Protestul transportatorilor de pasageri readuce în actualitatea problema tarifelor. Miercuri, 9 octombrie, un număr impunător de unităţi de transport au tras pe dreapta, solicitând creşterea tarifului. Principalul motiv este că actualul tarif nu acoperă nici pe departe cheltuielile pe care le suportă. Cei de la volan, dar şi patronii lor şi-ar dori o creştere de câţiva lei, invocând cauze ce ţin de investiţii nerecuperate, creşterea preţului la combustibil, în general, creşterea costurilor vieţii. Şi aici bagi ce vrei: preţul legumelor, taxa de drum, serviciile medicale, preţul cafelei şi, de ce nu, biletele de tratament.
Este adevărat, toate acestea s-au cam scumpit. Mai mult, mai puţin, dar s-au scumpit. Ultima majorarea a tarifelor la transport s-a produs acum şapte ani. În anul 2012, tarifele au fost majorate de la 0,36 la 0,48 bani/kilometru.
Trebuie de notat că respectiva creştere a avut loc în contextual unui salt dureros al preţului la carburanţi. La 3 martie 2012, mai multe staţii PECO au afişat la panou preţuri în creştere cu până la 80 de bani. Astfel, un litru de benzină cu cifră octanică A95 costa 17,24 lei, iar gazul lichefiat – 9 lei/litru. Pentru un litru de motorină, petroliştii au afişat un preţ de 16,55 lei/l. După numai o lună de zile, carburanţii s-au scumpit din nou. Pe 8 aprilie, preţul la produsele petroliere a crescut cu aproximativ 60 de bani. Preţul unui litru de benzină Euro Premium 95 a constituit 17,84 de lei, iar a motorinei – 16,94.
Şi de data aceasta se motivează prin creşterea preţului la carburanţi. E de recunoscut că în perioada 2012- 2019 preţul la benzină şi motorină a fost într-un zigzag continuu, dar după aceşti şapte ani constatăm un salt de doar circa 60 bani atât la benzină, cât şi la motorină.
Dar specialiştii în materie de transport susţin că nu carburanţii sunt factorul care determină o eventuală majorare a tarifului la transport, iar problema trebuie analizată în toată complexitatea ei, vizând transportul de pasageri în ansamblu şi nu doar segmentul interurban.
Relevant este în acest sens punctul de vedere al lui Victor Ceban, doctor în ştiinţe şi conferenţiar universitar la UTM, autorul unor studii despre optimizarea transportului public, care încă acum un an spunea că „Situaţia creată cere schimbarea tarifelor, însă trebuie găsit acel tarif optimal. Problema este că, în ultimii ani, din varii motive, s-a redus brusc coeficientul de îmbarcare la mai multe module de transport. Actualmente sunt mult mai puţini călători decât prevede norma, normă care constituie 40 la sută. Asta înseamnă că la fiecare kilometru de parcurs ar fi ca mijlocul de transport, fie troleibuz, fie autobuz, să fie încărcat în proporţie de cel puţin 40 la sută. Bunăoară, în troleibuz sunt 100 de locuri, ar trebui să fie cel puţin 40 de călători. Dacă ar fi asigurat acest coeficient de îmbarcare, atunci ar fi acoperite practic toate cheltuielile transportatorilor.
La modul practic, cu un tarif de trei lei la troleibuz, Regia Transport Electric poate să-şi acopere toate cheltuielile suportate, cu condiţia însă ca coeficientul de îmbarcare să fie de 40 la sută. La microbuze, cu tariful de cinci lei pot fi acoperite cheltuielile. Actualmente, operatorii de transport la rute interurbane lucrează cu 48 bani per pasager pe kilometru. Ceea ce înseamnă că o persoană transportată la o sută de kilometri achită 48 de lei. A fost o perioadă când le convenea acest fapt. S-ar cere însă majorarea până la un leu a tarifului per kilometru”.
Şi pasagerii sunt destul de angajaţi în discuţiile despre creşterea tarifului. De cele mai multe ori, aceştia şi-ar dori o mai bună calitate a serviciilor. Saloane reparate şi curate, mai multă siguranţă, un şofer care sa aibă ambele mâini pe volan, un şofer care nu ţipă la copii, un şofer care nu ascultă muzică, un şofer care nu trage pe el pantaloni scurţi, un şofer care nu trage de timp ca să recupereze la întoarcere, un şofer…
Ei bine, acest şofer a fost prezent miercuri în piaţa Marii Adunări Naţionale. În primele ore ale dimineţii, a trecut pe lângă copiii porniţi la şcoală şi i-a lăsat în staţie, că aşa cere regula protestului. A trecut pe lângă toţi ceilalţi oameni ieşiţi la o margine de drum pentru a merge la munci, la spital, la judecată sau pur şi simplu, la cumpărături.
Da, recunoaştem, acest şofer a fost soluţia salvatoare atunci când statul nu avea capacităţi suficiente pentru a organiza şi desfăşura cât de cât normal transportul de pasageri. E meritul lui, însă acest merit nu e suficient pentru a certifica orice nivel de calitate. În spatele acestui merit nu putem ascunde la nesfârşit podeaua găurită a unităţii de transport. Nu putem ascunde blocajele survenite ca urmare a staţionărilor “la solicitarea pasagerului”. Nu putem ascunde un gen de business cu încasările necontabilizate în totalitate. Nu ne putem ascunde la nesfârşit.
Da, ştim bine că regula afacerii e ca preţul să acopere costurile şi să admită o brumă de rentabilitate. Dar regula asta zice că salariul unui pedagog trebuie să acopere costurile vieţii acestuia. Şi de ce admitem încălcarea regulii atunci când e vorba de pedagog?
Am recurs la această paralelă, chiar dacă e uşor să spui, eventual “Păi, să iasă şi pedagogul în piaţă!”. E uşor.
Cei care pot analiza lucrurile într-un context anume, susţin că nu va majora nimeni nimic până la alegerile locale. Cei care pot analiza lucrurile spun că majorarea ar împinge opoziţia în susul clasamentelor. Poate. Aici însă, pe această palmă de ziar nu prea e loc pentru politică. E pentru cifre, argumente şi opinii. Simple opinii.
În ziua protestului, guvernul s-a expus asupra evenimentului de dincolo de geamurile sale. Cu atât mai mult cu cât şi protestul a fost “pus în scenă” anume pentru cei din cabinetele respectivei clădiri.
Premierul Maia Sandu a declarat că executivul discută serios cu transportatorii, iar acest dialog se desfăşoară pe platforma Ministerului Economiei şi Infrastructurii. Premierul spune că Executivul ia în calcul în mod prioritar interesul cetăţeanului, care nu are capacităţi financiare ca să suporte o creştere a tarifelor pentru călătorii.
„Guvernul are grija cetăţeanului, iar noi ne dăm seama că cetăţenii, în mare parte, nu au capacităţi financiare că să suporte o creştere nouă de tarife. Noi pornim de la interesul cetăţenilor şi vom insista pe această poziţie”, a precizat Maia Sandu.
Un comunicat de presă difuzat de Ministerul Economiei pare mai categoric, dar cu prea multă tangenţă la declaraţia doamnei Sandu.
“Guvernul dezaprobă decizia transportatorilor de a suspenda 600 de curse mâine, 9 octombrie, blocând astfel circulaţia cetăţenilor, motivând greva în baza refuzului Ministerului Economiei şi Infrastructurii de a majora tarifele la serviciile rutiere naţionale. Pasagerilor trebuie să li se asigure condiţii civilizate de călătorie, microbuze şi autobuze destinate exclusiv transportului de pasageri. Doar după îndeplinirea acestor condiţionalităţi, putem vorbi despre solicitarea transportatorilor de ajustare a tarifelor.
Conform solicitării transportatorilor, aceştia îşi doresc majorarea imediată a tarifului de la 48 de bănuţi până la 92 de bănuţi per km, fără ca să ia în calcul impactul negativ asupra cetăţenilor.
La moment se lucrează asupra unui proiect de lege de modificare a Codului Transporturilor Rutiere, care a fost prezentat Consiliului consultativ pe domeniul transporturilor rutiere, din care fac parte toate Asociaţiile patronale de profil. Din partea transportatorilor s-a solicitat să se expună cu propuneri consolidate de modificare a codului dat, care să soluţioneze problema fluxului de călători şi optimizarea programului de transport rutier. Proiectul va fi supus consultărilor publice, astfel permiţând tuturor să se expună asupra calităţii şi modalităţii de deservire a serviciilor rutiere din ţara noastră”.
Joi, 10 octombrie, piaţa de după geamurile Guvernului era pustie. E de bănuit că în dimineaţa zilei, nişte copii porniţi la şcoală nu au întârziat la ore, pentru că microbuzul care trece zilnic la şapte şi ceva s-a oprit şi ei au urcat dându-i bărbatului de la volan câţiva lei. S-ar putea să fie singurii lei pe care îi aveau aceşti copii în buzunare.
Constantin Olteanu
