Statistica este cel mai relevant indicator al unei realităţi. Ea poate fi comentată, ba chiar interpretată, însă în goliciunea sa arată cu adevărat ceea ce se întâmplă, care este situaţia reală a lucrurilor şi nu cea închipuită.
Datele statistice arată clar, bunăoară, că capitala la mulţi indicatori, fie că e vorba de producţie, economie în general, nivel de trai, infrastructură, investiţii, este cu mult peste centrele regionale. Astfel, în municipiul Chişinău, la o pondere de doar 23 la sută din totalul populaţiei ţării, agenţii economici reprezintă 54 la sută din numărul total al acestora în republică, volumul producţiei industriale – aproximativ 57 la sută, investiţiile – 62 la sută, lucrările executate în antrepriză – 72 la sută. Efectivul de salariaţi constituie 48 la sută din totalul pe ţară, salariul mediu lunar al unui salariat în capitală este cu 18% mai mare decât media pe ţară, pensia medie lunară depăşeşte media pe ţară cu 27 la sută.
Un studiu realizat de PNUD Moldova arată, însă, că tendinţele sunt aceleaşi şi în Chişinău, şi în regiuni. Chiar dacă municipiul Chişinău este mai atractiv pentru trai, în comparaţie cu alte localităţi din Moldova, decalajul dintre cei bogaţi şi săraci este mare în capitală, iar rata sărăciei este în creştere.
În Chişinău, “oamenilor le este greu să îşi găsească un loc de muncă decent şi bine plătit. Locuitorii capitalei mai au de suferit din cauza accesului limitat la servicii de bază de calitate, la locuinţe corespunzătoare, precum şi a infrastructurii de calitate joasă. Toţi aceşti factori duc la inegalităţi socio-economice dintre diferite grupuri de persoane”.
Datele oficiale arată o pondere semnificativă a şomerilor de 7,9 la sută în municipiul Chişinău, iar persoanele ocupate informal constituie 12,5 la sută din totalul celor ocupate. În oraşe, doar în cazul a două treimi dintre persoanele ocupate cu studii superioare, domeniul de ocupare corespunde sau este superior domeniului de pregătire, iar în cazul a peste o pătrime – ocuparea este inferioară studiilor. În cazul celor cu studii medii de specialitate, această pondere este de peste 40 la sută. În special, se confruntă cu aceste impedimente persoanele tinere, sub 34 de ani şi cu studii universitare sau mai mult, care consideră că lipsa de competenţe împiedică includerea lor pe piaţa forţei de muncă (26 la sută), urmată de lipsa de oportunităţi (21 la sută) şi lipsa resurselor (22 la sută).
Pe de altă parte, numărul şomerilor în municipiul Chişinău a scăzut în ultimii ani, fiind de trei ori mai mic faţă de nivelul înregistrat în 2010.
“Majoritatea persoanelor intervievate au remarcat faptul că inegalitatea dintre oamenii din Chişinău devine mai acută – cei bogaţi devin mai bogaţi, iar cei săraci devin şi mai săraci. În opinia lor, viaţa în Chişinău este marcată de stres continuu şi presiune psiho-emoţională permanentă”, a declarat Alexandru Oprunenco, specialist de politici la PNUD Moldova.
Studiul de caz, numit “Inegalităţile Moldovei urbane”, mai constată că vârstnicii şi persoanele cu probleme de sănătate reprezintă două categorii percepute ca fiind cele mai vulnerabile în Chişinău. Un alt grup considerat dezavantajat ar fi familiile tinere fără locuinţă. Persoanele cu venituri mici, de asemenea, au fost menţionate în rândul persoanelor vulnerabile şi anume: angajaţii din sectorul public, persoanele fără un sprijin financiar din străinătate etc.
Un alt aspect foarte important se referă la accesul la locuinţe. Peste 7 la sută din familiile din mediul urban şi 11 la sută din familiile care locuiesc în municipiul Chişinău nu au case, apartamente şi trăiesc în locuinţe închiriate. Plata chiriei afectează mai sever şansele familiilor tinere de a avea propria locuinţă. În acelaşi timp, o pătrime din familiile din municipiul Chişinău, care au propriul spaţiu de locuit, nu se pot bucura de spaţiul minim stabilit de legislaţia în vigoare. Familiile tinere cu copii se confruntă cu cele mai mari probleme legate de spaţiul şi condiţiile de locuit, potrivit studiului.
“Numărul de locuri de muncă disponibile în capitală, de asemenea, a crescut. Însă, persistenţa numărului mare de locuri de muncă disponibile, faţă de numărul perseverent de mare de şomeri, trezeşte serioase semne de întrebare vizavi de neconcordanţa dintre locurile de muncă şi preferinţele sau abilităţile persoanelor neangajate”, a remarcat Alexandru Oprunenco, specialist de politici la PNUD Moldova.
Inegalitatea de şanse în angajare persistă în rândul anumitor grupuri de populaţie: tinerii fără experienţă de muncă, vârstnicii, în special persoanele cu vârsta de pre-pensionare, mamele cu copii mici.
“Locuitorii Chişinăului doresc să fie “siguri în ziua de mâine” şi condiţiile prealabile pentru acest lucru ar fi: un loc decent de trai şi un loc de muncă cu salariu decent; mâncare sănătoasă; resurse pentru o vacanţă şi unele rezerve financiare pentru cheltuieli neprevăzute. De asemenea, este necesar să se asigure o protecţie socială a copiilor din familiile vulnerabile, oferindu-le alocaţii şi sporind accesul acestora la instituţii şi activităţi educaţionale”, a conchis Alexandru Oprunenco, PNUD Moldova.
Autorii atrag atenţia asupra riscului de creştere a sărăciei în Chişinău, datorită preţurilor în creştere la produsele alimentare şi energetice, şi a remitenţelor în scădere. Grupurile cele mai afectate par categoriile cele mai defavorizate.
Totodată, raportul recomandă garantarea unor salarii decente în sectorul public şi responsabilitatea angajatorilor privaţi, ceea ce reprezintă un factor important pentru reducerea discrepanţelor salariale. Pentru a spori accesul la securitatea socială, este necesar să fie redus sectorul informal şi, prin urmare, să se asigure un acces mai corespunzător la sistemul de pensii şi serviciile de asistenţă medicală.
Studiul de caz a fost elaborat în baza datelor statistice şi administrative existente şi analiza istoriilor a circa 1.000 de femei şi bărbaţi. De asemenea, au avut loc 3 discuţii de grup pentru a colecta date calitative: cu şomeri; persoane cu venituri mici; familii tinere cu copii, precum şi cele fără spaţiu de locuit. Studiul de caz a fost elaborat de Programul Naţiunilor Unite de Dezvoltare şi este parte componentă a unui raport regional care vizează Europa şi Asia Centrală.
Vlad Bercu
