O întrebare formulată de Expert-Grup şi adresată cetăţeanului pentru a se “citi” mai clar modul în care gândeşte societatea, viza piaţa muncii, iar opiniile exprimate nu puteau să nu fie influenţate direct de presiunile pe care le exercită starea generală de tensiune asupra lumii. Trasă la copiator, întrebarea suna astfel: “Cum se va schimba piaţa forţei de muncă în R. Moldova, în contextul COVID-19?”
Cea mai mare parte a respondenţilor a fost de părerea că munca de la domiciliu o va înlocui în proporţii mari pe cea de la birou, ceea ce ar însemna că multe dintre companii se vor conforma nevoii de a modifica formatul activităţii, stilul de management, instrumentele de supraveghere a personalului. În plus, multe dintre companii s-au trezit cu spaţii imense care, fiind închiriate pe termen lung, au rămas pustii, fără să se facă claritate asupra preţurilor, dar şi asupra duratei acestei stări de lucruri.
E de amintit faptul că dinamica indicatorilor principali cu privire la forţa de muncă era negativă şi până la marile turbulenţe cu iz de dezinfectant.
În trimestrul unu al anului curent, populaţia economic activă a constituit 840,5 mii persoane, ceea ce reprezintă cu 6,5 la sută mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului precedent. Pe de altă parte, populaţia ocupată este la început de an de 806,3 mii de persoane, fiind cu 2,7 la sută mai puţin decât în primul trimestru al anului 2019. Mai mult decât atât, respectivii indicatori au avut o evoluţie negativă pe întreaga perioadă a anului 2019, deci scăderile pe care le-am constatat ulterior nu pot fi atribuite în totalitate crizei pandemice.
Evident, schimbările care au intervenit pe piaţa muncii “au ţinut cont” de specificul activităţilor, cea mai mare diminuare constatându-se în sectorul industrial, acolo unde populaţia ocupată s-a redus cu 9,7 la sută. Printre cauzele de bază este, înainte de toate, faptul că întreprinderile au fost prinse absolut nepregătite, lucrul la distanţă fiind în majoritatea cazurilor imposibil. Tot aici nu a fost posibilă redesenarea spaţiilor de producere, singura soluţie fiind limitarea activităţilor, iar odată cu asta, stoparea proceselor de angajare a solicitanţilor.
Şi comerţul a înregistrat reduceri pe dimensiunea ocupării populaţiei – minus 3,7 la sută în primul trimestru. Pentru a înţelege care sunt cauzele, nu e suficient să operăm cu cifre privind volumul vânzărilor. Multe dintre unităţile comerciale pur şi simplu au renunţat la orice gen de activitate, iar o “excursie” prin centrele comerciale te lasă să observi spaţii anterior închiriate care astăzi continuă să rămână nesolicitate.
În construcţii indicatorul respectiv a fost de minus 6,9 la sută, angajările având pantoful pe frână ca urmare a reticenţei unei bune părţi a populaţiei de a “aduce” în casă oameni neverificaţi, deci constructori.
Un domeniu care s-a opus tendinţelor generale a fost transportul. Acesta raportează o creştere a numărului populaţiei ocupate de 13,5 la sută. O primă reacţie te face să fii un pic sceptic privind o asemenea evoluţie, însă, până la urmă, explicaţiile sunt absolut la suprafaţă. Marele blocaje care s-au produs în transporturi au vizat transporturile de mare capacitate – transportul aerian şi cel feroviar, ceea ce a creat anumite tensiuni printre călători. Golul format a fost acoperit printr-o activizare evidentă a transportului auto, odată cu aceasta crescând şi oferta locurilor de muncă.
În perioada de referinţă, numărul şomerilor s-a diminuat până la 34,2 la sută, constatându-se o reducere cu 35,4 mii persoane. Rata şomajului în primul trimestru al anului curent a fost de 4,1 la sută, ceea ce e cu 0,2 la sută mai puţin faţă de începutul anului precedent.
Păşim peste tradiţia de a ne raporta la ţări din imediata vecinătate şi încercăm să vedem care a fost situaţia pe piaţa muncii în Spania, bunăoară. Aici, rata şomajului a crescut în primele trei luni ale anului curent până la 14,4 la sută, însă cifrele nu au atins previziunile făcute la început de criză – de 16,7 la sută. Se spune, însă, că datele cu care se operează nu arată amploarea crizei de pe piaţa muncii, statistica neincluzând angajaţii ajunşi în schema de şomaj tehnic.
Institutul Naţional de Statistică de la Madrid a anunţat că peste un milion de persoane au rămas fără un loc de muncă în trimestrul doi din 2020, dar nu au venit să-şi depună actele pentru şomaj deoarece nu îndeplineau condiţiile tehnice pentru a fi incluşi în categoria şomerilor, nu căutau în mod activ un loc de muncă.
Şi pentru că acolo unde este vorba despre muncă se vorbeşte obligatoriu şi despre salariu, putem vedea care a fost dinamica anuală a fondului de salarizare pe economie în aceeaşi perioadă de timp – trimestrul unu al anului 2020. Mai întâi de toate, experţii BNM constată continuarea tendinţei descendente. Evoluţia câştigurilor salariale arată că fondul de salarizare a crescut cu 9,2 la sută, ceea ce ar însemna o creştere de 2,6 la sută în raport cu perioada similară a anului 2019. Marea contribuţie aparţine sectorului real, cel bugetar având în mod evident un impact negativ.
În primul trimestru al anului curent, numărul de salariaţi pe economie a fost inferior celui din perioada corespunzătoare a anului precedent.
Raportate la aşteptările cetăţenilor, datele pentru primul trimestru al anului 2020 nu l-au reflectat întocmai. Bunăoară, la întrebarea reprodusă la începutul acestui text, trei la sută au spus că “efectele vor fi temporare şi fără schimbări semnificative pe termen mediu”. În realitate, există domenii – sport, turism, HoReCa, cultură – în care impactul durează deja prea mult ca să fie catalogat drept temporar. Douăzeci şi şapte la sută din cei chestionaţi au fost de părerea că “va creşte oferta de noi locuri de muncă în anumite industrii (de exemplu vânzări online, curierat, tehnologiile informaţiei şi telecomunicaţiei etc.), previziune care capătă contur real odată cu trecerea timpului.
Constantin Olteanu
