Despre necesitatea înfiinţării în R. Moldova a unui Fond naţional de garantare în asigurări, care să protejeze drepturile şi interesele persoanelor asigurate în cazul insolvenţei unui asigurător, se discută de mai mult timp. Există şi un proiect de lege cu privire la Fondul de garantare în asigurări, elaborat de Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi expediat Parlamentului spre examinare. Care ar fi explicaţia că instituirea unui astfel de fond este tergiversată, deşi crearea acestuia este prevăzută de Legea cu privire la asigurări, adoptată încă în anul 2006 şi care sunt argumentele în favoarea/defavoarea creării unui Fond de garantare în asigurări? La acestea, precum şi la alte întrebări, ne-am propus să aflăm direct de la participanţii pieţei de asigurări din R. Moldova.
Oleg Verejan, preşedintele Asociaţiei de Actuariat din R. Moldova, afirmă că înfiinţarea Fondului naţional de garantare în asigurări reprezintă o prioritate pentru industria asigurărilor din R. Moldova. „Este o prerogativă expresă a art. 46 din Legea nr. 407 cu privire la asigurări, din decembrie 2006, şi este o întârziere absolută a autorităţilor publice în promovarea acestui proiect de lege”, consideră expertul.
Potrivit lui Oleg Verejan, riscurile specifice sectorului asigurărilor, în special celor de natură de incapacitate de plată, trebuie diversificate, astfel încât asiguratul să dispună de alternative de recuperare a eventualelor pierderi financiare (recuperare a daunelor, indemnizaţiilor, primelor plătite).
Expertul afirmă că activarea Fondului naţional de garantare în asigurări va contribui la maturizarea şi dezvoltarea infrastructurii sectorului de asigurări, la creşterea securităţii sistemului şi protecţiei asiguraţilor şi, respectiv, la creşterea încrederii asiguraţilor. Ca rezultat, vor avea de beneficiat şi asigurătorii, care vor putea promova cu mai multă încredere produsele sale. “Astăzi nu există nici o capacitate legală de protecţie a asiguraţilor de riscurile de insolvabilitate ale asigurătorului, cu excepţia unor norme ale Legii nr. 407 cu privire la asigurări, ce ţin de remedierea financiară şi administrarea financiară, ultima nefiind funcţională”, este de părere preşedintele Asociaţiei de Actuariat din R. Moldova.
Conform proiectului de Lege privind Fondul naţional de garantare în asigurări, remis Parlamentului spre adoptare, Fondul urmează să fie format în baza contribuţiei depuse de către asigurători, în mărime de 0,5% din volumul anual al primelor brute subscrise.
Întrebat cât de argumentată este mărimea acestei contribuţii, Oleg Verejan a opinat că aplicarea cotei de 0,5% din volumul subscrierilor este o practică internaţională în protecţia sectorului financiar, în special a resurselor financiare şi creanţelor asiguraţilor şi nu defavorizează activitatea asigurătorilor.
La rândul său, Sergiu Certan, manager principal al companiei de asigurări „Sigur-Asigur”, susţine că momentul actual este cel mai nepotrivit pentru crearea Fondului naţional de garantare în asigurări. „Cea mai mare companie de asigurări pe parcursul multor ani, Asito, este devalizată şi practic falimentară, iar alte două companii din top „din acelaşi buzunar” sunt următoarele ce vor fi sub lovitură. Avem încă câteva companii de asigurări cu indici de siguranţă nu prea buni. Cum credeţi, doar 3-4 companii de asigurări, relativ sigure, ar putea să salveze situaţia dacă celelalte companii se vor clătina? “, se întreabă Sergiu Certan.
Aceeaşi sursă susţine că înfiinţarea Fondului a fost tergiversată în ultimii ani, fiindcă toţi înţeleg foarte bine inoportunitatea creării acestuia la etapa actuală.
„La moment nu există argumente în favoarea creării Fondului dat şi acesta nu ar putea oferi nimănui nici un fel de garanţii”, mai spune Sergiu Certan.
Drept argument, managerul companiei „Sigur-Asigur” explică că dacă e să admitem că va fi pusă sarcina ca acest Fond să ofere asiguraţilor o garanţie de doar 6 mii de lei fiecăruia, analogic cu fondul de garantare a depozitelor bancare (o garanţie infimă, de altfel, în raport cu 100 mii de euro în ţările dezvoltate), atunci Fondul de garantare în asigurări ar trebui în final să acumuleze aproximativ 5 miliarde de lei, pentru ce ar trebui mai mult de 800 de ani (pornind de la 0,5% din primele încasate).
Pe de altă parte, solicitaţi să-şi exprime opinia, reprezentaţii companiei „Klassika Asigurări” au declarat că susţin crearea Fondului naţional de garantare în asigurări şi au menţionat că „înfiinţarea acestuia este o prioritate naţională, statul urmând să se implice în formarea acestuia”.
Potrivit specialiştilor companiei, Fondul naţional de garantare în asigurări este o necesitate pentru Republica Moldova, pentru că funcţionarea acestuia va garanta asiguraţilor îndeplinirea obligaţiilor asumate pe contractele de asigurare în caz de insolvabilitate a asigurătorului. Concomitent, „crearea fondului va contribui la consolidarea stabilităţii situaţiei financiare a pieţei de asigurări şi a situaţiei economice din ţară”, au subliniat reprezentanţii companiei.
În acelaşi timp, specialiştii de la „Klassika Asigurări” consideră că atât la etapa iniţială a formării Fondului, cât şi pe viitor, „rolul principal în gestiunea acestuia şi acumularea mijloacelor financiare trebuie să îi revină Guvernului”.
De altă părere este managerul companiei „Sigur-Asigur”. Întrebat cum ar putea Guvernul contribui la finanţarea Fondului de garantare în asigurări şi, astfel, să accelereze punerea în funcţiune a acestuia, managerul companiei „Sigur-Asigur” a opinat că „Fondul nu va putea obţine nici un fel de surse de la buget, care şi aşa este într-o situaţie foarte dificilă şi trebuie să acopere necesităţi mult mai prioritare”.
Sergiu Certan este sceptic şi în ceea ce priveşte administrarea Fondului de către un Consiliu de administraţie, compus din şapte membri, aşa cum prevede proiectul de lege. Potrivit lui, în acest fel va fi creată „încă o structură absolut inutilă şi ineficientă, bună doar pentru a toca banii şi a aranja în posturi încă câţiva funcţionari parazitari”.
În opinia lui Sergiu Certan, cea mai corectă soluţie este ca piaţa de asigurări să fie transparentizată, companiile de asigurări nesigure – asanate ori lichidate, cerinţele prudenţiale (solvabilitatea, lichiditatea, activele nete, activele nete raportate la rezerva de asigurări etc.) – înăsprite, şi atunci fiecare companie de asigurări va putea să-şi onoreze obligaţiile cu stricteţe. Doar după asanarea temeinică a pieţei de asigurări (ceea ce depinde foarte mult şi de asanarea economiei naţionale în ansamblu) va veni timpul constituirii unor mecanisme mai sofisticate, este de părere managerul companiei „Sigur-Asigur”.
Unele rezerve faţă de înfiinţarea Fondului de garantare în asigurări le are şi Vitalie Bodea, fostul director al companiei „Moldasig”, potrivit căruia, Fondul naţional de garantare în asigurări era o prioritate încă 20 de ani în urmă. „După ceea ce s-a întâmplat cu „Euroasig” şi „Asito”, necesitatea acestuia a devenit mai stringentă. Însă, am unele rezerve faţă de instituirea Fondului dat. Indiscutabil, Fondul trebuie creat, însă, deocamdată nu este clar mecanismul de constituire şi în ce circumstanţe va fi folosit acesta”.
Vitalie Bodea este de părere că în situaţia în care pe piaţa asigurărilor continuă să existe riscuri mari, Fondul de garantare trebuie să dispună de nişte măsuri foarte clare, prestabilite împreună cu organul de supraveghere, pentru a preveni situaţiile de insolvabilitate a companiilor de asigurări. La fel, este important sub ce formă juridică va fi creat acest Fond şi de către cine va fi gestionat.
În acelaşi timp, părerile asigurărilor sunt diferite atunci când vine vorba de acoperirea de către Fond a tipurilor de asigurare. Astfel, reprezentanţii companiei de asigurări „Klassika Asigurări” susţin crearea Fondul naţional de garanţie în asigurări doar pentru acoperirea asigurărilor obligatorii garantate de stat. În timp ce, ex-directorul companiei „Moldasig” consideră că noul Fond urmează să acopere toate tipurile de asigurări, pentru că riscul de faliment al companiei de asigurări poate fi determinat nu doar de asigurările obligatorii, dar şi de cele facultative.
Aceeaşi părere este împărtăşită şi de preşedintele Asociaţiei de Actuariat din R. Moldova, Oleg Verejan, care afirmă că este raţional ca Fondul să acopere toate tipurile de asigurări, aşa cum prevede proiectul de lege şi că nu este de acord cu opinia că acesta ar trebui să acopere doar asigurările obligatorii de răspundere civilă auto, “deoarece pierderile financiare ale asiguraţilor pot fi mult mai semnificative pentru unele asigurări facultative (bunuri, agricultură, răspundere civilă generală, viaţă). Totodată, preşedintele Asociaţiei de Actuariat din R. Moldova susţine că este necesar un studiu actuarial de fezabilitate bazat pe evaluarea riscurilor viitoare, prin care să se demonstreze existenţa riscurilor financiare, altor decât celor acoperite de rezervele de asigurare.
La rândul său, fostul director al companiei „Moldasig” spune că, indiscutabil, crearea acestui fond va fi atât în favoarea clienţilor, cât şi a asigurătorilor. Însă, trebuie precizate anumite aspecte juridice: până când trebuie făcute defalcările de către asigurătorii actuali, care va fi contribuţia noilor operatori de asigurare ş.a.? La fel, este necesar să fie expuse foarte clar cerinţele privind politica despăgubirilor de asigurare şi pentru companii, şi pentru clienţii companiilor. „Actualmente, există un vid legislativ în ceea ce priveşte politica despăgubirilor la capitolul asigurări obligatorii, foarte multe chestii fiind omise, iar cerinţele pentru achitarea despăgubirilor sunt foarte vagi”, susţine Vitalie Bodea.
Potrivit ex-directorului companiei „Moldasig”, instituirea Fondului dat nu trebuie să reprezinte „colacul de salvare” în situaţiile în care unii asigurători au greşit, este primordial de a face regulă pe piaţa asigurărilor, astfel încât să nu existe precedente pentru a pune în aplicare acest Fond. „Fondul respectiv va fi constituit din defalcările companiilor de asigurări şi este foarte important ca la acest Fond să se apeleze doar în cea mai dificilă situaţie, iar beneficiarii acestuia să fie despăgubiţi în condiţii obiective”, a subliniat Vitalie Bodea.
Vicepreşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), Iurie Filip, susţine că Fonduri de garantare în asigurări nu există în toate ţările europene. Însă, utilitatea Fondului dat este absolut certă, mai ales că ultimele Directive europene recomandă crearea acestuia. „În situaţia în care avem asigurări obligatorii şi populaţia este impusă să se asigure, respectiv, trebuie să dispunem şi de anumite mecanisme, care să garanteze că obligaţiile asumate de piaţa asigurărilor vor fi respectate”, spune oficialul.
Potrivit lui, obiectivul principal al întregului proces de supraveghere şi reglementare este de a asigura stabilitatea şi solvabilitatea companiilor de asigurări. Însă, falimentul este o parte componentă a proceselor economice şi poate avea loc în orice domeniu de activitate şi în oricare business. Cu atât mai mult că în istoria asigurărilor autohtone au avut loc astfel de situaţii. Este vorba de compania „Euroasig”, căreia în anul 2013 i-a fost declanşată procedura de insolvabilitate. „Iată de ce mecanisme de garantare în asigurări trebuie să existe, chiar dacă acestea nu vor fi folosite niciodată”, este de părere vicepreşedintele CNPF.
„Pentru a ne convinge de utilitatea şi importanţa Fondului de garantare în asigurări este suficient să analizăm recenta experienţă a colegilor din România, piaţă unde a avut loc falimentul uneia dintre cele mai mari companii „Astra Asigurări”. Existenţa Fondului de garantare, în mare măsură, a permis ca piaţa românească de asigurări să iasă din această criză fără urmări grave. Mai mult decât atât, comunitatea asigurătorilor din Europa foloseşte exemplul României drept unul pozitiv în gestionarea situaţiilor de criză”, susţine Iurie Filip.
Aceeaşi sursă afirmă că este important să se înţeleagă că Fondul naţional de garantare în asigurări nu este doar o resursă financiară, dar reprezintă şi o instituţie juridică care deţine competenţe de a gestiona situaţiile de criză. Un exemplu în acest sens, îl reprezintă o altă companie românească de asigurări „Carpatica Asig”, care se află actualmente într-o situaţie complicată, şi administrator special al căreia a fost desemnat Fondul de garantare în asigurări din România.
Potrivit vicepreşedintelui CNPF, comunitatea locală a asigurătorilor are motive să aibă o atitudine rezervată faţă de crearea Fondului dat, pentru că va trebui să facă anumite defalcări în acest Fond şi astfel să-şi diminueze propriile venituri. Or, aceasta ar însemna că asigurătorii vor încerca să pună această sarcină financiară pe umerii asiguraţilor. „Mai este vorba şi de ranchiună din partea unor asigurători, care zic: „de ce eu trebuie să achit pentru altul, care nu este onest, dacă eu lucrez bine şi în compania mea totul e în regulă?”. Atitudinea acestora nu este una responsabilă pentru că piaţa de asigurări are un specific deosebit şi asigurătorii sunt foarte dependenţi unii de alţii. Astfel, în caz de faliment a unei companii de asigurări, va fi subminată încrederea clienţilor faţă de toată piaţa de asigurări”, consideră Iurie Filip.
Vicepreşedintele CNPF admite că Fondul ar putea fi creat printr-o procedură etapizată. Astfel, la prima etapă să se introducă Fondul de garantare în asigurări doar pentru asigurările obligatorii sau, cel puţin, pentru asigurările generale, iar ulterior să fie extins pentru alte tipuri de asigurări.
„Fondul de garantare în asigurări este absolut obligatoriu şi demult trebuia să fie creat, regret că procesul de constituire a acestuia decurge atât de anevoios”, a conchis vicepreşedintele CNPF, Iurie Filip.
Lilia Alcază
