Majoritatea victimelor accidentelor rutiere nu-şi cunosc drepturile
Deşi ne îngrozesc, ştirile despre accidentele rutiere par a fi deosebit de actuale. Ni se pare înfiorător ce vedem şi citim în mass-media, însă rămânem cu un gând ascuns că asta li se poate întâmpla doar altora...
...Ştirile prezintă senzaţionalul fără a informa populaţia despre cum ar trebui să se comporte victimele unui accident rutier sau rudele acestora. Unii mi-ar putea replica: îi mai arde cuiva de anumite reguli când se află în şoc imediat după accident sau este internat pentru recuperare? Să nu uităm însă că atunci când cunoaştem cum trebuie să ne comportăm în astfel de situaţii, vom fi mai pregătiţi să le facem faţă.
Suma de 500.000 lei este prevăzută la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numărul persoanelor păgubite într-un accident; şi 350.000 lei, pentru fiecare persoană păgubită în caz de vătămări corporale sau deces, dar nu mai mult de 700.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite într-un accident. Acestea sunt prevederile Legii “Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”, nr. 414-XI din 22 decembrie 2006, unde ca ”Obiect al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto” este răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.
În anul 2011, în RM au avut loc mai mult de 10 000 de accidente rutiere, dintre care 2825 s-au soldat cu 433 de persoane decedate. Poliţia operează cu cifre care, să recunoaştem, sunt înfricoşătoare.
Însă şi mai groaznice par lucrurile când ne imaginăm că fiecare cifră reprezintă un destin schilodit, fie de traumatismele primite, fie de pierderea unor persoane dragi, care erau poate unicii întreţinători ai unei familii. Or, pe lângă despăgubirea prejudiciilor pentru autovehiculul deteriorat, a bunurilor aflate atât în autovehiculul deteriorat cât şi în acel care a produs accidentul, legislaţia prevede şi despăgubirea victimelor accidentului care au suferit vătămări corporale, precum şi achitarea despăgubirilor către moştenitorii persoanelor decedate.
O altă prevedere a Legii 414 este că în cazul decesului unei terţe persoane, indiferent în maşina cărui conducător auto se afla (a vinovatului sau păgubitului), partea consistentă a despăgubirii de asigurare va include salariul pierdut de persoanele întreţinute de defunct, adică salariul de până la vârsta de pensionare.
Merită de menţionat că în cazul accidentelor situaţiile pot fi diverse: părăsirea locului accidentului de către şoferul vinovat, lipsa asigurării etc. Pentru variatele situaţii care pot apărea, legislaţia naţională, ca şi cea a altor state prevede fondurile de protecţie a asiguraţilor de răspundere civilă auto, conform unor stipulări ale actelor normative, acestea fiind formate din:
a) Fondul naţional de garanţie;
b) Fondul de protecţie a victimelor străzii;
c) Fondul de compensare.
Fondul naţional de garanţie (FNG) se constituie în vederea protejării intereselor asiguraţilor, beneficiarilor asigurării şi terţelor persoane păgubite prin contribuţia asigurătorilor şi este destinat plăţilor de indemnizaţii rezultate din contractele de asigurare facultativă şi obligatorie, încheiate în condiţiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilităţii asigurătorului. FNG este alimentat din mai multe surse, printre care preponderente sunt contribuţiile asigurătorilor, care constituie 0,5% din primele brute subscrise anual pe toate clasele de asigurări.
Fondul de protecţie a victimelor accidentelor rutiere este destinat plăţilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul accidentului a rămas neidentificat, precum şi plăţilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau deces dacă posesorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului nu a respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau autovehiculul a fost obţinut pe căi ilicite. Fondul de protecţie a victimelor se administrează şi se utilizează de către Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule (BNAA). Fondul este constituit din contribuţiile asigurătorilor în mărime de 2% din subscrierile pe poliţele obligatorii de RCA.
În strictă conformitate cu Regulamentul general al Consiliului Birourilor Internaţionale de la Bruxelles, Biroul Naţional administrează şi utilizează mijloacele Fondului de compensare, instituit pentru a garanta rambursarea către birourile naţionale din străinatate a sumelor pe care acestea le-au plătit cu titlu de despăgubire pentru pagubele produse de către deţinători de poliţe de asigurare Carte Verde, reparaţia pagubelor produse cu poliţe de asigurare Carte Verde false, neautorizate sau modificate, precum şi plata sumelor datorate către persoanele păgubite în Republica Moldova de către deţinători de poliţe de asigurare Carte Verde emise de organizaţii de asigurare din străinătate. Fondul de compensare este alimentat din contribuţiile lunare şi speciale, care reprezintă 10% din capitalul social al asiguratorului, în momentul obţinerii licenţei de activitate pentru asigurarea Carte Verde, şi, respectiv, 5% din primele brute subscrise pe această asigurare.
”În conformitate cu prevedrile Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006 ”Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule” şi Regulamentului cu privire la Fondul de protecţie a victimelor străzii, aprobat de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Biroului Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule (BNAA) este împuternicit să administreze şi să utilizeze mijloacele Fondului de protecţie a victimelor străzii, care este instituit în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule ai căror posesori nu au respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, de autovehicule neidentificate şi/sau obţinute pe cale ilicită”, a declarat Pavel Caţer, directorul BNAA.
În pofida acestor argumente şi cifre, se pare că moldovenii nu fac uz de drepturile pe care le au în a se apăra pe sine sau familia, apelând fie la asigurătorul unităţii de transport implicate în accident, fie la alte instituţii pentru a fi despăgubiţi.
”Din păcate, populaţia este puţin informată referitor la drepturile oferite de legislaţia în vigoare şi îndeosebi în ce priveşte dreptul la despăgubire pentru vătămări corporale sau deces ca urmare a accidentelor rutiere. În majoritatea ţărilor europene raportul dintre despăgubirile achitate pentru prejudiciile cauzate vieţii şi sănătăţii persoanelor păgubite şi celor achitate pentru bunuri este de 60 la 40. Pe când la noi situaţia la acest capitol este inversă. Este de vină şi mentalitatea cetăţenilor noştri care încă preţuiesc mai mult un autovehicul sau alte bunuri materiale decăt propria sănătate sau chiar viaţă. Avem şi foarte puţini avocaţi specializaţi în problema recuperării prejudiicilor cauzate de accidentele rutiere”, susţine Caţer.
Potrivit unor calcule simple, putem constata că în sectorul asigurărilor din R. Moldova, despăgubirile acordate persoanelor pentru vătămări corporale şi deces din accidente auto reprezintă, în ultimii ani, mai puţin de 1% din totalul daunelor plătite pentru asigurarea RCA. Ca argument pot fi analizate cifrele prezentate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare pentru anul 2011. Potrivit acestora, din numărul total al despăgubirilor de asigurare achitate (8676 cazuri), circa 99,22% (8609 cazuri) sunt pentru prejudicii cauzate bunurilor şi 0,77% (67 cazuri) pentru prejudiciul cauzat sănătăţii. Suma totală a despăgubirilor de asigurare achitate este de 87,156 mil. lei, dintre care 86,956 mil. lei (99,77%) pentru prejudicii cauzate bunurilor şi doar 199,86 mii lei (0,22%) pentru prejudicii cauzate sănătăţii. Toate acestea în condiţiile în care în alte state despăgubirile pentru vătămări corporale şi decese constituie 30-40% din totalul daunelor plătite.
Veaceslav Cernica, director executiv al brokerului de asigurare ERVAX Grup susţine că oamenii sunt puţin informaţi despre dreptul de a cere despăgubiri de la companiile de asigurare în calitate de persoane vătămate corporal sau beneficiari ai persoanelor decedate ca rezultat al unui accident rutier. Acestea ştiu că asigurarea RCA are obligaţia de a acorda despăgubiri pentru unitatea de transport accidentată, dar nu cunosc că pot recupera şi o daună pentru vătămările corporale.
”De obicei, persoanele vinovate de accident se oferă să achite costurile pentru tratamentul necesar victimei accidentului. În cazul tratamentului persoanei accidentate cu achitarea unor sume informale pentru serviciile medicale, dar şi pentru medicamente se diminuează posibilitatea de a demonstra companiei de asigurări cât s-a cheltuit realmente pentru tratament. Dacă ar fi ca persoana cu vătămări să aştepte în timp real achitările de la companiile de asigurări, victimele accidentelor rutiere ar rămâne netratate o perioadă îndelungată. La ora actuală cred că mai puţin de 5 la sută dintre victimele acccidentelor rutiere beneficiază de despăgubiri pentru vătămările corporale. Un al doilea motiv ar fi lacunele din sistemul medical care favorizează plăţile informale. Din cauza că avocaţii încă nu sunt activi pe acest segment, foarte puţine victime ale accidentelor rutiere apelează la asiguratori pentru despăgubiri”, susţine Cernica.
Veaceslav Cernica a menţionat că pe parcursul experienţei companiei ERVAX Grup nici o victimă a accidentelor rutiere nu s-a adresat pentru a beneficia de despăgubiri de acest fel.
Pavel Caţer a declarat că pe parcursul anului 2011 BNAA a achitat din disponibilităţile Fondului de protecţie a victimelor străzii în calitate de despăgubiri de asigurare 3 109 039 lei pentrui 100 dosare de daune, din care pentru prejudiciile cauzate veiţii şi sănătăţii numai 2 dosare în suma de 15 905 lei. La finele anului au rămas nesoluţionate 16 dosare, pentru care au fost rezervate despăgubiri în suma de 849 758 lei.
Vladimir Ştirbu, director Direcţia generală supraveghere asigurări din cadrul CNPF susţine că accidentul este precedat de ancheta poliţiei în vederea stabilirii vinovatului. Într-o situaţie ”clasică” unde este stabilit vinovatul accidentului şi acesta deţine poliţă de asigurare RCA, despăgubirile pentru vătămările corporale sau deces sunt achitate de către asigurător în baza unei cereri depuse de victimele accidentului sau rudele acesteea.
”Dacă victimele accidentului au fost internate pentru recuperare, acestea trebuie să adune toate actele (cecuri, facturi etc.) care să confirme cheltuielile suportate în procesul de reabilitare. În caz contrar, asiguratorul poate refuza achitarea acestor despăgubiri. În cazul în care făptaşul accidentului nu a fost identificat sau în alte situaţii similare, victima urmează să primească despăgubiri de la BNAA în baza aceloraşi acte. De aceea îndemnăm persoanele care sunt internate şi rudele acestora să se adreseze asigurătorilor pentru a beneficia de aceste despăgubiri, dar nu fără a păstra actele confirmative ale tratamentului şi cheltuielilor suportate”, susţine Ştirbu.
Pavel Caţer afirmă că în scopul simplificării procedurilor de stabilire a despăgubirilor pentru vătămări corporale sau deces, precum şi a scutirii persoanelor păgubite de a colecta bonuri de plată pentru cheltuielile de reabilitare suportate, în mai multe ţări, inclusiv şi din statele CSI, sunt elaborate tabele care includ suma compensaţiei pentru daunele cauzate vieţii sau sănătăţii victimelor în cadrul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto. În funcţie de caracterul şi gravitatea vătămărilor corporale, cuantumul despăgubirii de asigurare este stabilit în raport procentual faţă de limita de răspundere conform legislaţiei în vigoare. La noi, însă, acest lucru se face conform diagnozei medicale, cu confirmarea cheltuielilor suportate prin documente justificative (cecuri, facturi etc.), care nu întotdeauna sunt păstrate de către victimă. În lipsa acestora unele persoane recurg la colectarea bonurilor de plată la uşa farmaciei sau a cabinetelor de proceduri fizioterapeutice.
Tatiana Solonari
