Criza financiară locală din anii 2014–2015 a zdruncinat sectorul bancar al Republicii Moldova, iar statul a garantat cel mai mare jaf din sectorul bancar. Or, lichidarea a trei bănci, care la finele anului 2013 deţineau cumulativ peste 25% de active din întregul sector bancar, a impus o urgenţă în implementarea reformelor care ar putea preveni astfel de colapsuri în viitor.
“Un catalizator pentru reconstrucţia sectorului bancar din Moldova pot fi investiţiile străine ale grupurilor bancare internaţionale. La momentul actual, băncile care fac parte din astfel de grupuri deţin aproximativ 25% din activele din sector, restul fiind deţinute de bănci cu capital autohton sau de provenienţă dubioasă. La numirea sa în funcţie, actualul guvernator al BNM a declarat că una dintre priorităţile sale este „ca la sfârşit de mandat, în Republica Moldova să existe un sistem bancar modernizat, cu investitori străini, cu facilitarea accesului la credite, unde vor persista multiple metode de control, evaluatori ai activelor, pentru ca sfera financiar-bancară să fie stabilă şi sigură”. Deşi a devenit un clişeu, atragerea investiţiilor străine poate, într-adevăr, contribui la redefinirea sectorului bancar, care de la independenţa ţării până în prezent a fost caracterizat de numeroase falimente, creditări ale grupurilor disimulate şi afiliate cu mişcări politice şi lipsă de deschidere pentru o modernizare efectivă”, a explicat economistul Eugen Ghileţchi la prezentarea Monitorului financiar lansat de către Expert-Grup.
Valentina Badrajan, membrul Consiliului de Administraţie de la Agroindbank, a declarat că cele mai mari bănci din Republica Moldova nu mai au acces la finanţările ieftine din exterior după instituirea supravegherii speciale. “În prezent, băncile se limitează la resursele de care dispun pentru a credita economia. Anterior, BERD, BEI ofereau resurse financiare, dar în prezent acest lucru nu se mai întâmplă”.
Ghileţchi a mai spus că în ciuda profiturilor înregistrate chiar şi pe timp de criză, modelul businessului bancar autohton nu este durabil. Cu mici excepţii, fiecare bancă din Moldova a înregistrat profituri pe parcursul anilor 2012–2016, profitul anual pe întregul sector bancar variind între 665 mil. mdL şi 1,36 mlrd. mdl. În acelaşi timp, o porţiune considerabilă a veniturilor se datorează investiţiilor efectuate de către bănci în instrumentele financiare în spatele cărora, într-o formă sau alta, se află statul: valori mobiliare de stat, certificate ale Băncii Naţionale, rezerva minimă obligatorie menţinută la BNM.
Potrivit Monitorului financiar, în medie, deţinerile băncilor în trei categorii de instrumente financiare au crescut cu aproximativ 42% în 2016 faţă de 2012. În perioada respectivă s-a majorat şi rata politicii monetare a BNM de la 4,5% la finele anului 2012 până la 19,5% la începutul anului 2016. Totodată, norma stabilită a rezervelor obligatorii de la mijloacele atrase în MDL a crescut de la 14% la 40%. Datorită corelării dintre rata politicii monetare şi remunerarea obţinută asupra acestor mijloace, băncile au obţinut venituri consistente fără a-şi asuma vreun risc. Aceste majorări au avut un impact direct asupra creşterii cheltuielilor statului cu instrumente precum VMS şi CBN; cheltuielile respective fiind într-o formă sau alta echivalente cu transferuri de la stat către bănci.
În pofida scăderii volumului de creditare, băncile moldoveneşti înregistrează profituri. Indicatorii ei pentru ultimii ani au crescut de la 600 mil. lei la 1,3 miliarde de lei. Majorarea profiturilor băncilor în perioada anilor 2012- 2016 nu se datorează unei creşteri organice a activităţii de creditare, ci este mai curând un rezultat al politicii monetare promovate de BNM, care a fost constrânsă de creşterea rapidă a inflaţiei. Deşi profitul băncilor este în creştere în ultimii ani, dacă ar fi să eliminăm dobânzile generate de instrumentele păstrate până la scadenţă (VMS, CBN), atunci imaginea profitabilităţii industriei s-ar schimba semnificativ. În perioada 2012–2016, excluzând veniturile din investiţiile păstrate până la scadenţă, în medie, profitul ar fi fost de două ori mai mic, pe când în 2016 – de 9 ori mai mic. În astfel de circumstanţe, investitorii nu pot fi uşor ademeniţi doar cu nivelul relativ înalt de profitabilitate al industriei bancare. Aceşti indicatori denotă un potenţial pentru relansarea durabilă a activităţii de creditare, fără de care profiturile înalte din ultimii ani pot să se diminueze considerabil într-un termen foarte scurt.
Astfel, băncile fac profit cu ajutorul instrumentelor financiare susţinute de către stat, reprezentat de Ministerul Finanţelor şi BNM atunci când băncile obţin venituri din valori mobiliare de stat şi certificatele BNM, precum şi din resursele pe care acestea sunt nevoite să le scoată din rezervarea obligatorie.
Ghileţchi a precizat că deşi avem o reformă a băncilor, investitorii nu vin, în condiţiile în care pentru ei o mare importanţă o are şi economia Moldovei, sector real al ei pe care îl finanţează băncile. Lichiditatea înaltă în sistemul bancar indică faptul că înşişi agenţii economici nu se grăbesc să împrumute, deoarece se tem de anumite riscuri cu care se pot confrunta în afaceri. „În Moldova, 25% din capitalul băncilor aparţine instituţiilor financiare străine, iar restul este reprezentat de capitalul intern. În Europa, dacă nu vorbim de ţări mici ca, de exemplu, Kosovo sau Muntenegru, Moldova ocupă locul 39 din 49 de ţări”.
La rândul său, expertul Transparency Moldova, Veaceslav Negruţa, a atras atenţia asupra faptului că investitorii străini se feresc să investească în băncile moldoveneşti în condiţiile în care acum se inventează altceva, sunt evidenţe care arată că în Republica Moldova se preia şi se încearcă înrădăcinarea unui model de ţară offshore similar cu cel din Cipru, iar acest lucru este riscant pentru orice ţară să fie inclusă în tot felul de liste, topuri ale organizaţiilor internaţionale care sunt preocupate cu legalizarea banilor de origine dubioasă. Cipru, după intrarea în UE, este preluat să se dezică de acest model offshore unde mai multe fonduri de origine dubioasă şi-au găsit liniştea.
“Efectul este de a legaliza anumite sume de bani prin Republica Moldova, iar provenienţa banilor poate să fie inclusiv din ţări care nu prea oferă informaţii sau nu dispun de informaţie despre aceşti cetăţeni. Respectiv, acele comisii de pe lângă Ministerul Economiei vor fi incapabile să obţină informaţia detaliată despre fiecare aplicant şi atunci tot efortul de a schimba legislaţia în sistemul bancar, de a aduce mai multă claritate, transparenţă şi mai multă prudenţă în activitatea băncilor poate să fie în disonanţă cu faptul că Republica Moldova ca stat este clasată într-un rating al regimurilor offshore”, a precizat Negruţa.
În opinia lui Adrian Lupuşor, directorul Expert-Grup, proiectul de lege cu privire la cetăţenie deschide uşa pentru investitorii cu reputaţie nu foarte bună şi ridică multe întrebări cum va fi verificată integritatea acestora. Noi nu am văzut practici internaţionale benefice.
Situaţia incertă în economie afectează nivelul de încredere al sectorului privat în perspectivele economice ceea ce determină companiile să amâne deciziile investiţionale pentru perioade mai bune.
În concluzie, economiştii de la Expert-Grup au spus că, deşi atragerea investitorilor străini nu poate în mod automat asigura rezolvarea tuturor problemelor din sectorul bancar, evidenţa demonstrează un impact pozitiv asupra mediului local atunci când o bancă străină intră pe piaţă.
Victor URSU
