În contextul falimentării “Investprivatbank”, statul oferă o soluţie exclusiv în interesul băncii sale
Pe parcursul acestei săptămâni, parlamentarii ar putea discuta un proiect de lege privind unele măsuri menite să asigure stabilitatea financiară. Acest document, elaborat de guvern, are scopul de a oferi asistenţă financiară băncii comerciale Banca de Economii S.A., în care statul deţine pachetul majoritar de acţiuni. Necesitatea acestui suport poate fi explicată prin faptul că pentru instituţia financiară menţionată mai sus este greu să-şi asume sarcinile care îi sunt atribuite în legătură cu falimentarea “Investprivatbank” SA, şi anume, de a plăti împrumutul obţinut de la Banca Naţională pentru achitarea depozitelor persoanelor fizice care au deţinut conturi bancare în banca falimentată.
Ca soluţie, autorii proiectului de lege propun reducerea datoriei “Investprivatbank” S.A. faţă de Banca de Economii S.A. cu 48,1 mil. lei din fondurile care urmează să fie transferate din Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
Mai mult ca atât, Ministerul Finanţelor va emite şi transmite Băncii de Economii S.A. obligaţiuni de stat în sumă de până la 436,9 mii. lei, valoare nominală, la rata fixă a dobânzii de 0,01 la sută, anual.
Obligaţiunile de stat vor fi răscumpărate în rate trimestriale până la 30 decembrie 2015, conform unui grafic stabilit de către părţi. Se preconizează, că în anul 2011 de la Banca de Economii S.A. vor fi răscumpărate obligaţiunile de stat în sumă de 64,3 mii. lei, iar în perioada 2012-2015 – în sumă de 93,1 mii. lei anual. Condiţiile de emisiune şi răscumpărare a obligaţiunilor de stat se stabilesc în acordul dintre Ministerul Finanţelor, Banca de Economii S.A. şi Banca Naţională a Moldovei.
Întru restabilirea mijloacelor bugetare dezafectate pentru răscumpărarea de la Banca de Economii S.A. a obligaţiunilor de stat, pentru perioada 2011-2014, băncile comerciale vor achita o taxă specială anuală pentru asigurarea stabilităţii financiare (în continuare – taxa specială), până la acumularea sumei de 100,0 mii. lei, după cum urmează:
• pentru perioada 2011-2013 – în mărime de 0,12% din suma totală a depozitelor personale, înregistrate în bilanţurile băncilor la situaţia din 31 decembrie a fiecărui an;
• pentru anul 2014 – taxa specială va constitui diferenţa dintre suma de 100 mii lei şi suma acumulărilor din taxa specială pentru perioada 2011-2013 raportată la suma totală a depozitelor personale, înregistrate în bilanţurile băncilor la situaţia din 31 decembrie 2014.
Cum va fi aplicat acest lucru în practică, este greu de spus, deoarece chiar autorii proiectului recunosc că „procesul de valorificare a activelor „Investprivatbank” este de durată, iar aflarea în bilanţul Băncii de Economii S.A. a datoriei respective are un impact negativ asupra indicatorilor financiari ai Băncii de Economii S.A. ”.
Între timp, ca urmare a falimentului “Investprivatbank”, într-o “situaţie dificilă” se află nu doar Banca de Economii. În ultimii ani, nu se vorbeşte deloc despre faptul că până acum agenţii economici nu au primit resursele lor financiare, de pe conturile bancare şi depozitele deţinute la „Investprivatbank”. Nu se ştie nimic despre resursele pe care ar fi trebuit să le primească acţionarii fondurilor de investiţii lichidate, fiind şi aceştia într-un număr mare. Reieşind din proiectul propus, se pare că aceste categorii de persoane nu pot miza pe despăgubiri de la Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, deci nu este clar, cu ce se vor alege acestea după vânzarea bunurilor ce au aparţinut “Investprivatbank”, deoarece, ca şi odinioară, toate încasările vor fi făcute pe conturile Băncii de Economii.
În afară de aceasta, încă nu s-a dat răspuns la întrebarea: cum s-a întâmplat că BNM, “chipurile”, nu a putut anticipa falimentul? De ce agenţii economici până la retragerea licenţei băncii nu au putut retrage banii nu doar din depozite, dar chiar şi de pe conturi? Care este eficienţa lucrului lichidatorilor, care sunt foarte greu de găsit pentru a obţine de la ei informaţii despre procesul de falimentare? Iar acestea sunt doar o parte din întrebările rămase fără răspuns.
Actualul şef al Băncii Naţionale susţine că această problemă i-a rămas ca “moştenire”, dar în imediata sa apropiere sunt cel puţin doi vicepreşedinţi, care au participat la “procesul decizional”. Deponenţilor „Investprivatbank” li se spune că aceştia trebuiau să evaluieze riscurile corect, deoarece activitatea bancară, de asemenea, este un business care depinde de mai mulţi factori. În această ordine de idei, merită de menţionat că în acel moment, cifrele oficiale ale “Investprivatbank” arătau pe fundalul indicatorilor similari ai altor bănci mult mai fiabile, însă nu erau reale. Dar oare monitorizarea activităţii bancare o fac oameni obişnuiţi sau este obligaţia autorităţii de reglementare, adică a Băncii Naţionale a Moldovei?
Ghenadie Tudoreanu
