de UE Republicii Moldova în cadrul regimului Preferinţelor Comerciale Autonome pentru majoritatea produsele agro-alimentare.

“În R. Moldova, doar 27% din persoanele angajate sunt implicate în agriculură. Sectoarele cu cele mai bune progrese, care se pot adapta cerinţelor UE sunt sectorul horticol (mere, pere, roşii, cereale), cel viti-vinicol (struguri şi băuturile alcoolice din struguri), al produselor din carne de pui şi ouă. Rezultate mai slabe sunt înregistrate în sectorul produselor din carne de ovine, bovine şi porcine. De asemenea, un alt sector sensibil este cel al zahărului produs în R. Moldova”, a explicat Tudor Robu.

Agricultura în statele dezvoltate are o pondere mică în PIB (de doar câteva procente) şi numărul persoanelor angajate în sector, la fel este mic. În procesul de modernizare a economiei naţionale ponderea agriculturii în PIB va scădea, iar semnarea ALSAC va grăbi, într-un anumit mod, acest proces. În rezultat în agricultură vor rămâne cei mai eficienţi şi competitivi. Totuşi, cea mai gravă consecinţă a procesului de modernizare a agriculturii va fi disponibilizarea lucrătorilor agricoli. Reducerea cu un punct procentual a ponderii agriculturii în PIB determină scăderea populaţiei ocupate în domeniu cu circa 10 000 de oameni. O asemenea evoluţie reprezintă un risc major pentru economia naţională şi din păcate este puţin analizată în Republica Moldova, este de părere expertul Alexandru Fala.

Expertul propune ca, în cadrul negocierilor, Republica Moldova să insiste asupra unei treceri graduale la un regim liberalizat de comerţ, ceea ce ar permite atenuarea posibilelor efecte negative. Concomitent Republica Moldova trebuie să-şi orienteze eforturile spre realizarea serioasă şi rapidă a schimbărilor economice structurale. În acest context, se merită de menţionat două direcţii majore ale reformelor: îmbunătăţirea mediului de afaceri, pentru a putea stimula dezvoltarea sectoarelor ce ar putea absorbi oferta de muncă reprezentată de foştii lucrători agricoli şi implicarea mai activă a statului în activităţile de instruire sau recalificare a forţei de muncă pentru a echilibra cererea cu oferta pe piaţa muncii.

În acest context, pentru a reduce riscurile semnării Acordului, Ministerul Agriculturii şi cel al Economiei au propus o serie de instrumente de protecţie a pieţei locale: Produse excluse de liberalizare; Contingente tarifare; Diminuarea treptată sau parţială a tarifelor; Instrumentul de salvgardare; Stabilirea pentru unele produse a perioadei de tranziţie de 10 ani (prerogativa RM).

Totuşi, autorităţile recomandă agricultorilor să se unifice în grupuri mari de tipul asociaţiilor şi desigur să investească în tehnologii moderne de prelucrare şi producere. Pentru a reduce riscul importului de produse ce ar putea dezavantaja piaţa locală, autorităţile propun crearea de sere tehnologizate care ar permite producerea legumelor în afara sezonului, cum ar fi roşiile, care pe timp de iarnă şi primăvară sunt importate din Turcia.

 

Suprafaţa terenului agricol prelucrat – 184 mil. ha

Numărul întreprinderilor în agricultură – 14 mil.

Numărul populaţiei active în agricultură – 10 mil.

Venituri din agricultură – 355 mld. Euro/an

Ponderea agriculturii în PIB – 1,2%

Ponderea exportului produselor agro-alimentare în volumul total de export al UE – 6,6%

Ponderea agriculturii în PIB – 12%

Ponderea exporturilor de produse agro-alimentare – 48%

Forţa de muncă din agricultură – 27%

Subvenţii în agricultură – aproximativ 300 mil. MDL/an

Cereale – materie primă şi procesate

Produse din carne şi lapte

Zahăr şi produse din acesta

Viticultură şi vinificaţie

Produse horticole

Produse din carne de pui

Viticultură şi vinificaţie

Produse horticole

Zahăr şi produse din acesta