O strategie de care e nevoie ca de ploaie

Secetele devin tot mai frecvente, iar consecinţele lor – tot mai grave şi tot mai costisitoare pentru producătorii agricoli şi pentru ţară în ansamblu. Studiile pe care le avem la dispoziţie arată că, pentru obţinerea recoltelor relativ stabile în condiţiile R. Moldova, sunt necesare precipitaţii anuale în mărime de 750-800 mm, faţă de 300-400 mm reale. În cazul insuficienţei acestora, devin necesare sistemele de irigare, care vor asigura cu cantitatea necesară de apă marea majoritate a sectorului. Potrivit analizelor, Moldova este una din ţările slab asigurate cu resurse de apă, iar suprafaţa terenurilor agricole cu capacitatea potenţială de irigare este de circa 700 mii hectare. Mai mult, pentru asigurarea securităţii alimentare a ţării este necesară obţinerea unor recolte stabile pe terenuri irigabile pe o suprafaţă de 300 mii hectare.

În realitate, graţie unor reforme nechibzuite şi superficiale, dacă în anii 90’ suprafaţa terenurilor irigate a constituit 308 mii hectare, atunci în anii 2015-2018, conform unui raport al Curţii de Conturi, irigarea efectuată prin intermediul întreprinderilor de stat, aflate în custodia Agenţiei „Apele Moldovei”, a înregistrat o tendinţă de descreştere continuă. Astfel, din 108,7 mii ha terenuri irigabile, care reprezentau suprafaţa potenţială de acoperire cu sistemele centralizate de irigare proiectată, la sfârşitul anului 2018, suprafaţa irigată a constituit 4,7 mii ha, doar circa 4,3%.

Conform datelor oficiale, actual­mente în R. Moldova sunt 88 de sisteme centralizate de irigare construite în perioada sovietică. Dintre acestea, doar 10 sisteme de irigare au fost reabilitate în perioada anilor 2010-2015, în cadrul Programului Compact cu suportul Guvernului SUA. Celelalte 78 de sisteme de irigare sunt funcţionale, parţial funcţionale sau nefuncţionale. Actualmente, 15 sisteme centralizate de irigare sunt gestionate de asociaţiile utilizatorilor de apă pentru irigare (AUAI), create de fermieri, iar celelalte 73 sunt gestionate de autorităţile publice abilitate. În comun, aceste 88 de sisteme de irigare existente pot asigura doar cca 10% din terenurile irigabile (amenajate pentru irigare) ale ţării, suprafaţa cărora, conform Cadastrului funciar la 01.01.2020, constituie 220 mii ha sau 10,5% din suprafaţa terenurilor cu destinaţie agricolă (2091 mii ha). Totodată, în anul 2019 sistemele existente funcţionale au fost capabile să asigure irigarea a doar 10 la sută din terenurile din aria sa de deservire.

În aceste condiţii, Parlamentul R. Moldova a creat o Comisie specială, care urmează până la finele lunii martie 2021 să elaboreze şi să prezinte spre aprobare “Strategia Naţională de dezvoltare a sectorului de irigare 2030”. Se porneşte de la convingerea că crearea unei Comisii pe platformă parlamentară va permite nu doar asigurarea unui control legislativ asupra acestui proces, dar va oferi şi oportunităţi mai mari pentru atragerea fondurilor internaţionale, oferite de diferite organizaţii pentru implementarea proiectelor de irigare, gestionarea eficientă a resurselor de apă etc.

Atât deputaţii, cât şi reprezentanţii diferitor instituţii de stat şi organizaţii internaţionale, atraşi în elaborarea Strategiei, consideră că Comisia trebuie să elaboreze un concept absolut nou pentru R. Moldova în domeniul irigării, deoarece evoluţiile climaterice din ultimii ani demonstrează că fără un sector performant de irigare este imposibil de a avea o agricultură modernă şi competitivă.

Deputatul Alexandr Oleinic consideră că evoluţiile climaterice din ultima perioadă indică, că R. Moldova are nevoie nu de un simplu sector de irigare, realizat prin construcţia unor magistrale de ţevi, conectate la nişte agregate de pompare a apelor, dar de o Strategie bazată pe principiul asigurării durabile cu resurse de apă necesare sectorului, digitalizării sistemului de management, care ar include cele mai performante soluţii existente pentru moment, inclusiv de gestionare eficientă a resurselor de apă la diferite nivele.

“Strategia trebuie să fie un document de politici publice, care defineşte şi planifică politica Guvernului în sectorul dat pe termen lung. Pornind de la acest deziderat, este foarte importantă elaborarea şi implementarea unei strategii cu o abordare practică, durabilă şi eficientă, care să corespundă celor mai bune practici din lume şi să se încadreze în cadrul regulatoriu local şi internaţional”.

Deputatul Iurie Reniţă consideră că pentru atingerea obiectivelor scontate este nevoie de pragmatism şi abordare concretă a fiecărei etape de implementare a Strategiei, deoarece doar graţie unei asemenea abordări vor putea fi atrase investiţii străine, bugeta surse financiare pe intern etc.

La rândul său, deputatul Nicolae Ciubuc este de părere că doar graţie unei expertize profesioniste şi obiective pe toate segmentele este posibilă elaborarea unei Strategii cu un impact durabil şi practic asupra întregului sector de irigare, în parte, şi agriculturii, în ansamblu. Iar deputatul Vladimir Bolea este convins că “problema secetei poate fi combătută în exclusivitate numai cu un sector modern de irigare, bazat pe ştiinţă şi interesul agricultorilor”.

Fostul ministru al Agriculturii Vasile Bumacov, liderul grupului de experţi, susţine că la elaborarea Strategiei se va lua în calcul disponibilitatea şi utilizarea eficientă a resurselor de apă existente, cât şi posibilitatea de a dezvolta capacităţi de reţinere şi acumulare a apei în rezervoare noi, fiind propuse spre implementare măsuri şi acţiuni, care vor asigura competitivitatea sectorului. “Ne dorim să elaborăm un document care, într-un final, va permite să stabilim clar care schimbări sunt necesare, care sunt căile cele mai eficiente pentru a efectua schimbări în domeniul respectiv şi care va fi impactul imediat şi pe termen lung, atât asupra sectorului de irigare, cât şi a economiei naţionale în ansamblu”.

Potrivit grupului de experţi, metodologia propusă se bazează pe analiza documentelor relevante, a datelor statistice privind suprafeţele irigate istoric şi în prezent, productivităţii şi profitabilităţii principalelor culturi agricole receptive la irigare etc. În cadrul discuţiilor, experţii au menţionat că în procesul de elaborare a Strategiei va fi efectuată o analiză a situaţiei curente, vor fi identificate punctele slabe şi vulnerabile din sector pentru a stabili acţiunile necesare întru îmbunătăţirea situaţiei. Viitoarele acţiuni vor fi propuse reieşind din aspiraţiile actorilor principali şi necesităţile sectorului de a avea acces durabil la resursele de apă pentru irigare, care să asigure viabilitatea şi competitivitatea sectorului agricol.

Aceasta ar presupune posibilitatea de a practica agricultura de precizie, integrată în perspectivă cu irigarea de precizie care ar permite în primul rând atingerea rezultatelor scontate, calitative şi cantitative la culturile strategice irigate – porumb 18 t/ha, grâu 8-10 t/ha, soia 4-5 t/ha. La fructe – mere 50-60 t/ha, prune 25-35 t/ha, cireşe 25 t/ha. La legume – cartof – 45-60 t/ha, ceapă – 100 t/ha, morcov – 60 t/ha etc.

Aceasta ar permite substituirea în mare parte a importurilor la produsele care pot fi uşor cultivate de agricultorii locali, contribuind la asigurarea securităţii alimentare, satisfacerea cererii pe piaţă locală, iar surplusul obţinut să fie exportat pe pieţele cheie.

Andrei Gumovschi, doctor, conferenţiar universitar şi expert naţional pentru agricultură durabilă, consideră că “Moldova are un potenţial mai mare pentru irigare, reieşind din resursele de apă ale ţării, fapt ce ar permite, în condiţiile existenţei unui sector bine pus la punct, de a iriga peste 300 mii ha sau cca 15% din terenurile agricole ale ţării. În opinia lui Gumovschi, în acest sens, ca sursă de apă, pot fi folosite apele dulci din fluvii, râuri, lacuri, bazine de acumulare sau, ca excepţie şi limitat, apa subterană”.

Unul din principalii parteneri în elaborarea Strategiei este Fondul de Dezvoltare Durabilă din Moldova, care în perioada anilor 2010-2015, în cadrul Programului Compact, finanţat de către Guvernul SUA prin intermediul Corporaţiei “Provocările Mileniului”, prin componenta “Tranziţia la Agricultura Performantă”, a reabilitat şi modernizat 10 sisteme centralizate de irigare, dintre care 6 pe râul Nistru şi 4 pe râul Prut. În cifre generale, infrastructura reabilitată înseamnă circa 13,5 mii hectare irigabile, asigurate cu staţii de pompare moderne, bazine de acumulare, conducte şi reţele de distribuire a apei la hidranţii amplasaţi în câmpurile fermierilor. La acestea se mai adaugă extinderea suprafeţelor irigabile realizată din investiţii private ale agricultorilor şi ale partenerilor de dezvoltare pe o suprafaţă de circa 1,5 mii hectare. Începând cu anul 2016, asociaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii au livrat agricultorilor cumulativ un volum de peste 8,6 milioane metri cubi de apă la irigare.

Valentina Badrajan, director executiv al Fondului de Dezvoltare Durabilă Moldova, consideră că “este necesar de a facilita, stimula agricultorii să practice agricultura irigată prin diferite mecanisme stimulatorii condiţionate, granturi, subvenţii, scutiri etc… Deşi dinamica indicatorului suprafeţelor fizice irigate este în creştere, agricultorii practică irigarea doar pe circa 24 la sută din aceste terenuri irigabile. Acest fapt se datorează în multe cazuri fragmentării terenurilor în aria de deservire, precum şi lipsei echipamentelor de irigare, facilităţilor de procesare şi păstrare, forţei de muncă etc.

Convingerea pe care o arată toţi cei implicaţi în elaborarea Strategiei este că documentul trebuie să fie adoptat cât mai repede şi că acesta trebuie să intre în vigoare mult înainte de primele semne de secetă.

Constantin Olteanu

Numarul ziarului: 
Nr.50 (873) din 23 decembrie 2020