În luna decembrie, Agenţia Proprietăţii Publice va desfăşura următoarea rundă de privatizare a bunurilor proprietate de stat. Despre particularităţile procesului de privatizare, redactorul-şef al ziarului Capital Market, Ghenadie Tudoreanu, a discutat cu directorul general al Agenţiei Proprietăţii Publice, Tudor Copaci.
– Agenţia Proprietăţii Publice a anunţat o nouă rundă de privatizare a bunurilor proprietate de stat. În acest context, aş dori să Vă întreb: cât de potrivită este această perioadă, căci e aproape sfârşitul anului? În plus, au avut loc şi alegerile prezidenţiale. Poate că merită de aşteptat condiţii mai favorabile pentru privatizare?
– Da, într-adevăr, instabilitatea şi incertitudinea politică poate influenţa procesul de privatizare. Mai mult decât atât, majoritatea investitorilor atât autohtoni, cât şi străini sunt îngrijoraţi de orice schimbări politice şi de modul în care acestea afectează stabilitatea politică şi financiară a statului. Aceste aspecte îi îngrijorează mereu pe potenţialii parteneri. În ceea ce priveşte runda din decembrie, încă la începutul acestui an am stabilit că vom desfăşura cel puţin trei runde de privatizare. Astfel, noua etapă anunţată reprezintă finalizarea programului planificat de privatizare a proprietăţii de stat.
Desigur, alegerile prezidenţiale recente influenţează această rundă, deoarece investitorii sunt foarte sensibili la evenimentele politice. Dar alegerile au trecut, iar investitorii manifestă interes faţă de bunurile expuse la privatizare. Şi aici, în calitate de şef al Agenţiei, sunt mulţumit, din punct de vedere profesional, pentru faptul că am reuşit să aducem la cunoştinţa potenţialilor clienţi informaţii cu privire la viitoarele vânzări. Pentru Guvern o privatizare de succes înseamnă resurse financiare suplimentare la bugetul de stat, pentru soluţionarea diverselor probleme. Suplimentar, activele statului se resetează în noul circuit economic.
La moment, pot spune că Agenţia şi-a îndeplinit planul de privatizare pentru anul 2016 în proporţie de aproape 94 la sută prin vânzarea bunurilor proprietate de stat la un preţ de circa 300 de milioane de lei.
– Înţeleg că V-aţi îndeplinit datoria faţă de buget prin vânzarea unui bun promiţător. În runda anunţată, de asemenea, vă veţi baza pe vânzarea obiectelor cu perspectivă? În acest context, care este mecanismul de stabilire a preţului şi cât de corectă e opinia, precum că licitaţia anterioară nu a satisfăcut aşteptările din cauza preţurilor ridicate ale loturilor expuse şi a instabilităţii politice?
– În ceea ce priveşte preţurile bunurilor expuse la vânzare fie prin intermediul concursurilor comerciale şi investiţionale sau licitaţiilor cu strigare, acestea sunt stabilite în baza rapoartelor de evaluare, elaborate de către evaluatorii independenţi.
– Ei fac evaluarea reieşind din preţul de echilibru sau cel de piaţă al bunului?
– Din preţul de piaţă. Tot ceea ce facem în privinţa preţului, fie că este vorba de concurs investiţional sau comercial, totul se bazează pe Regulamentele aprobate de Guvern, unde sunt enumerate toate procedurile. În cazul unei construcţii nefinalizate, evaluatorul estimează obiectul după preţul lui de piaţă. Dacă avem un complex patrimonial unic, preţul acestuia este stabilit în baza unei metode de estimare bazată pe preţul de piaţă. În ceea ce priveşte pachetele de acţiuni expuse la Bursa de Valori, atunci există o altă metodologie de calculare a preţului iniţial de vânzare. În acest caz, la bază stau activele nete ale întreprinderilor expuse spre privatizare.
Regulamentul prevede că, în cazul în care un pachet de acţiuni a fost expus la vânzare de mai multe ori, îi putem reduce preţul în funcţie de rezultatele financiare ale companiei din anul trecut sau de cererea sa pe piaţă.
Dacă e să facem o analiză comparativă a preţurilor pachetelor de acţiuni expuse, la multe societăţi pe acţiuni am redus preţul cu o valoare de la 5 până la 10 procente. În principiu, fiecare obiect are un cumpărător. Problema este doar în preţ. Dar, repet, ca bază luăm rezultatele estimării evaluatorilor independenţi, precum şi Regulamentele de vânzare a proprietăţii publice de stat, aprobate de Guvern.
– Nu vreau să par incorect, însă Agenţia poartă răspundere nu doar pentru privatizări, dar şi pentru gestionarea proprietăţii de stat. Şi aici apar următoarele temeri: unele bunuri care sunt expuse la vânzare, îşi pot pierde domeniul de activitate. De exemplu, unele obiecte sunt cumpărate din cauza terenurilor, a mărcii comerciale sau pur şi simplu pentru a elimina concurentul. Producţia în sine puţin îi interesează pe cumpărători. Aici nu vedeţi anumite riscuri?
– Am să vă răspund în alt mod. Viziunea Agenţiei este că statul nu este cel mai bun administrator al proprietăţii sale. Acest lucru este demonstrat nu doar de experienţa ţării noastre, ci şi a mai multor state. În al doilea rând, întreprinderile sunt gestionate de ministerele de resort. Astfel, întreprinderile din sectorul energetic sunt administrate de Ministerul Economiei, întreprinderile agricole – de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, întreprinderile de transport – de Ministerul Transporturilor.
În ceea ce priveşte „cumpără din cauza terenurilor”, “vor închide producţia”, eu cred că în proprietatea statului ar trebui să rămână doar obiectele strategice, prin intermediul cărora Guvernul îşi va putea implementa politicile sale. În special, consider că unele întreprinderi din sectorul energetic ar trebui să rămână în proprietatea statului pentru a asigura securitatea energetică a ţării (cum ar fi ÎS “Moldelectrica”), iar celelalte trebuie privatizate.
O întreprindere, pentru a se dezvolta, are nevoie de investiţii. Astăzi, Guvernul nu poate investi masiv în aceste companii. De aceea e nevoie de un investitor. Pentru noi este important ca întreprinderea să funcţioneze, să creeze locuri noi de muncă, să implementeze noi tehnologii etc. Însă, repet, în proprietatea statului trebuie să rămână activele strategice.
În ceea ce priveşte alte întreprinderi, spre exemplu cele din agricultură, eu nu văd nici o întreprindere care să corespundă intereselor strategice ale statului. Chiar şi combinatul de divinuri “Barza Albă” SA are nevoie de investiţii pentru a găsi noi pieţe. Cea mai mare problemă a întreprinderilor noastre sunt pieţele de desfacere.
În al doilea rând, ştiţi foarte bine că trăim în condiţiile unei economii libere şi a unei pieţe deschise. Şi aici este important pentru noi ca întreprinderea să funcţioneze bine şi să nu acumuleze datorii. Este important ca obiectul supus privatizării să-şi găsească locul în circuitul economic. Analiza activităţii întreprinderilor de stat arată că cele mai multe dintre ele nu funcţionează la capacitatea maximă: la unele funcţionează un singur depozit, la altele doar o sală de producere. Nu văd nimic rău în faptul dacă pe teritoriul unei foste fabrici se va construi un complex rezidenţial sau va fi lansată o altă afacere. Principalul e ca noul activ să se regăsească în activitatea economică a ţării.
– Sunt de acord cu Dvs. că întreprinderile de stat au nevoie de o curăţare de active inutile, zone neutilizate, obiecte sociale. Dar, uneori, se pare că noi înşine creăm condiţii prielnice pentru eliminarea întreprinderilor noastre de pe piaţă. Aici avem exemplul Tutun-CTC la care, odată cu creşterea preţului la accize, se va complica situaţia financiară, iar mâine el nu va fi în stare să achite impozitele în măsura în care o face astăzi?
– Ministerul Finanţelor gândeşte la rece şi se uită la cifre. Dacă vom compara cât plătesc importatorii de ţigări şi cât plăteşte fabrica de tutun, rezultatul nu va fi în favoarea celei din urmă.
– Sunt de acord că trebuie să ne gândim la suplinirea bugetului, însă nu din contul reducerii locurilor de muncă în ţară.
– În contractele de privatizare a bunurilor mari, noi obligăm potenţialii investitori să păstreze locurile de muncă. În al doilea rând, problema creării locurilor noi de muncă ar trebui să fie soluţionată de către Guvern prin intermediul altor politici economice. Iar statul, la rândul său, trebuie să reducă numărul de bariere din calea afacerilor.
– Poate că, în paralel cu privatizarea, ar trebui de creat un mecanism de optimizare a întreprinderilor de stat şi întreprinderilor cu cotă de stat?
– Am făcut o asemenea procedură la Moldtelecom care a durat 3-4 ani. Este destul de dificil, foarte mult depinde de managementul întreprinderii, de ministerul de resort şi, cel mai important, este nevoie de timp.
– Recent, am participat la o masă rotundă la care s-a discutat ideea transferului în outsourcing a unui număr de funcţii Agenţiei Proprietăţii Publice. Ce părere aveţi în legătură cu această idee?
– Nu sunt de acord cu această idee. Este o problemă foarte sensibilă. Un exemplu recent al administrării Băncii de Economii demonstrează faptul că trebuie de acţionat foarte atent.
Un alt lucru este că ne-ar interesa opinia societăţii civile privind îmbunătăţirea eficienţei Agenţiei, o analiză a punctelor slabe ale agenţiei. Suntem deschişi la dialog.
– Revenind la întrebarea cu privire la următoarea rundă de privatizare, în opinia Dvs., care vor fi bunurile cu cea mai mare cerere?
– Cred că va exista interes pentru fabrica de tutun din Chişinău SA “Tutun-CTC”, SA “Barza Albă”. De un interes deosebit se vor bucura bunurile imobiliare. Cred că am pregătit loturi atractive pentru potenţialii investitori.
– Vă mulţumesc pentru conversaţie.
