Ponderea femeilor implicate în business este mult mai mică decât în unele ţări europene, în mare parte din cauza că mediul de afaceri din ţară nu este suficient de prietenos acestora, se arată într-un studiu recent. În plus, antreprenoarele se confruntă cu dificultăţi la contractarea împrumuturilor şi creditelor bancare.
Cercetarea a fost realizată în baza unei metodologii statistice elaborate de Organizaţia Internaţională a Muncii şi analizează particularităţile mediului de dezvoltare a antreprenoriatului feminin în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Totodată, sunt elucidate barierele şi provocările cu care se confruntă femeile antreprenor şi sunt făcute unele recomandări pentru dezvoltarea potenţialului lor.
„Cadrul legal şi regulator existent nu creează impedimente ca femeile să-şi desfăşoare activitatea antreprenorială, dar nici nu ajută prea mult. Însă politicile statului sunt incoerente în acest sens. De aceea, strategiile naţionale ar avea un efect mai mare dacă dimensiunea de gen ar fi încadrată în legislaţia care reglementează activitatea antreprenorială”, susţine Iulia Drumea, autorul studiului respectiv. Autoarea crede că ponderea redusă a femeilor în activităţile antreprenoriale se datorează mentalităţii colective şi stereotipurilor care dezavantajează femeia în societate.
În Republica Moldova, ponderea femeilor angajate în companii prevalează şi este de 55%, însă implicarea lor în procesul de conducere este de doar 23%. Pentru comparaţie, în România 30% dintre afaceri au în coproprietate femei, în Ukraina – tocmai 60%. Specialiştii susţin că sferele de viitor, în care femeile ar putea avea un aport mai mult decât benefic, sunt resursele umane, serviciile de consultanţă şi comunicare.
Potrivit studiului, femeile reprezintă circa 27,5% din numărul total al întreprinzătorilor autohtoni, ceea ce constituie o disproporţie comparativ cu ponderea femeilor în totalul populaţiei şi în populaţia economic activă. În acelaşi timp, afacerile care sunt conduse de femei sunt concentrate în zonele urbane, fiind în proporţie de 65% în Chişinău. „În capitală, concentraţia companiilor la o mie de locuitori este de 36, în mediul rural sunt localităţi care au până la patru companii. Acest indicator ne arată că trebuie de pus accentul pe dezvoltarea localităţilor rurale la capitolul dezvoltare antreprenorială. Se cer programe ţintite spre localităţi şi spre sate chiar, trebuie de ales domeniile prioritare sau unde este deficitul de servicii şi producere. Mai ales că e vorba de activităţi care ar implica şi mai mult femeile”, spune Iulia Iabanji, director general ODIMM.
Statisticile arată că femeile deţin sau administrează mai des decât bărbaţii microîntreprinderile şi au o pondere de aproape 80% din numărul total al femeilor antreprenor, însă în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, ponderea este de 2,9% şi de doar 0,4% în gestionarea unei întreprinderi mari.
„De aproape zece ani dezvolt împreună cu soţul o afacere în domeniul reparaţiei, modernizării şi deservirii utilajului tehnologic. Au fost mai multe dificultăţi pe parcurs şi nici acum nu este simplu pentru mine, ca femeie, să administrez întreprinderea, însă nu este imposibil. Asta o spun tuturor femeilor care vor să iniţieze o afacere”, spune Lilia Sandu, antreprenoare. În opinia sa, instruirea profesională şi prezenţa experienţei antreprenoriale contează cel mai mult la începerea unei afaceri private.
În acest sens, studiul relevă că aproximativ 83% dintre femeile antreprenor au fost angajate în alte companii şi nu au nici o experienţă antreprenorială. Mai mult chiar, aceste date corelează cu faptul că 87,6% dintre întreprinderile deţinute de femei sunt mai degrabă companii noi decât spin-off-uri de la alte întreprinderi, adică desprinderi de la companiile mari. Referitor la sectoarele economice, cele mai multe IMM-uri, inclusiv cele deţinute de femei, activează în sectorul comerţului şi serviciilor non-inovatoare, cum ar fi cel imobiliar.
În prezent, se atestă o lipsă a serviciilor destinate dezvoltării şi susţinerii femeilor antreprenor, în pofida liberalizării serviciilor financiare, iar principalele obstacole pentru femei în accesul la finanţe rămân a fi dobânzile înalte ale creditelor, lipsa resurselor financiare pe termen lung şi procedurile lungi de exercitare a dreptului de gaj. Iulia Drumea este de părere că toate aceste impedimente vin din neîncrederea debitorului într-o activitate antreprenorială de succes a femeii. Astfel, statistica denotă că în majoritatea cazurilor femeile pornesc o afacere împrumutând bani de la rude sau prieteni şi mai puţin accesează credite bancare sau subvenţii de stat. Totuşi, problema accesului la finanţe este valabilă nu doar pentru femeile antreprenoare. Experţii susţin că aproximativ 40% dintre companiile din ţară sunt constrânse în dezvoltarea afacerilor anume din cauza dobânzilor înalte la credite sau a lipsei de gaj.
„Asociaţiile de economii şi împrumut şi companiile de leasing nu sunt încă suficient de dezvoltate pentru a prezenta o sursă alternativă de finanţare pentru aceste întreprinderi. Deci, în linii generale, băncile şi un număr redus de organizaţii de microfinanţare reprezintă principala sursă de împrumuturi pentru IMM-uri”, precizează autoarea studiului.
Chiar şi aşa, penetrarea creditelor în Republica Moldova este foarte modestă. Creditele acordate sectorului privat în 2012 au constituit doar 36,2% din PIB, 31% din volumul acestora fiind acordate IMM-urilor, ceea ce reprezintă o parte foarte mică comparativ cu ponderea acestora în numărul total al întreprinderilor funcţionale. Pentru comparaţie, media înregistrată în ţările din sud-estul Europei este de 52%.
„Multe femei nu-şi asumă riscul pentru a porni o afacere de la zero, din cauza finanţării dificile şi costisitoare. Ştim foarte bine care sunt procentele la băncile care finanţează afacerile şi cât este de greu să primeşti un credit pentru începători. Mai ales că acum băncile sunt mult mai prudente şi au cerinţe mai mari faţă de gaj, din cauza instabilităţii economice şi a cazurilor frecvente de faliment al întreprinderilor”, spune Angela Chelaru, directoare a unei companii de fabricare a produselor sanitaro-igienice şi de întreţinere a curăţeniei.
Studiul mai relevă că dobânzile înalte la credite şi volatilitatea acestora, lipsa resurselor financiare pe termen lung, lipsa şi lichiditatea scăzută a gajului, procedurile lungi de exercitare a dreptului de gaj, lipsa tehnologiilor bancare adecvate pentru creditarea IMM-urilor şi lipsa pe piaţa financiară a companiilor cu capital de risc sunt principalele probleme identificate de toţi antreprenorii la accesarea finanţării.
„Băncile sunt foarte selective când este vorba de gajul pentru acordarea de credite. Ele acceptă doar ceea ce este foarte profitabil sau dau o estimare mult mai mică bunurilor pe care noi, antreprenorii le putem pune în gaj. În plus, avem acces limitat la informaţie sau nu ni se explică clar condiţiile de creditare, căci multe detalii le-am aflat abia după ce am semnat contractul”, afirmă Ana Scutaru, antreprenoare în sectorul agricol.
Directoarea ODIMM, Iulia Iabanji susţine că instituţia la care activează deţine un mecanism, Fondul de garantare a creditelor, prin care facilitează accesul agenţilor economici la mijloacele financiare acordate de şapte bănci comerciale cu care are acorduri de colaborare. În 2012, acest Fond a susţinut 76 garanţii financiare în valoare totală de 14,9 mil. lei care au permis debursarea creditelor în sumă de 39 mil. lei. Din totalul garanţiilor active, 36% sau 28 de garanţii au fost oferite femeilor din mediul de afaceri.
Lilia Platon
