Noile cerinţe de creditare responsabilă aplicate OCN-urilor au intrat în vigoare

Regulamentul stabileşte că în cadrul activităţii de creditare, organizaţia de creditare nebancară (OCN) va efectua o evaluare a bonităţii debitorului, care reprezintă evaluarea capacităţii debitorului de a-şi asuma o anumită obligaţie în temeiul contractului de credit/leasingului financiar pe care debitorul ar putea să o onoreze împreună cu obligaţiile de credit/împrumut deja asumate. Toate aceste măsuri au scopul de a preveni orice întârzieri în efectuarea plăţilor, nerambursarea creditului acordat sau exercitarea dreptului de gaj.

În acest sens, Regulamentul prevede că la evaluarea bonităţii unui debitor, creditorul asigură colectarea şi evalua­rea informaţiilor cu privire la:

1. veniturile confirmate ale debitorului, diversitatea, sustenabilitatea, dinamica posibilă a venitului în viitor etc;
2. obligaţiile debitorului în temeiul contractului de credit solicitat şi al altor contracte, precum şi alte obligaţii financiare pe baza informaţiilor furnizate de debitor;
3. istoria de credit a debitorului, obligaţiile financiare res­tante şi alte informaţii despre îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor financiare curente sau anterioare de către debitor;
4. impactul circumstanţelor indicate de debitor, sau cunoscute de creditor, asupra situaţiei economice şi financiare a debitorului, precum şi al altor factori, care pot afecta capacitatea debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile financiare, care pot provoca probleme financiare sau îndatorarea excesivă a debitorului.

De asemenea, Regulamentul introduce cerinţe faţă de modul de calcul al unor indicatori individuali, la nivelul consumatorului, şi limitarea nivelurilor acestora, având menirea de a asigura o creditare sustenabilă. Astfel, indicatorul raportul credite la garanţii (RCG) reprezintă raportul dintre valoarea creditului acordat persoanei fizice şi valoarea imobilului gajat aferent creditului respectiv, exprimat în % şi nu poate depăşi 80%. La rândul său, indicatorul raportul dintre serviciul datoriei şi venituri (RSDV) sau gradul total de îndatorare reprezintă raportul dintre serviciul datoriei şi venitul mediu al debitorului, exprimat în % – limita maximă fiind de 40%.

Autoritatea de supraveghere relevă că neadmiterea împovărării excesive a consumatorilor trebuie să fie prioritatea de bază în procesul de creditare. Creditele contractate de la organizaţiile de creditare nebancară trebuie să ajute consumatorul să-şi realizeze scopurile, fără a crea situaţii ce pot duce la supraîndatorarea debitorului şi compromiterea istoriei de credit.

Serviciul de presă al CNPF