Avem curajul să spunem că Moldova ar avea mai multe oferte de aprovizionare cu gaze naturale după acel misterios 1 ianuarie 2020. Curaj, deoarece facem liste de furnizori pe fundalul unei situaţii absolut neclare şi în condiţiile în care Moscova nu are un răspuns răspicat pentru Chişinău, iar negocierile dintre Federaţia Rusă şi Ucraina trag cortina, lăsând dincolo de ea un spectator care nu ştie ce să facă: să aplaude sau să fluiere.
Zilele acestea s-a încheiat o altă rundă de negocieri între cele două părţi, rundă care a durat mai puţin de două ore şi care nu a oferit soluţii nici pentru una dintre părţi. Subiectul abordat rămâne unul foarte clar formulat: tranzitul gazelor naturale pe teritoriul Ucrainei începând cu ianuarie 2020. La o reformulare în nuanţele noastre naţionale asta ar însemna dacă Moldova va beneficia sau nu după 1 ianuarie de gaze ruseşti.
Autorităţile moldoveneşti spun că au primit asigurări din partea Federaţiei Ruse că ţara noastră va avea gaze naturale în perioada rece a anului.
Ministrul rus al Energeticii, Aleksandr Novak, a menţionat că Rusia este gata să lucreze în conformitate cu legislaţia europeană şi, dacă va fi necesar, în baza acordului existent cu ajustări. Potrivit lui Novak, participanţii la procesul de negocieri sunt constructivi, iar tratativele de elaborare a unor reguli acceptabile de interacţiune între operatorii sistemelor de transport al gazelor din Rusia şi Ucraina vor continua în timpul apropiat. Totodată, va fi studiată metodologia de determinare a tarifelor pentru pomparea gazului pe teritoriul Ucrainei.
E adevărat că vicepreşedintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, a recunoscut că nu este mulţumit de rezultatele întrevederii. El a sperat că părţile vor avea suficientă voinţă politică de a ajunge la un compromis. Sefcovic spune că se presupunea ca viitorul contract să se bazeze pe legislaţia UE, iar participanţii la discuţii urmau să stabilească volumul şi durata acordului. Oficialul mai precizează că toate punctele au fost acceptate de partenerii ucraineni, care sunt gata să participe la consultări, dar în prezent, delegaţia rusă nu este pregătită pentru aceasta.
Aşa cum suntem parte vădit interesată, la discuţia respectivă au fost prezenţi şi reprezentanţi de la Moldova Gaz. Ministerul Economiei şi Infrastructurii a primit asigurări din partea Federaţiei Ruse că ţara noastră va fi asigurată cu gaze naturale în perioada rece a anului.
„Am discutat acest subiect şi cu domnul Novak vinerea trecută, la Moscova, care încă o dată a confirmat că, indiferent de circumstanţele legate de tratativele de care ei le duc cu partea ucraineană, Republica Moldova va fi asigurată cu gaze pe perioada de iarnă. Cu toate acestea, noi la Guvern ne uităm şi la planul B şi C, în caz că apar careva probleme în tranzitarea gazului, ce putem noi să facem ca cetăţenii Republicii Moldova să fie aprovizionaţi cu gaze”, a spus ministrul Economiei şi Infrastructurii, Vadim Brînzan.
Următoarele consultări în format trilateral, Rusia-UE-Ucraina, vor avea loc la sfârşitul lunii noiembrie.
Ulterior, în spaţiul public au ajuns şi detalii care par să fie decisive în abordările părţilor angajate în procesul de negociere.
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus Vladimir Putin, a declarat că Moscova consideră că pretenţiile înaintate instanţelor de judecată nu ar trebui să se afle pe ordinea de zi dacă Rusia, Ucraina şi Uniunea Europeană doresc să ajungă la semnarea unor noi acorduri pe tema livrărilor de gaze naturale ruseşti şi pe tema tranzitului de gaze din Rusia în Europa prin Ucraina.
Potrivit afirmaţiilor lui Dmitri Peskov, poziţia părţii ruse a fost în mod clar prezentată pe data de 28 octombrie, în cadrul consultărilor trilaterale cu privire la livrările de gaze ruseşti.
“Este evident faptul că unele cereri legale nu ar trebui să se afle pe ordinea de zi, dacă discutăm despre încheierea unui acord”, a mai spus Peskov.
Compania ucraineană Naftogaz a anunţat recent că pregăteşte un nou recurs împotriva concernului rus Gazprom.
Dar detaliile dialogului ruso-ucrainean ne interesează doar pentru a motiva preocuparea pe care o arătăm vizavi de temperatura caloriferelor noastre oglindite în globurile colorate ale pomului de Crăciun. Asigurările venite din est aduc cu ele o careva doză de credibilitate, însă aceasta poate fi luată în vedere doar dacă temperaturile sunt pe plus. Un prim punct de sprijin pe care am putea să-l găsim este implicarea României, alături de conectarea la rezervele de gaze naturale ale Ucrainei conservate în depozitele acesteia.
Dar nici confortul României nu este unul care ar rezista mult în cazul unor turbulenţe. Instituţiile oficiale califică probabilitatea ca România să nu aibă destul gaz natural la iarnă (în condiţiile în care Rusia şi Ucraina nu ajung la un nou acord de tranzit înainte de finele lui 2019) drept una “medie”. România dispune de capacităţi de stocare, acestea sunt, însă, bunăoară, de 20 de ori mai mici decât cele ale Ungariei. Anume această diferenţă ar obliga Bucureştiul să apeleze la ajutorul Budapestei.
La începutul anului curent, România şi-a dublat importurile de gaze, ajungând să cumpere din exterior în jur de 20% din necesarul de consum, după introducerea Ordonanţei de urgenţă 114 şi a replicii marilor producători de gaz, precum OMV Petrom, care au decis să-şi reducă producţia, pentru a-şi proteja investiţiile. Principala sursă de gaz de import este Rusia. Deşi în luna iunie raportul Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) arăta că România importă gaze în proporţie de aproape 100% din Uniunea Europeană, în realitate gazul respectiv este tot de provenienţă rusească, doar că este vândut de companii sau state UE.
Pentru situaţia sistării livrărilor de gaze din Rusia via Ucraina, Bucureştiul identifică câteva posibilităţi de acoperire a consumului intern:
– Activarea eventualelor capacităţi de producţie, nerentabile în condiţii normale. Bineînţeles, pe cheltuiala companiilor. Ar fi costurile de repornire, plus cheltuielile cu funcţionarea unor sonde nerentabile.
– Majorarea volumelor înmagazinate în depozitele subterane şi majorarea volumelor extrase din depozite. O astfel de măsură trebuie gândită din timp, înmagazinarea trebuie pregătită cu câteva luni înainte, iar pentru majorarea volumelor extrase trebuie făcute investiţii.
– Creşterea cantităţilor importate pe relaţia cu Ungaria şi Bulgaria. Accesarea de surse alternative din import. Deocamdată, Transgaz încă lucrează la interconectările cu Ungaria şi Bulgaria.
– Trecerea producătorilor de energie electrică şi termică pe combustibili alternativi. Întreruperea livrărilor de gaze către marii consumatori.
Republica Moldova poate pune în acţiune doar ultimul punct al acestui scenariu, la care s-ar mai adăuga implicarea Ucrainei pentru care acoperirea parţială a consumului nostru nu este un efort chiar atât de mare.
Însă e de recunoscut faptul că pericolul unei crize a gazelor este unul pe deplin real. Mult mai real decât ceea ce ar putea justifica tăcerea care s-a aşternut la Chişinău. O explicaţie ar fi că cineva totuşi ştie ceva. O altă explicaţie e că despre gaze obişnuim să vorbim când mercurul trece uşor sub cupola zeroului. E din tradiţie sau din iresponsabilitate?
Constantin Olteanu
