Deşi zilele acestea ne preocupă mai mult temperatura lunii iunie decât cea a caloriferelor din ianuarie, importanţa pe care o are asigurarea ţării cu gaze naturale ne permite să nu alegem neapărat anotimpuri mai potrivite. Corect e să urmărim cu atenţie evoluţia evenimentelor în acest domeniu şi să fim informaţi din surse care reflectă adevărata stare de lucruri.
Aşa cum sursele configurează o largă diversitate, una dintre acestea scria că zilele acestea preţul spot la gazele naturale pe piaţa europeană a ajuns la doar 34-45 de dolari pentru o mie de metri cubi. În acelaşi timp, R. Moldova achită un preţ de aproape trei ori mai mare pentru gazele livrate de Gazprom.
Pe 22 mai, la Baumgarten, Austria, cel mai apropiat de Rusia hub de gaze, preţul gazelor a scăzut cu 10 dolari, la 53 de dolari pentru o mie de metri cubi.
Conform estimărilor Interfax, nivelul care asigură rentabilitatea vânzărilor de gaze către Europa pentru Gazprom este de 100 dolari pentru o mie de metri cubi: 13 dolari – costuri de producţie, 14 dolari – taxa de extracţie a mineralelor, 27 dolari – transport în Rusia, cel puţin 20 dolari – transport către pieţele ţintă europene. În total – peste 70 dolari, plus 30% taxa vamală la export.
Ne vedem obligaţi să ţinem cont de opinia unor experţi, care spun că situaţia este una temporară şi că preţurile mici se datorează „unor nuanţe tehnice de scurtă durată cum ar fi bunăoară vânzarea gazelor de către comercianţi din cauza incapacităţii de a găsi (sau de a plăti un preţ prea mare pentru stocare)”.
Situaţia pare a avea multe asemănări cu piaţa petrolului de acum câteva săptămâni, când problemele legate de stocare au generat căderi nemaiîntâlnite de preţuri. De asemenea, în aceeaşi ordine de idei, se constată că, pe fondul scăderii cererii globale din cauza coronavirusului, pe piaţa europeană se atestă un exces de gaz natural lichefiat.
Datele Gazpromului arată că în martie 2020, preţul de export al gazelor a fost de 125 de dolari pentru o mie de metri cubi, în timp ce la bursa TTF din Olanda, preţul spot (pentru a doua zi) a fost de 98 de dolari.
Aşa cum Europa are caloriferele sale, iar noi – pe ale noastre, e corect să ne preocupe primordial costurile pe care le suportăm noi.
În primul trimestru al anului 2020, R. Moldova a cumpărat gaze de la Gazprom la un preţ mediu de 180,26 dolari pentru o mie de metri cubi.
În prezent, preţul este de circa 160 de dolari pentru o mie de metri cubi, ceea ce înseamnă un preţ mult mai mare decât cel cu care se operează la bursele regionale.
Situaţia este una previzibilă inclusiv pentru administraţia Moldovagaz care a anunţat anterior că ia în calcul probabilitatea ca preţurile la bursă să scadă semnificativ, “de aceea a semnat prelungirea contactului de furnizare a gazelor naturale doar pentru o perioadă de un an”.
Vadim Ceban, preşedintele Consiliului de Administrare al Moldovagaz, a declarat, într-un interviu acordat relativ recent, că întreprinderea nu poate miza exclusiv pe volumele de gaze care se vând la moment pe piaţa spot şi care nu acoperă consumul anual sau trimestrial al R. Moldova.
“Actualmente Moldovagaz este în proces de evaluare a riscurilor şi, pe lângă sursa stabilă de furnizare gaze, asigurată prin contractul cu Gazprom pe un termen de un an, examinează logistica de procurare a gazelor naturale şi la preţuri bursiere, în cazul în care acestea vor fi mai avantajoase”, declara Vadim Ceban.
Anul 2020 are, oarecum, specificul său şi nu a putut să nu fie influenţat de iarna excesiv de caldă care a cam închis robinetele centralelor termice. La începutul anului, acest lucru s-a înregistrat în toată Europa. În plus, relaţiile tensionate între Federaţia Rusă şi Ucraina le-a sugerat tuturor să crească rezervele de gaze, rezerve de care nu a fost nevoie ulterior.
Furnizorul de gaze de la Chişinău nu poate trece cu vederea opiniile cu referinţă la preţurile pe care le achită cetăţenii, mai ales atunci când uneori se recurge la o simplă comparaţie a două cifre, fără să se ţină cont de nuanţe extrem de importante.
Potrivit explicaţiilor aduse de Moldovagaz, “Pieţei gazelor naturale de tip spot îi sunt inerente fluctuaţii sezoniere pronunţate şi anume vara cotaţiile acesteia se ieftinesc, pe când iarna se scumpesc. Mai mult, cotaţiile la zi nu includ cheltuielile de transport la cumpărător, care deseori sunt nu doar comparabile, dar şi le depăşesc.
În acest context, mai potrivită şi corectă ar fi compararea preţurilor medii anuale de achiziţie. Potrivit rezultatelor anului 2019, în baza contractului de lungă durată cu „Gazprom” acestea au constituit cca 233 dolari SUA pentru o mie de metri cubi la intrare în Moldova. În cazul pieţei de tip spot, cu luarea în calcul a cheltuielilor de transport până la hotarul ţării, preţurile medii ar fi depăşit 246 dolari pentru o mie de metri cubi. Drept urmare, pe baza consumului său anual, R. Moldova ar fi nevoită să achite circa 14 milioane de dolari SUA în plus. Estimările preliminare demonstrează că situaţia va fi similară şi spre finele anului 2020.
De menţionat că în cazul pieţei de tip spot se aplică principiul „take or pay” (ia şi plăteşte), precum şi obligaţiunea plăţilor în avans, ceea ce nu este prevăzut în contractul de lunga durată cu „Gazprom”. Totodată, achiziţiile de pe piaţa de tip spot presupun şi cheltuieli suplimentare pentru balansarea sistemului, precum şi flexibilitatea zilnică şi cea sezonieră.
Potrivit prognozelor preliminare, preţul de achiziţie a gazelor naturale pentru R. Moldova va scădea treptat şi va constitui în trimestrul IV circa 100 dolari SUA la intrare în ţară. Astfel vor apărea premise financiare pentru diminuarea tarifului final pentru consumatori, care este aprobat de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică anume pe baza preţului de achiziţie mediu anual.
În aceeaşi intervenţie a „Moldovagaz”, întreprinderea dă asigurări că monitorizează atent situaţia pe pieţele bursiere şi are printre obiectivele de bază şi sarcina de a face astfel încât consumatorul final de gaze naturale să nu suporte costuri mari.
Constantin Olteanu
