Interviu cu Eduard Balan, director executiv al Asociaţiei Centrale de Economii şi Împrumut „Uniunea Centrală”
– Domnule Eduard Balan, care sunt realizările “Uniunii Centrale” pe parcursul unui an de la lansarea ei oficială?
– Am început activitatea “Uniunii Centrale” cu 27 de membri, între timp numărul lor a crescut la 30. Totodată, am parcurs un proces complicat de licenţiere şi a fost aprobat Fondul de lichidităţi pe care se bazează activitatea oricărei asociaţii centrale, iar la 15 decembrie 2012 am lansat activitatea. Pe moment, Fondul de lichidităţi este creat prin contribuţia celor 12 asociaţii de tip B şi constituie 3 mil. 300 mii de lei.
În septembrie 2012, am înaintat un proiect către Church of Sweden, o fundaţie din Suedia care a finanţat procurarea echipamentelor şi ne-a susţinut în dezvoltarea unui program informaţional unic pentru evidenţa contabilă a asociaţiilor de economii şi împrumut (AEÎ), de asemenea, am desfăşurat cinci cursuri de instruire în decurs de doi ani.
Deoarece majoritatea asociaţiilor depind de creditori, avem necesitatea să lucrăm cât mai eficient cu depunerile de economii pentru ca asociaţiile să-şi formeze propria sursă de capitalizare. Am insistat să ne fie asigurat şi un seminar la care să discutăm detaliat acest subiect şi să convingem directorii că cea mai ieftină sursă şi cea mai lichidă sunt anume depunerile de economii. Un alt seminar s-a desfăşurat pe tema analizei şi evaluării afacerilor, la insistenţa asociaţiilor după ce au survenit modificări în legislaţie.
În iulie curent, am semnat un contract prin care fundaţia Heks Moldova ne cofinanţează trei instruiri pentru membrii asociaţiei centrale. Am organizat deja un seminar privind evidenţa contabilă la AEÎ, la care s-au discutat subiecte începând cu evidenţa primară până la prezentarea raportului financiar la CNPF şi altul privind aspectele legale ale activităţii de bancassurance.
– De doi ani se discută despre necesitatea consolidării sistemului de asociaţii de economii şi împrumut prin reorganizarea entităţilor. E vorba fie de fuziunea celor mici, fie de contopirea lor cu cele de tip B sau de fuziunea mai multor asociaţii de tip B. Câte asociaţii, membre ale “Uniunii Centrale”, au decis să se reorganizeze?
– Reorganizarea asociaţiilor este, de fapt, un prim-pas spre crearea uniunilor de credit de tip clasic. Deocamdată, puţini directori de asociaţii percep sensul reorganizării. Este o problemă de mentalitate şi este dificil să-i convingi că e mai bine să fuzioneze cu altă asociaţie, decât să activeze fără profit.
Doar o asociaţie şi-a exprimat dorinţa de fuziune cu o altă asociaţie. Ne-am adresat la Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF) pentru consultaţii privind desfăşurarea procesului, însă nu era aprobat un plan de acţiuni, exista doar Regulamentul privind reorganizarea asociaţiilor de economii şi împrumut. Până la urmă, reorganizarea asociaţiei respective nu a mai avut loc, din considerentul că acest proces nu a fost aprobat la adunarea generală.
Consider că asociaţiile vor fi nevoite să se reorganizeze, dar procesul necesită timp, întrucât trebuie să li se mai explice administratorilor care este esenţa şi avantajul acestor schimbări. CNPF a organizat deja câteva seminare la care s-au discutat aspectele reorganizării. Totodată, la cererea noastră, s-a făcut instruirea administratorilor privind crearea filialelor, fiindcă se modificase legislaţia, însă nu era definitivat mecanismul şi nici nu exista un model de regulament intern privind funcţionarea filialelor. Asociaţiile care dispun de filiale au preluat regulamentul intern de la băncile comerciale şi l-au adaptat la propriile necesităţi, întrucât CNPF nu a făcut nici o recomandare despre modul cum trebuie să activeze acestea. Deocamdată, avem două asociaţii de tip B care au deschis filiale: Microcredit AEÎ şi Microîmprumut AEÎ.
– Care asociaţii ar avea nevoie să fie reorganizate şi de ce a apărut, în general, această necesitate?
– Asociaţiile de tip A care nu dispun de o bună capitalizare, căci ele nu au voie să atragă depuneri. Acestea ar avea două opţiuni: fie să se asocieze cu o asociaţie de tip B, fie să-şi mărească portofoliul astfel încât să ajungă la nivelul necesar pentru a obţine licenţa de categoria B. Cred că a doua opţiune este pe măsura unui număr limitat de asociaţii de tip B. În plus, situaţia demografică a ţării este catastrofală şi unele asociaţii pierd din membrii lor. În situaţia respectivă, nu au de ales.
– Din iunie curent, toate asociaţiile s-au conformat prevederilor CNPF şi au inclus în statut un nou tip de activitate – intermedierea în asigurări sau bancassurance. Administratorii de asociaţii sunt dispuşi să presteze astfel de servicii?
– Unii nu prea sunt optimişti, pe motiv că în unele localităţi activează agenţi de asigurări. Însă avem şi directori care au zis că le este interesant să încerce un domeniu nou. Directorii AEÎ nu au experienţă în acest domeniu şi au nevoie de instruire, să vadă cum se face acest lucru la nivel practic.
Este greu de făcut acum o estimare, câte asociaţii vor face intermediere în asigurări, dar cu siguranţă, lucrurile se vor mişca din loc. Companiile de asigurări mizează pe cele mai solicitate tipuri de poliţe, cum ar fi RCA sau Carte Verde.
În unele asociaţii de economii şi împrumut se face asigurarea financiară a împrumutului în caz de deces al debitorului. Spre exemplu, cinci asociaţii din raionul Criuleni deja practică acest tip de asigurare. În cazul în care clientul care a beneficiat de împrumut decedează în timp ce nu a expirat scadenţa şi nu este vorba de o boală cronică, compania de asigurare rambursează integral împrumutul.
– Cât de rezonabil este ca asociaţiile să presteze servicii de asigurări? Cât de pregătite sunt ele şi cine va fi avantajat de o astfel de conlucrare?
– Asociaţiile de economii şi împrumut trebuie să devină multifuncţionale, să ofere mai multe servicii – să semneze contracte de împrumut sau asigurări, să transfere bani etc. şi să atragă clienţii printr-o deservire calitativă. Activitatea de intermediere în asigurări este un pas spre atingerea acestui scop, iar efectul cel mai bun este menţinerea clienţilor. Dacă un client nu a beneficiat de un împrumut la asociaţie, dar a venit şi a făcut o asigurare, el va afla oricum despre oferta de creditare. Cred că la prima etapă, bancassurance dă mai curând stabilitate asociaţiilor decât profit, deşi dacă o asociaţie va reuşi să înregistreze anual o mie de persoane asigurate, atunci profitul ei va fi unul consistent. Această performanţă însă nu se obţine într-un an sau doi. Companiile de asigurări oferă comisioane cuprinse între 15-30%. Pentru comparaţie, marja medie a AEÎ care oferă împrumuturi este de 20-25%. Deci, AEÎ are o marjă de profit de pe urma asigurărilor identică cu cea de la activitatea de împrumut. Rămâne doar ca asociaţiile să-şi câştige clienţi. În plus, asociaţiile pentru activitatea în asigurări au anumite costuri operaţionale, care se limitează numai la contractul de asigurare a răspunderii profesionale care are taxa obligatorie între 4-6 mii de lei, în funcţie de tipul asociaţiei şi cel al costurilor operaţionale.
– Datele arată că la bănci depozitele în lei au scăzut în ultima perioadă. Care este situaţia în cazul depunerilor la AEÎ?
– Poate e paradox, dar în ultimele luni majoritatea asociaţiilor care sunt membre ale ACEÎ, au acum supralichidităţi şi nu au cui acorda împrumuturi. Câţiva directori mi-au spus că nu mai acceptă depuneri anume din această cauză.
– Dacă există supralichidităţi, ar fi logic să fie micşorate dobânzile la împrumuturi?
– După părerea mea, nu e necesar de făcut acest lucru. Micşorând dobânda la împrumut, piaţa nu se măreşte – clienţii care luau credite de la bănci, le iau şi în continuare. Nu-i poţi atrage, din motivul că băncile acordă credite la dobânda de 15%, iar asociaţiile – 20-25%. Asociaţia ar trebui să micşoreze dobânda, astfel încât să fie mai mică decât la bancă. Dar cum s-o micşoreze, dacă ea se creditează cu 14-17%? E posibil ca clienţii de la asociaţii o să ia împrumuturi mai mari, ca dobânda să fie mai mică, dar chiar şi în acest caz, situaţia nu se va schimba foarte mult.
– În acest caz, cum se va dezvolta sistemul de asociaţii de economii şi împrumut pe viitor? Pe ce s-ar baza o eventuală creştere?
– În toată lumea, dobânzile pe care le utilizează astfel de sisteme sunt mai mari decât cele din sistemul bancar. Rămâne ca asociaţiile să se axeze pe altceva decât dobânda. Or, un client, când alege instituţia financiară, nu alege dobânda sau costul total al creditului, ci reputaţia instituţiei, modul de deservire etc. Asociaţiile pot câştiga prin rapiditatea acordării împrumuturilor.
– Aţi remarcat că aveţi un soft unic ajustat la specificul în contabilitatea asociaţiilor. Ce posibilităţi oferă acesta?
– O parte dintre asociaţiile noastre foloseau programul 1C ce nu permitea multe operaţiuni pe care le folosesc asociaţiile. Am decis că e cazul să avem propriul program, adaptat la necesităţile asociaţiilor. Am contractat o firmă românească care ne-a elaborat un soft. Consiliul de administraţie al “Uniunii Centrale” a aprobat un buget de 15 mii de euro pentru procurarea, întreţinerea şi promovarea softului la asociaţiile-membre. Church of Sweden oferă alte 14 mii de euro pentru adaptarea softului la eventualele modificări de contabilitate, mai ales că în următorii trei ani este prevăzută schimbarea modelului de contabilitate pentru AEÎ.
Asociaţiile au participat şi ele cu o cotă unică la procurarea softului şi importul datelor. Fiecare asociaţie achită în total 30 mii de lei şi noi îi asistăm de la importul de date până la generarea primului raport financiar. Această taxă va rămâne neschimbată pentru toate asociaţiile care vor dori să procure softul. Ştiu că aceeaşi firmă românească vinde softul pentru instituţiile financiare nebancare cu 5 mii de euro pentru fiecare.
– Experţii spun că asociaţiile de economii şi împrumut pierd în faţa altor instituţii financiare printr-o capitalizare mult mai slabă.
– Nu e o problemă atât de mare, de fapt, deoarece asociaţiile care sunt membre ale “Uniunii Centrale” au un capital propriu de 16 640 mil. de lei şi din totalul de active de 66 888 mil. de lei, la un calcul, observăm că suficienţa capitalului este de 25%. Potrivit cerinţelor CNPF, minimul stabilit pentru suficienţa de capital în sistemul AEÎ este de 10%. Deci, este un nivel de capitalizare foarte bun.
Unele asociaţii, şi chiar unii creditori consideră că un capital propriu cât mai mare este un indiciu de profitabilitate înaltă, ceea ce este greşit. Experienţa financiară mondială arată că capitalul propriu trebuie să asigure credibilitatea creditorilor care acordă împrumuturi şi să asigure stabilitatea, dar nu este sursa principală de profit.
Lilia Platon
