Republica Moldova este o ţară în care în doar câteva zile poţi iniţia o afacere, deschide o companie, însă ai nevoie de câţiva ani pentru a lichida o companie.
Procesul de insolvenţă este un fel de „muncă sisifică”, care cere mult efort, pierdere de timp şi costuri. Sisif a fost supus la o caznă perpetuă: el a fost sortit să urce un deal împingând veşnic o stâncă uriaşă, care o dată ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale şi cazna era reluată.
Astfel se întâmplă, deseori, şi cu procesul de insolvabilitate. În clasamentul Grupului Băncii Mondiale privind mediul de afaceri „Doing Business 2019” suntem pe locul 14 din 190 de ţări, incluse în top, la capitolul deschiderea unei afaceri. Astfel, pentru a deschide o afacere antreprenorii din Republica Moldova trebuie să treacă trei proceduri, care le ia 4 zile. Şi costurile nu sunt atât de înalte 5,0 la sută din venitul pe cap de locuitor. Şi e cu totul altă situaţie la capitolul insolvenţă. Raportul constată că, deşi s-au făcut unele schimbări în procedura de lichidare a întreprinderilor, aceasta durează 2,8 ani. Ne aflăm pe locul 68, o poziţie bună, de altfel. Este adevărat că în clasament arătăm bine, mai ales dacă te uiţi că mai jos în top se află 122 de ţări.
Antreprenorii se plâng, însă, că este foarte greu să închizi o afacere. Că procedurile de insolvenţă durează, chiar dacă în ultimii ani au fost operate mai multe modificări la legislaţie pentru a simplifica aceste proceduri. Ultimul proiect de lege pentru modificarea şi completarea legii insolvabilităţii a fost aprobat de Guvern în săptămâna trecută. Urmează dezbaterile în Parlament.
Ministrul Economiei şi Infrastructurii, Chiril Gaburici, a apreciat, în primul rând, că proiectul „va contribui la promovarea Republicii Moldova în clasamentul „Doing business” efectuat de Banca Mondială”. Facem schimbări de ochii lumii? Să arătăm mai bine în clasamente sau uşurăm viaţa antreprenorilor?
„Unul din principalele efecte scontate ale proiectului va contribui la promovarea Republicii Moldova în clasamentul „Doing business” efectuat de Banca Mondială la capitolul „Rezolvarea insolvabilităţii”. De asemenea, proiectul legii va permite să micşorăm termenele şi costurile pentru desfăşurarea procedurii de insolvabilitate şi să oferim şansa creditorilor de a încasa într-o perioadă mai mică de timp, o parte mai mare din creanţe”, a spus ministrul Economiei şi Infrastructurii, Chiril Gaburici.
Autorii proiectului constată că, deşi Legea insolvabilităţii răspunde, în general, scopului stabilit de aceasta (stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului), totuşi în cei 5 ani de aplicare a legii s-au reliefat următoarele probleme şi necesităţi:
– interesele, uneori divergente, ale diferitor participanţi (debitor, creditori, statul etc.) nu întotdeauna sunt într-o balanţă optimă. De exemplu, creditorii garantaţi invocă imposibilitatea recuperării eficace a creanţelor garantate, în timp ce debitorii pretind că creditorii nu sunt suficient motivaţi să opteze pentru restructurare, preferând lichidarea;
– nu există suficiente stimulente legale pentru a încuraja atragerea de către debitorul intrat în perioada de observaţie sau chiar în procedura de insolvabilitate a unor împrumuturi care ar permite redresarea financiară a întreprinderii; ca efect rata de redresare a debitorilor, dar şi de stingere a creanţelor, rămâne redusă;
– restructurarea rămâne o excepţie, iar restructurarea accelerată nu cunoaşte o aplicare practică; creditorii nu resimt beneficiile potenţiale ale restructurării şi cel mai des optează pentru lichidarea debitorului în procedură de faliment;
– sistemul de prevenţie a debitorului de a încheia acte frauduloase în iminenţa insolvabilităţii este puţin funcţional; ca efect rămân tranzacţii dubioase încheiate în „perioada suspiciunii” care nu pot fi anulate, reducând astfel masa debitoare şi capacitatea de stingere a creanţelor;
– există colizii legale dintre normele legii şi actele legislative subsecvente.
Totodată, dreptul la un recurs efectiv a fost în parte lezat, prin nereglementarea în lege a posibilităţii de a face recurs asupra unor hotărâri şi încheieri importante, iar soluţia adoptată ulterior (Curtea Supremă de Justiţie a extins prin hotărâre explicativă cercul de acte judecătoreşti pasibile de recurs) riscă să instituie o creaţie legislativă judiciară, străină sistemului de drept naţional.
Intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului va fi suficientă, fără ca creditorii să fie obligaţi de a obţine în prealabil hotărâri judecătoreşti irevocabile de încasare a datoriei.
Totodată, pentru a preveni cereri abuzive din partea creditorilor şi insolvabilităţi intenţionate:
– prezumţia incapacităţii de plată va opera doar dacă debitorul este în întârziere de plată mai mult de 30 de zile (practica internaţională variază la acest capitol între 8 zile şi 24 de săptămâni);
– debitorul va putea răsturna prezumţia incapacităţii de plată, prin prezentarea probelor care să confirme că a executat obligaţiile pecuniare sau că există o acţiune civilă în legătură cu această obligaţie, intentată până la depunerea cererii introductive, ori că obligaţia poate fi stinsă prin compensare.
Proiectul mai prevede că creditorii care deţin un gaj sau ipotecă asupra bunurilor debitorului, nu vor putea cere separarea bunului, dar vor beneficia de un regim mai adecvat de valorificare a bunurilor grevate. Procedura de lichidare a masei debitoare în cadrul falimentului va fi îmbunătăţită prin asigurarea echităţii şi transparenţei, lichidatorul fiind obligat să obţină o evaluare independentă a bunurilor şi să o aplice la expunerea bunurilor spre vânzare, în licitaţia cu strigare sau, în caz de eşec, în licitaţiile cu reducere, vânzarea bunurilor din masa debitoare la preţuri de piaţă, cu posibilitatea reducerii justificate şi temperate a preţului.
Vânzarea către soţii, rudele şi afinii lichidatorului, organizatorului licitaţiei sau judecătorilor instanţei de insolvabilitate va fi interzisă.
Documentul clarifică cercul de tranzacţii cu activele debitorului care pot fi anulate, inclusiv tranzacţii încheiate cu intenţia de a împiedica, întârzia sau complica posibilitatea de stingere a creanţelor creditorilor.
Procedura accelerată de restructurare prevede că debitorul care este în dificultate financiară poate preveni intrarea în insolvabilitate, prin negocierea extra-judiciară, cu notificarea instanţei de judecată, cu clasele de creditori afectaţi a unui potenţial plan de restructurare. În cazul de reuşită a negocierilor, planul va fi supus aprobării instanţei de insolvabilitate şi implementat, iar în caz de eşec, debitorul va depune cerere introductivă în mod general.
Urmează a fi pus în funcţiune Registrul cauzelor de insolvabilitate (proces care este pe rol), publicarea actelor în Monitorul Oficial va fi substituită cu publicarea în acest registru. Astfel, costurile procesului se vor reduce, iar accesul la datele publice va fi îmbunătăţit. Proiectul prevede şi alte schimbări.
Va deveni viaţa administratorilor companiilor ajunse în prag de insolvabilitate mai uşoară? Rămâne de văzut. Cum stăm mai bine cu implementarea legilor, decât adoptarea lor, probabil va mai trece timp până procesul de insolvabilitate va deveni mai puţin dificil.
Pe parcursul anului 2017 au fost lichidate 7,5 mii întreprinderi şi create 5,5 mii, potrivit Biroului Naţional de Statistică. Şi numărul întreprinderilor inactive a crescut de la 12,7 mii în 2016 la 13,5 mii în 2017. Numărul întreprinderilor raportoare a constituit 47,5 mii întreprinderi, din care numărul întreprinderilor active a constituit 33,9 mii şi reprezintă 71,3 la sută din numărul total de întreprinderi raportoare.
Cel mai atractiv stat pentru a face afaceri, potrivit raportului Doing Business 2019, rămâne al doilea an consecutiv Noua Zeelandă, după care urmează Singapore. Cea de-a treia ţară cu cel mai potrivit climat pentru afaceri este Danemarca. În clasament urmează ţări precum Hong Kong, Coreea de Sud, Georgia, Norvegia, Statele Unite ale Americii, Suedia şi Macedonia.
Procesul de insolvabilitate nu este o procedură pe care, eufemistic vorbind, o faci peste noapte nici în ţările lider. În noua Zeelandă, de exemplu, procedura durează 1,3 ani, în Singapore – opt luni, Danemarca – 1 an, în Hong Kong – opt luni, oamenii de afaceri din Coreea umblă prin instanţe un an şi jumătate, iar în Georgia – doi ani. Norvegia nu face excepţie, procedura de insolvabilitate durează 9 luni, în SUA şi Marea Britanie – câte un an, în timp ce în Macedonia procedurile se întind pe o perioadă de 1 an şi jumătate.
Vlad Bercu
