Cercul vicios al asigurărilor în agricultură

Recent, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a fost sesizat de către producătorii agricoli despre întârzierea plăţilor pentru despăgubirile prevăzute în contractele de asigurare a riscurilor agricole subvenţionate. Agenţii de asigurări susţin că plăţile întârzie din cauza companiilor de asigurări care nu au primit subvenţiile din partea statului, care la rândul său, grăbeşte asigurătorii să facă plăţile către agricultori, mizând pe încrederea acestora faţă de stat. Este un cerc vicios care are efecte negative asupra sectorului asigurări în agricultură, dar şi asupra agricultorilor în calitate de beneficiari.

Agricultura, sectorul cel mai puţin asigurat

”În pofida cotei semnificative de subvenţionare şi creştere a sumelor alocate pentru subvenţionare de către Stat, în perioada 2006-2009 mai puţin de 1% din suprafeţele agricole din ţară au fost asigurate împotriva riscurilor manifestării fenomenelor naturale extreme, primele brute subscrise în anul 2009 au constituit doar 4,3% din totalul primelor încasate pe piaţa de asigurări. Astfel, sectorul agricol rămâne cel mai puţin asigurat sector al economiei”, se arată în Studiul de fezabilitate pentru implementarea asigurărilor obligatorii de locuinţe şi terenuri agricole în RM, realizat la iniţiativa Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.

Studiul constată că pe segmentul asigurări agricole au fost înregistrate creşteri de prime brute subscrise doar de câtre două companii de asigurări. Numărul limitat de subscriitori de riscuri de producere în agricultură este consecinţa prevederilor restrictive şi neatractive din punct de vedere economic pentru companiile de asigurări, dar şi o urmare a cerinţelor de acreditare.

În pofida unor concluzii favorabile continuării implementrii asigurărilor subsidiate, concluzii date citirii la un forum decizional organizat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al R. Moldova, până în prezent nu se atestă o creştere cât de cât semnificativă a suprafeţelor de terenuri agricole asigurate.

”Nu sunt cunoscute cazuri de încheiere a contractelor de asigurare în afara programelor de asigurare subsidiate. Asigurările în agricultură reprezintă un mijloc real de protecţie a culturilor agricole, dar şi a investiţiilor efectuate în acest sector. Deşi, conform prevederilor Legii nr. 243-XV din 07.2004 „Privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură”, statul acordă subvenţii în mărime de 80 la sută din suma asigurată a culturilor agricole şi a animalelor, potenţialul asigurărilor agricole în Republica Moldova rămâne să fie nevalorificat”, se mai arată în studiul vizat.

Menţionăm că potrivit datelor a două societăţi de asigurare acreditate să desfăşoare activitate în domeniu, în anul 2009, au fost încheiate 196 contracte de asigurare subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură cu suma asigurată de 281,3 mil. lei. Valoarea cumulativă a primelor brute subscrise a constituit 20,8 mil. lei, înregistrând o diminuare cu 2,4 mil. lei faţă de nivelul anului precedent.

Despăgubirile de asigurare au constituit 23,6 mil. lei, înregistrând o creştere semnificativă în volum de 10,5 mil. lei sau cu 80,2 la sută.

De rând cu subvenţionarea primelor de asigurare, Guvernul R. Moldova oferă asistenţă financiară ex-post în caz de dezastre naturale, cum ar fi inundaţiile din anul 2008. Pentru lichidarea consecinţelor acestora, pe suprafeţe de 4 832 ha au fost alocate aproximativ 15,3 mil. lei, sau 3 166 lei/ha.

Dezavantajele asigurării subvenţionate în agricultură

Potrivit autorului studiului, sistemul actual de asigurări în agricultură are un şir de dezavantaje: ”Este costisitor pentru stat, neatractiv pentru asigurători şi inaccesibil pentru fermierii medii şi mici, precum şi descurajant pentru participarea fermierilor la constituirea unei pieţe de dezvoltare”.

Astfel stând lucrurile, devine lesne de înţeles dependenţa, în totalitate, a posibilităţilor financiare ale doritorilor de a procura o protecţie de asigurare, de sumele alocate de către stat pentru subsidii. Nu putem vorbi, în acest caz, de o educare corectă şi încurajare a fermierilor şi companiilor agricole privind procurarea poliţelor de asigurare. Mai degrabă putem spune că astfel de practici produc dependenţă totală de factorii de decizie şi de potenţialul financiar al Guvernului şi nu educă spiritul de supravieţuire pe o piaţă liberă concurenţial.

Din păcate, devine foarte actuală expresia prof. N Ghiulea: „Lipsit de contşiinţa unei vieţi sociale şi de stat democratice, impregnat de idei feudale şi absolutiste, Statul a preferat să dea ajutoare şi mile în caz de calamităţi – pe care le-a acordat după bunul său plac – decât să organizeze între cetăţeni şi liber asociaţi un mecanism de apărare prin mutualitate contra riscurilor naturale”. Anume această abordare de către stat a politicii devine o platformă de perspectivă în evoluţia industriei de asigurări, excluzând, totodată, posibilităţile de speculaţii şi manipulări politice.

Platformă de discuţii

Alexandru Slusari, preşedintele Uniunii Republicane a Asociaţiilor Producătorilor Agricoli UniAgroProtect susţine că asigurările în agricultură au un mare potenţial în R. Moldova, deoarece la ora actuală în ţară sunt asigurate doar 5% din terenurile agricole. ”Pe moment, doar două companii de asigurări sunt active pe acest segment, celelalte sunt pasive, fiind influenţate, probabil, de mitul precum că asigurările în agricultură nu sunt rentabile. Astfel, aceştia preferă să lucreze cu domenii tradiţionale de asigurări: RCA, Carte Verde, CASCO etc. Pe de altă parte, producătorii agricoli nu sunt informaţi şi nu au cultura necesară pentru a-şi asigura culturile agricole”, a afirmat Slusari.

Referitor la întârzierea plăţilor pentru despăgubirile prevăzute în contractele de asigurare a riscurilor agricole subvenţionate pentru producătorii de zahăr, Slusari a ţinut să menţioneze că asigurătorii trebuie să fie mai responsabili. În situaţia creată ar putea să achite proporţional primele de asigurări încasate.

„Trebuie să soluţionăm această situaţie cât mai repede, dacă vrem să dezvoltăm acest sector şi nu să-l stopăm. De acest lucru ar trebui să fie interesaţi toţi actorii implicaţi în acest proces”, susţine Slusari.

Solicitat de Capital Market, Vladimir Ştirbu, directorul Direcţiei Generale Supraveghere Asigurări CNPF, a declarat că autoritatea de supraveghere a susţinut propunerea înaintată de Ministerul Agriculturii, potrivit căreia asigurările subvenţionate în agricultură ar putea fi prestate de asigurători, fără a obţine o acreditare suplimentară o dată la doi ani. Astfel, producătorii agricoli vor avea o varietate mai mare de oferte, respectiv, concurenţa pe acest segment va crea condiţii mai avantajoase pentru agricultori.

Sergiu Puşcuţa a dat un răspuns similar, relatând că Uniunea Asigurătorilor a susţinut proiectul de modificare a actualei modalităţi de asigurare în agricultură şi a dat un aviz pozitiv acestui proiect, sugerând ca toate aspectele de activitate pentru companiile de asigurări să fie clar stabilite prin lege, excluzând astfel operarea unor aspecte prin intermediul unor contracte de acreditare şi alte modalităţi care vin să submineze transparenţa acestui proces.

Potrivit lui, recentul caz de întârziere a plăţilor pentru despăgubirile prevăzute în contractele de asigurare a riscurilor agricole subvenţionate pentru producătorii de sfeclă de zahăr este o lecţie, din care autorităţile trebuie să tragă anumite concluzii.

Puşcuţa şi-a exprimat regretul că până la ora actuală, în bugetul de stat nu există surse suficiente pentru subvenţionare.

”Asemenea situaţii prejudiciază în primul rând agricultorul, descurajează companiile de asigurări, care ezită să opereze în acest domeniu, ştirbind şi din imaginea întregului sistem de asigurări. Îmi exprim speranţa şi convingerea că în viitorul apropiat această problemă va fi soluţionată prin prevederea resurselor financiare necesare subvenţionării în agricultură”, a declarat Puşcuţa.

Alexandru Slusari crede că nesoluţionarea acestei probleme ar afecta imaginea sistemului de asigurări în agricultură prin pierderea încrederii popuţaţiei în aceste servicii.

“Statul trebuie să achite cât mai repede subvenţiile, deoarece cele două companii de asigurări reasigură banii peste hotare, lucru care nu le permite să opereze atât de uşor cu aceste sume în cazul în care statul nu le-a achitat. Sper că această problemă va fi soluţionată până la sfârşitul anului 2011, în caz contrar, producătorii de sfeclă de zahăr din raionul Sîngerei şi Nisporeni vor avea mari dificultăţi financiare în organizarea şi desfăşurarea semănatului sfeclei de zahăr pentru anul viitor”, a declarat Slusari.

Concurenţa generează calitate

Vladimir Ştirbu este de părere că autoritatea de supraveghere va trebui să intensifice monitorizarea asigurătorilor, în special a programelor de reasigurare a riscurilor în agricultură după modificările care urmează a fi făcute în acest domeniu. “Vom acorda o atenţie sporită acestui aspect. Odată cu liberalizarea pieţei de asigurări subvenţionate de stat în agricultură, cred că asigurătorii autohtoni se vor arăta interesaţi şi activi pe această dimensiune, având oportunitatea lărgirii gamei de produse de asigurare oferite clienţilor lor”, a opinat Ştirbu.

Şi Sergiu Puşcuţa crede că impactul unor astfel de modificări va fi unul pozitiv, deoarece va apărea o concurenţă sănătoasă. „Or, se ştie că concurenţa sănătoasă generează scăderea preţurilor la un anumit tip de servicii şi sporirea calităţii acestora”.

Potrivit lui, după asemenea precedente, în continuare, asigurătorii vor fi mai atenţi şi mai precauţi în acceptarea contractelor de asigurare în agricultură.

”În ultimă instanţă, nu autoritatea de supraveghere va fi „prima vioară” în monitorizarea lucrului asigurătorilor, dar clientul care va dicta companiilor de asigurări respectarea principiilor corectitudinii”, a conchis Puşcuţa.

„Astfel, dacă mai multe companii de asigurări ar fi active pe segmentul de asigurări în agricultură, atunci ar creşte concurenţa, ceea ce ar genera preţuri mai mici, servicii mai calitative şi mai multă informaţie despre aceste produse de asigurări. Dar pentru aceasta e nevoie de timp şi de o administrare mai eficientă”, punctează Slusari.

Tatiana Solonari

Numarul ziarului: 
Nr.46 (415) din 23 noiembrie 2011