Constantin R. locuieşte într-un oraş relativ mic de provincie, într-o casă cu curte amplă, unde întotdeauna, încă din copilărie, a avut câini şi pisici pe care familia sa le hrănea cu resturi de mâncare sau, în rare ocazii, cu mâncare gătită special pentru ele. De câţiva ani însă, acest lucru nu se mai întâmplă. Nu ştie exact când animalele au „trecut pe boabe (hrană specializată - n.red.), a fost un proces treptat, dar definitiv şi ireversibil.“
