„Banii sunt sângele economiei”. Iar investiţiile o mişcă înainte. Activitatea investiţională în Republica Moldova a crescut în 2017 cu 1,3 la sută faţă de anul 2016, atingând valoarea de 20 miliarde 996 milioane de lei, arată date ale Biroului Naţional de Statistică.
Anul 2017, de fapt, a testat încrederea investitorilor, locali sau străini, în economia Republicii Moldova. Încrederea se fundamentează pe o multitudine de factori macroeconomici: creşterea economică, reducerea costurilor creditelor, slăbirea birocraţiei, fie că e vorba de „tăierea” numărului actelor permisive sau a organelor de control. Investiţiile în active materiale pe termen lung au revenit în anul trecut pe creştere, după doi ani de recesiune, însă nu au atins nivelul dinaintea crizei.
Domeniul a trecut prin „epoca de aur” din 2009–2014, când investiţiile în active materiale pe termen lung aproape că s-au dublat, de la o cifră de 11,1 miliarde de lei în 2009 până la recordul de 21 miliarde 156 milioane de lei în 2014, după ce a intrat într-o recesiune uşoară pe fondul crizei economice. Investiţiile s-au redus cu 1,5 miliarde în 2015–2016.
Majorarea volumului de investiţii în anul trecut a fost determinată de restabilirea finanţării proiectelor investiţionale ale statului, urmare a deblocării asistenţei externe şi creşterii veniturilor publice, precum şi apariţiei premiselor pentru relansarea creditării economiei naţionale. De asemenea, se evidenţiază tendinţa de retehnologizare a economiei Republicii Moldova, remarcându-se creşterea investiţiilor în maşini, utilaje şi instalaţii, dar şi în programe informatice, explică Ministerul Economiei şi Infrastructurii (MEI).
Anul trecut, investiţiile publice au constituit principalul motor care au determinat creşterea investiţiilor. Din contul bugetului de stat au fost alocate, pentru proiecte investiţionale, aproximativ 1,4 miliarde de lei, cu 27 la sută mai mult comparativ cu anul 2016. Şi din contul bugetelor administrativ-teritoriale s-au alocat cu 33 la sută mai mulţi bani, ceea ce a constituit aproximativ 1,3 miliarde de lei.
După tipurile de active, în anul 2017 au fost înregistrate creşteri esenţiale a investiţiilor în construcţii inginereşti – cu 25 la sută, maşini şi utilaje – cu 9 la sută, programe informatice – cu 18 la sută şi în active biologice imobilizate (fitotehnie şi zootehnie) – cu 8 la sută. Anume investiţiile în aceste domenii au influenţat creşterea volumului total de investiţii în active imobilizate, care cuprinde atât investiţiile în active materiale (clădiri, maşini, utilaje etc.), cât şi cele nemateriale (drepturi de proprietate intelectuală, programe informatice etc.).
Procurarea utilajului, maşinilor, instalaţiilor de transmisie a asimilat circa 7 miliarde de lei (33 la sută) din volumul total al investiţiilor. Cea mai mare parte a mijloacelor financiare în utilaje a fost investită de către sectorul privat (aproximativ 75 sută), ceea ce demonstrează că agenţii economici se orientează spre retehnologizarea proceselor de producţie, fapt stimulat şi de necesitatea alinierii calităţii produselor moldoveneşti la cerinţele pieţelor externe, pentru a beneficia de oportunităţile oferite de Acordul de Asociere/DCFTA cu Uniunea Europeană.
Comparativ cu anul 2016, anul trecut s-a remarcat o creştere a investiţiilor din contul mijloacelor financiare ale fondului rutier cu 67 la sută şi ale fondului ecologic cu 13 la sută.
Sectorul construcţiilor pare să se fi revigorat după trei ani de recesiune. În anul 2017, întreprinderile cu genul principal de activitate „Construcţii” au efectuat în antrepriză lucrări în valoare de 9 miliarde de lei sau cu 2,3 la sută mai mult faţă de volumul înregistrat în 2016. În anul trecut au fost date în exploatare 7236 de locuinţe (apartamente şi case individuale de locuit), cu o suprafaţă totală de 571,8 mii metri pătraţi, ceea ce reprezintă cu 10,9 la sută mai mult faţă de anul 2016.
Investitorii privaţi, dar mai ales cei străini, au fost mai precauţi decât statul sau unităţile administrativ-teritoriale în ceea ce priveşte iniţierea unor proiecte de investiţii în active materializate. Datele statistice arată că investiţiile din mijloace proprii ale întreprinderilor şi populaţiei, care au reprezentat în anul trecut 65,6 la sută din total, s-au redus cu 3,2 la sută.
Investiţiile din surse din străinătate s-au micşorat şi mai mult, cu 16,5 la sută. În ultimii nouă ani suma capitalurilor străine s-a redus mai mult decât la jumătate. Astfel, dacă în 2009 investiţiile din surse străine în active materiale pe termen lung şi construcţii se ridicau la 2,4 miliarde de lei şi aveau o pondere de 21,6 la sută din total, în 2017 au coborât la o cotă de 5,2 la sută. Să denote aceasta interesul tot mai mic al străinilor de a investi în active materiale pe termen lung? O lipsă de încredere, fie că e vorba despre protecţia proprietăţii sau birocraţie? Sau o suprasaturare a pieţei? Sau o consolidare a poziţiilor investitorilor locali, fie că este vorba de bani publici sau de investiţii private?
În Strategia de Atragere a Investiţiilor pentru Promovarea Exporturilor pentru anii 2016–2020 se menţionează că „investiţiile în capitalul productiv pot proveni atât din surse interne, cât şi din cele externe. Această dihotomie „investiţii locale–investiţii străine” sub nici o formă nu presupune că unele ar trebui să fie avantajate în raport cu altele în cadrul politicilor investiţionale, ci doar faptul că fiecare categorie răspunde unor nevoi diferite, are potenţial diferit şi rol diferit în accelerarea şi diversificarea creşterii economice. Investiţiile locale au un rol important pentru dezvoltarea capitalului productiv în sectoarele „tradiţionale”, în care Republica Moldova deţine anumite competenţe tehnologice (industria alimentară, industria băuturilor alcoolice, confecţiile etc.) sau care sunt mai puţin atractive pentru investitorii străini din cauza accesului restrâns la factorii-cheie de producţie (agricultura). Cu un sector financiar insuficient de dezvoltat, volumul resurselor investiţionale interne este unul destul de limitat şi, pe deasupra, întreprinderile autohtone nu dispun de suficiente competenţe tehnologice pentru a investi în sectoarele „noi”, promiţătoare sub aspectul productivităţii, calităţii, sofisticării şi diversificării structurale a creşterii economice”.
După cum am anticipat, industria construcţiilor a înregistrat un record în anul 2017. Numărul de apartamente date în exploatare este cel mai mare de la obţinerea independenţei Republicii Moldova. După 2014 dezvoltatorii şi-au redus drastic investiţiile în investiţiile de capital în lipsa unor contracte cu statul şi cu agenţii economici şi la fel ca pentru bănci, persoanele fizice sunt salvarea, scrie pe blogul IDIS “Viitorul” economistul Veaceslav Ioniţă. Potrivit acestuia, anul 2017 a fost anul cu cele mai multe construcţii date în exploatare de la independenţă încoace şi acest lucru se explică prin mai mulţi factori.
În primul rând, cererea amânată din anii 2015–2016. Creşterea cu 30 la sută a tranzacţiilor cu locuinţe în 2017. O majorare, la fel cu 30 la sută, a creditelor ipotecare. Rolul tot mai mare a sectorului nebancar în creditarea persoanelor fizice.
Ioniţă crede că preţurile la apartamente nu vor creşte. Companiile de construcţii se confruntă cu o criză enormă de lichidităţi, peste 35 la sută din creditele luate de companiile de construcţii nu pot fi întoarse. Din acest motiv, pentru toţi este extrem de important de a menţine vânzările, iar asta nu va permite majorarea preţurilor.
Potrivit Biroului Naţional de Statistică, investiţiile în clădiri rezidenţiale au avut o pondere de 14,5 la sută din total investiţii, ceea ce reprezintă un segment important al activităţii investiţionale.
Ministerul Economiei şi Infrastructurii prognozează pentru anul 2018 o creştere a investiţiilor în active materiale pe termen lung cu 4,0 la sută, iar în următorii doi ani cu 4,5 şi, respectiv, 6 la sută, până la 25 miliarde lei în anul 2020.
Vlad Bercu
