O investiţie normativă (rezonabilă) poate fi considerată o investiţie care aduce venituri suplimentare sau reduce riscul. De exemplu, asigurarea afacerii este o investiţie cu un randament negativ (pentru сă noi plătim prime de asigurare), dar ea reduce riscurile asociate activităţii economice şi, prin urmare, are dreptul să existe. Din păcate, există un alt tip de investiţii – pseudo-investiţii, care, împreună cu randamentele negative, nu numai că nu reduc, ci, dimpotrivă, cresc de obicei riscul portofoliului de investiţii. Tocmai despre ele aş dori să vă relatez.
Dacă investiţia normativă este baza pe care un antreprenor creează o valoare adăugată pentru societate, ceea ce contribuie la dezvoltarea economiei şi la creşterea nivelului de viaţă al oamenilor, atunci pseudo-investiţia este, de fapt, o redistribuire a fondurilor, de obicei, într-un mod mai mult sau mai puţin fraudulos, care nu aduce niciun beneficiu participanţilor conştiincioşi ai pieţii financiare.
Pseudo-investiţiile sunt adesea greu de diferenţiat de investiţiile normative, deoarece ele sunt foarte asemănătoare, folosesc instrumente similare şi au calităţi similare. Oamenii implicaţi în astfel de activităţi nu vor numi niciodată propunerea lor o pseudo-investiţie, ci, dimpotrivă, vor evidenţia avantajele şi vor ascunde dezavantajele ei, ceea ce face ca pseudo-investiţia să fie şi mai dificil de recunoscut. În unele cazuri, un anumit proiect de investiţii este situat la hotarul dintre investiţiile normative şi pseudo-investiţii şi atunci determinarea esenţei lui prezintă o dificultate chiar şi pentru profesionişti. Pseudo-investiţia nu poate fi interzisă de lege, deoarece foloseşte instrumente legale şi, de cele mai multe ori, necesare pentru economie şi pentru că deosebirea dintre aceasta şi investiţiile normative este adesea neclară. Pseudo-investiţia este întotdeauna un parazit, care scurge mijloacele de la investitor în aşa fel, încât acesta din urmă nici nu-şi dă seama de cele întâmplate. Adesea, după ce s-a ars cu pseudo-investiţiile, investitorul se va feri şi de investiţiile normative, ceea ce aduce daune şi mai multe atât lui, cât şi comunităţii. Sarcina investitorului este să recunoască pseudo-investiţia în timp util, iar sarcina consilierului financiar este să-l ajute în acest sens.
Deci, haideţi să analizăm un exemplu de pseudo-investiţie. Imaginaţi-vă că eu vă propun următorul proiect de investiţii:
Pentru investiţii veţi avea nevoie de un capital de 1.023 USD. Acest capital vă va aduce un venit zilnic de 1 USD cu o probabilitate zilnică de succes de 99,872%. Pentru a vă face şi mai interesaţi, pot extinde gama, afirmând că veţi câştiga 30 de dolari pe lună cu această investiţie, cu o probabilitate de succes de 96,245% pentru această perioadă. Sună tentant, nu-i aşa? Aşadar, tocmai v-am propus să participaţi la o pseudo-investiţie care mai devreme sau mai târziu vă va duce la faliment. Să nu credeţi că v-am înşelat, cifrele pe care vi le-am dat sunt reale, pur şi simplu nu le puteţi evalua în mod corect. Permiteţi-mi să vă explic totul pas cu pas.
Eu vă propun să veniţi zilnic la Cazinou şi să jucaţi la ruletă, folosind următoarea strategie de investiţii: Primul pariu de 1 dolar îl plasaţi pe roşu. Dacă aveţi succes, Dvs. vă luaţi câştigul în valoare de 1 dolar şi mergeţi acasă. Pe astăzi jocul e terminat. Dacă iese negru, puneţi o nouă miză de 2 dolari, pe roşu. Dacă iese roşu, veţi câştiga 2 dolari în acest joc. Având în vedere dolarul pierdut în jocul precedent, câştigul Dvs. de astăzi va fi din nou de 1 dolar. Acum mergeţi acasă. Pe astăzi jocul e terminat. Dacă nimereşte pe negru din nou, pariaţi a treia oară, acum miza este deja de 4 dolari. În caz că bila nimereşte pe culoarea roşie, veţi câştiga 4 dolari în acest joc. Reieşind din dolarii pierduţi în cele două jocuri anterioare, câştigul Dvs. pe astăzi va fi din nou de 1 dolar. Mergeţi acasă. Pe astăzi jocul e terminat. În cazul culorii negre a treia oară, continuaţi să vă dublaţi miza până nu nimereşte roşu. Dacă aţi venit la un cazinou cu un capital de 1.023 USD, atunci acest lucru vă va permite să faceţi 10 pariuri duble. Astfel veţi pierde tot capitalul numai dacă bila va nimeri pe culoarea neagră (sau zero) de 10 ori la rând. În orice alt caz, vă veţi întoarce acasă cu un câştig de exact 1 dolar. Probabilitatea statistică că veţi nimeri culoarea neagră (sau zero) de 10 ori la rând este de 0,128% sau, cu alte cuvinte, probabilitatea ca acest lucru să nu se întâmple, adică culoarea roşie să cadă cel puţin o dată, este de 99,872%. Aceasta şi reprezintă probabilitatea că Dvs. vă veţi întoarce astăzi acasă cu un profit de 1 dolar.
Până acum, totul sună mai mult decât încurajator, dar haideţi să ne extindem treptat orizonturile de investiţii. Numerele pe care le vom primi vor fi următoarele:
• după 30 de zile, probabilitatea de reuşită (nici o pierdere) va fi de 96,245%, tot nu-i rău.
• după 100 de zile, probabilitatea de succes va fi de 88,022%, e suportabil.
• după 543 de zile, probabilitatea succesului va fi de doar 50%, în timp ce probabilitatea pierderii întregului capital o dată va fi de 35%, iar probabilitatea ca acest lucru să se întâmple de două sau mai multe ori va fi de 15%.
• după 1024 de zile, probabilitatea de succes (de a nu pierde tot capitalul niciodată) va fi de doar 27%, iar probabilitatea pierderii întregului capital de investiţii de 2 sau mai multe ori va fi de 38%.
• în continuare totul se va agrava şi mai mult.
Această investiţie exemplifică definiţia pseudo-investiţiei cât se poate de bine. Teoretic, eu aş putea face publicitate acestei investiţii (fără a face cunoscut faptul că întregul proces de investiţii va avea loc în Cazinou) şi aş colecta comisioane de la clienţii mei prostuţi pentru succes, să zicem 10% din profit. În acest caz, clienţii mei ar primi încasări zilnice pe contul lor în valoare de 90 de cenţi. Aceşti clienţi de-ai mei ar începe să bănuiască că ceva nu este în regulă doar după câteva pierderi, câţiva ani mai târziu. La acel moment, aş avea deja noi clienţi fără experienţă.
Haideţi să analizăm încă un exemplu. Pentru aceasta să ne orientăm atenţia către piaţa valutară, în engleză Foreign Exchange Market, în formă prescurtată Forex – cea mai populară piaţă de pseudo-investiţii.
Piaţa Forex în sine nu este doar utilă, ci necesară. Printre altele, ea permite participanţilor săi (de obicei importatorilor şi exportatorilor) să asigure riscurile valutare şi deseori ei au nevoie de aceasta pentru a supravieţui. Această piaţă este la fel de utilă şi pentru un investitor. Asigurarea riscurilor valutare ale portofoliului de investiţii permite investitorului să obţină venituri mai mari cu un nivel de risc neschimbat (am descris acest lucru în articolul precedent despre investiţii). Astfel, piaţa Forex este un instrument puternic şi, ca orice instrument, poate fi folosită atât pentru zidire, cât şi pentru distrugere. Atunci ce fel de pseudo-investiţii oferă participanţii fără scrupule de pe această piaţă?
Din start ei ascund de potenţialul investitor un singur detaliu. În rest, totul este de obicei adevărat – regulile jocului, analiza pieţei, decontările reciproce, recomandările clienţilor ş. a. Doar un singur detaliu este ascuns, şi anume – dacă nu cunoaşteţi informaţia importantă pe care ceilalţi participanţi pe piaţa valutară o au (dar Dvs. cel mai probabil nu o cunoaşteţi), atunci probabilitatea că veţi ghici direcţia pieţei este de 50%. Mai departe totul se întâmplă în conformitate cu cel mai simplu model statistic. Adică: Sunteţi invitaţi să ghiciţi direcţia mişcării pe piaţă a unei monede, metal preţios, petrol, orice. Pentru participarea în tranzacţie plătiţi un comision mic. Nu plătiţi comisioane direct, ci prin diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul de vânzare, adică de fiecare dată când cumpăraţi un anumit produs (monedă, aur), plătiţi ceva mai mult decât preţul pieţei, iar la vânzare, vindeţi puţin mai ieftin decât acest preţ. Rezultatul va fi acelaşi ca şi cum aţi cumpăra şi vinde mărfuri la preţul de piaţă, dar, în acelaşi timp, de fiecare dată aţi plătit un comision în valoare de jumătate din diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul de vânzare. Astfel, mărimea comisioanelor (sau mai degrabă mărimea lor medie) este cunoscută cantitativ. Deoarece mărimea acestor comisioane este mică, colectarea comisionului are un impact minim asupra rezultatului fiecărei tranzacţii în parte, dar ce se va întâmpla dacă vor fi multe tranzacţii de acest fel? Haideţi să analizăm un exemplu cantitativ şi să-l simplificăm pentru o mai bună înţelegere. Să presupunem că:
• „jucătorul” selectează direcţia de mişcare a pieţei la întâmplare,
• există doar două rezultate la fel de probabile ale jocului – un câştig de 50 de unităţi convenţionale şi o pierdere de 50 de unităţi convenţionale,
• fiecare repetare a jocului implică necesitatea de a plăti un comision în valoare de o unitate convenţională la deschiderea tranzacţiei şi o unitate convenţională la închiderea tranzacţiei. În total, două unităţi convenţionale pentru fiecare tranzacţie.
Fiind stabilită această condiţie a problemei, probabilitatea ca „jucătorul” să aibă câştig total după un anumit număr de repetări ale jocului este distribuită în felul următor:
• 48% probabilitate de câştig total după o repetare a jocului, (Z = 0,08)
• 40,1% probabilitate de câştig total după 10 repetări ale jocului, (Z = 0,253)
• 21,2% probabilitate de câştig total după 100 de repetări ale jocului, (Z = 0,8)
• 3,7% probabilitate de câştig total după 500 repetări ale jocului, (Z = 1,789)
• 0,57% probabilitatea câştigului total după 1000 de repetări ale jocului, (Z = 2,529)
Evident că o astfel de distribuţie statistică a rezultatelor, mai devreme sau mai târziu îi va aduce unui astfel de jucător doar pierderi, aceasta este doar o chestiune de timp.
Pentru a duce şi mai mult în eroare pe un potenţial investitor, participantul răuvoitor poate oferi modele de investiţii mai complexe, similare cu investiţia în Cazinou, prezentată la începutul acestui articol. În acest caz, un investitor fără experienţă va câştiga des, dar puţin câte puţin, iar va pierde foarte rar, dar o sumă mare odată. În acest caz, calea către pierdere a tuturor mijloacelor unui investitor naiv va arăta diferit, dar, cu toate acestea, rezultatul va rămâne acelaşi.
O campanie publicitară poate fi foarte eficientă în promovarea unei astfel de pseudo-investiţii. Imaginaţi-vă că un participant fără scrupule a reuşit să convingă 32 de persoane să participe la astfel de tranzacţii (de exemplu, oferind un bonus special pentru deschiderea primelor 6 tranzacţii). Din aceşti 32 de participanţi, în medie, doi participanţi vor câştiga de 5 ori din 6, iar în medie, un participant va câştiga de 6 ori. Această persoană norocoasă se poate dovedi a fi un „simplu angajat” şi puteţi să-i luaţi un interviu (precum şi de la ceilalţi doi) şi să-l publicaţi undeva. În interviu, persoana în cauză va spune că a câştigat mulţi bani pe piaţa „Forex” şi acesta va fi un adevăr pur. Problema este că, cel mai probabil, el nu va avea la fel de mult succes în următoarele şase tranzacţii, dar acest lucru nu va mai conta, deoarece până la acel moment va fi deja posibil să intervievăm pe un alt „norocos” care a câştigat de 6 ori la rând.
Deci, haideţi să rezumăm toate cele spuse. Principala diferenţă dintre investiţia normativă şi pseudo-investiţie este că pseudo-investiţia nu participă în nici un fel la procesul de creare a valorii pentru societate şi, ca atare, este dăunătoare. Pseudo-investiţia se aseamănă foarte mult cu o buruiană în lanul de grâu. În mod similar, nu o putem elimina arând întregul câmp, deoarece cerealele se vor pierde împreună cu buruienile. Însă putem scăpa de buruieni doar smulgându-le din pământ una câte una.
Luaţi aminte că o investiţie normativă poate fi bună sau rea (am vorbit despre acest lucru în articolul despre investiţii), dar ambele au dreptul să existe şi, vă spun un secret, chiar şi prezenţa unei investiţii proaste poate îmbunătăţi, într-o oarecare măsură, calitatea portofoliului de investiţii. Însă pseudo-investiţia este dăunătoare întotdeauna, nu aduce niciun beneficiu şi, ca atare, nu are dreptul să existe.
Cernîşev Roman Iurie,
CFA, Master în Administrarea Afacerilor, Master în Economie, manager investiţional profesional şi consultant financiar pe site www.findir.md
