Economia Republicii Moldova este fragilă şi trece printr-o tranziţie interminabilă de la obţinerea independenţei, iar diferenţele de concentrare a activităţilor economice poate fi observată pe regiuni. Astfel, cea mai mare parte a businessului este concentrată în centrul ţării.
“Pe lângă distribuţia neuniformă a sectoarelor în profil regional, discrepanţele economice regionale se confirmă şi la nivel de PIB în profil teritorial, respectiv în termeni absoluţi şi relativi calculat de Biroul Naţional de Statistică (BNS) pe fiecare unitate teritorial administrativă şi, în cele din urmă, în profil regional. Respectiv, în mun. Chişinău sunt concentrate aproximativ 56% din PIB, în mun. Bălţi, care este parte şi a regiunii de dezvoltare (RD) Nord, – peste 7%, iar UTA Găgăuzia i se atribuie nu mai mult de 3%. De fapt, o concentrare geografică a economiei demonstrează că ponderea unei regiuni în profil teritorial ar corespunde cu ponderea acesteia per ansamblu în economia naţională”, a declarat Iurie Gotişan la prezentarea studiului “Disparităţi economice regionale”.
De regulă, sectorul serviciilor, investiţiilor, transporturilor şi construcţiilor luate la un loc, înregistrează cel mai înalt nivel atunci când este calculată valoarea adăugată brută (VAB), inclusiv la nivel regional, dar şi ponderea acestora în PIB. Astfel, per ansamblu pe economie, potrivit datelor statistice, contribuţia ramurilor menţionate la valoarea adăugată brută totală este de 55%. Ponderea cea mai mare la valoarea acestui indicator este pe seama regiunii de dezvoltare mun. Chişinău după cum e şi firesc, care contribuie cu peste 75% la valoarea adăugată brută din totalul ramurilor contabilizate, urmată de RD Nord, RD Centru, RD Sud şi RD Găgăuzia.
În mare parte, analiza activităţii investiţionale la nivel regional poate fi extrasă prin prisma provenienţei acestora – din bugetul de stat (BS), bugetul unităţilor teritorial-administrative (BAPL) şi celor private, adică de la donatorii externi în domeniu. Spre exemplu, nivelul investiţiilor pentru RD mun. Chişinău este net superior comparativ cu celelalte regiuni de dezvoltare, or ponderea acestora pentru regiunea în cauză per total investiţii este de puţin peste 60%. Totuşi, în ultimii ani RD Nord şi Centru au înregistrat niveluri înalte de atragere a investiţiilor, inclusiv acestea fiind în mare parte direcţionate către Parcurile Industriale şi Zonele Economice Libere.
Totuşi, investiţiile în active materiale pe termen lung, finanţate din BS au o repartizare geografică extrem de neuniformă şi nu manifestă nici o tendinţă de convergenţă. Ba din contra, activitatea investiţională în termeni absoluţi la nivel naţional demonstrează mari diferenţe, în mare parte din cauza creşterii semnificative a ponderii municipiului Chişinău, care a crescut continuu până la 61% în 2015. Dacă analizăm media pe 2012-2015 a ponderii investiţiilor din BS, pe lângă Chişinău mai sunt şi: Ungheni (8,9%) Hânceşti (7,28%), municipiul Bălţi (6,4%), Orhei (6,6%), UTA Găgăuzia (4,9%), Cimişlia (4,5%) şi Străşeni (4,63%). Astfel, doar aceste şase unităţi teritorial-administrative au primit împreună aproximativ 40% din totalul investiţiilor din BS.
Similar investiţiilor, sectorul industrial are o concentraţie geografică mare. Respectiv, concentraţia geografică a producţiei fabricate, inclusiv a VAB, este pe seama RD mun. Chişinău, urmată de RD Nord şi RD Centru. La o mare diferenţă pe acest indicator se află RD Sud şi RD Găgăuzia. Astfel, ponderea municipiului Chişinău în producţia manufacturată este de 53%, având o pondere de „doar” puţin peste 14% din Produsul Regional Brut (PRB) în 2014. La fel e şi cazul municipiului Bălţi care deţinea o pondere sectorială de cca 10% şi aproape de 7% din PRB în 2014. În mare parte, printre raioanele care deţin o pondere de peste 2% în valoarea producţiei fabricate pentru 2014 se evidenţiază: Ungheni (4,3%), Drochia (3,2%), UTA Găgăuzia (2,9%), Anenii Noi (2,5%) Soroca (2,2%) şi Drochia (2,1%), fiind, de fapt, principalele poluri de creştere a sectorului.
“Totuşi, fiecare regiune de dezvoltare este specializată din punct de vedere industrial pe domenii mai mult sau mai puţin distincte. Spre exemplu, majoritatea întreprinderilor industriale din RD Centru se specializează în industria prelucrătoare, iar principalele ramuri de specializare industrială ar ţine de industria agroalimentară (faină, mezeluri, carne, produse de panificaţie, sucuri de legume şi fructe etc.). Respectiv, potenţialul industrial al acestora este concentrat în raioanele Anenii Noi, Orhei, Hânceşti, Teleneşti şi Ungheni. Pe lângă aceasta ar mai fi şi industria uşoară (textile, tricotaj, confecţii, pielărie şi încălţăminte) care este dezvoltată în raioanele Ungheni, Teleneşti, Orhei, Ialoveni şi Călăraşi. Totodată, sectorul industrial al RD Centru dispune de potenţial care, însă, nu este valorificat, raionul Ungheni fiind cel mai dezvoltat centru industrial din regiune, iar cel mai slab dezvoltat este raionul Dubăsari”, a precizat Gotişan.
RD Nord prezintă în mare parte un tablou similar ca şi pentru RD Centru. Marea majoritate a întreprinderilor industriale din nordul ţării sunt antrenate în industria prelucrătoare (cca 90%), tot aici muncesc şi cel mai mare număr de salariaţi (75%). Totuşi, în RD Nord ar fi prezente aproape toate sectoarele industriale, cele mai productive fiind industria alimentară şi a băuturilor, industria uşoară, industria constructoare de maşini, industria electronică, fabricarea materialelor de construcţie etc. Peste 30% din potenţialul industrial al regiunii este concentrat în mun. Bălţi, acesta contribuind cu cca 50% la producţia fabricată în regiune. Un aport semnificativ la fabricarea producţiei industriale îl au raioanele Drochia (16%), Soroca (12%), Edineţ (8%) şi Floreşti (6%).
În sectorul industrial din RD Sud sunt concentrate doar 10% din întreprinderile industriale a Moldovei. Acestea, la rândul lor, produc aproximativ 4% din valoarea producţiei industriale fabricate în ţară (datele anului 2014). Intensitatea industrială măsurată în volumul producţiei fabricate de o întreprindere pe an demonstrează încă o dată că RD Sud este cea mai slab industrializată regiune din ţară. În interiorul regiunii, Taraclia, Cantemir şi Cahul ar fi cele mai industrializate raioane. Sectorul industrial al regiunii este specializat, în mare parte, în producerea vinurilor naturale (25% din total pe ţară), a divinului (27%), fabricarea produselor de morărit şi panificaţie, conservarea legumelor şi fructelor, industria textilă, prelucrarea laptelui şi a cărnii. Punctul forte în sectorul industrial al RD Sud, este industria vinicolă, reprezentată de circa 60 fabrici de producere a vinurilor şi a producţiei alcoolice.
Sectorul agricol, spre deosebire de cel industrial, este important pentru economiile tuturor raioanelor. Respectiv, aceleaşi date statistice arată că indicatorii de productivitate în agricultură sunt mai mult sau mai puţin similari, comparativ cu cei din sectorul industrial. Chiar dacă în ultima perioadă sectorul agrar prezintă tendinţe contradictorii de a se îndrepta în aceeaşi direcţie, diferenţele regionale în acest sector rămân net inferioare celor din industrie, în mare parte, determinate de condiţiile climaterice.
Dacă ar fi să analizăm contribuţia sectorului agricol pe regiuni separate, inclusiv ponderea acestuia în PIB, atunci putem conchide că cea mai mare diferenţă este de 10%, adică dintre RD Sud (35%) şi RD Nord (25%). Totuşi, contribuţia RD mun. Chişinău la PIB este de doar 0,5%. Dacă ar fi să analizăm la general ponderea per total a culturilor, atunci RD Centru ar fi prima cu cea mai mare pondere în suprafaţă a culturilor permanente – 40%, urmată de RD Sud (27%), RD Nord (24%), UTA Găgăuzia (6%) şi RD mun. Chişinău (3%). Principalele produse agricole sunt legumele, cerealele, strugurii, culturile tehnice şi pomicole. Iar în linii mari, agricultura rămâne a fi principalul sector al ocupării forţei de muncă – peste 30% din populaţia economic activă fiecărei regiuni.
“Spre exemplu, pe regiuni distincte, agricultura pentru RD Sud este ramura economiei cu cea mai mare pondere în volumul producţiei fabricate şi livrate şi cu cel mai mare grad de ocupare a forţei de muncă (circa 40%). Ponderea mare a terenurilor agricole (63% faţă de 57% media pe ţară), precum şi solul fertil cu o bonitate medie de 64 grade, sunt principalele avantaje ale regiunii pentru o dezvoltare agricolă eficace. Mai mult, pe teritoriul RD Sud sunt aproximativ 57% din toate plantaţiile de viţă de vie din ţară. RD Nord, care are o contribuţie de 25% per total sector în PIB-ul ţării, în structura de producţie a ramurii agricole, sectorul producţiei vegetale este predominant şi deţine 70%, iar 30% reprezentând sectorul producţiei zootehnice”, a conchis Iurie Gotişan.
Victor URSU
