Importanţa sectorului agricol în R. Moldova este incontestabilă, în condiţiile în care agricultura, împreună cu silvicultura şi pescuitul, deţine o cotă sub 15 la sută în Produsul Intern Brut. Însă, veniturile obţinute din prelucrarea terenurilor agricole sunt foarte dependente de condiţiile meteorologice, – condiţii din an în an tot mai nefavorabile şi păguboase. Deşi în R. Moldova este stabilit prin lege un mecanism de subvenţionare a riscurilor de producţie în agricultură, cu participarea statului, situaţia în domeniul asigurărilor în agricultură nu prea a evoluat, ci, dimpotrivă, pare că se înrăutăţeşte tot mai mult.
Producătorii agricoli autohtoni pot beneficia, începând cu anul 2005, de suportul financiar al statului prin mecanismul de subvenţionare adiţională a riscurilor de producţie în agricultură. Astfel, în conformitate cu Legea 243/2004 privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură, această susţinere se materializează prin sistemul de asigurări şi presupune acoperirea de către stat a unei părţi din primele de asigurare achitate de producătorii agricoli. De menţionat că până în anul 2014, statul a acordat subvenţii în mărime de 80 la sută din suma asigurată a culturilor agricole şi a animalelor, ceea ce a creat premise favorabile pentru asiguraţi, aceştia, spre exemplu, în anul 2012 beneficiind de despăgubiri în sumă de peste 100 mil. lei. Ulterior, mărimea subvenţiei acordate de stat a fost micşorată până la 50%, urmare a adoptării, în aprilie 2014, a unor amendamente la Legea 243/2004. Noile condiţii au determinat o scădere a interesului producătorilor agricoli pentru acest tip de asigurare, sectorul agricol rămânând a fi cel mai puţin asigurat domeniu al economiei.
Datele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF) atestă că în perioada anilor 2007-2008, când subvenţionarea primelor de asigurare era la nivelul de 80%, au fost asigurate aproximativ 4-4,5% din suprafeţele agricole din ţară. În următorii ani, acest indicator a continuat să se diminueze, astfel că în 2019 nivelul cuprinderii cu asigurare a scăzut până la sub 2% din suprafeţele agricole total însămânţate (în condiţiile subvenţiei în mărime de 50%).
În 2019, asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură a fost desfăşurată de şapte companii de asigurări, care au încheiat 116 contracte cu suma asigurată de 400 mil. lei, iar despăgubirile de asigurare achitate au însumat 4,60 mil. lei. Mijloacele alocate de stat pentru plata primelor de asigurare au constituit 5,66 mil. lei.
Există mai multe cauze care descurajează asigurările agricole, dar cel mai des agricultorii invocă insuficienţa de mijloace băneşti. Este adevărat, asigurările agricole presupun cheltuieli nu din cele mai ieftine pentru agricultori. În acelaşi timp, efectul din utilizarea asigurării este, indiscutabil, unul pozitiv pentru producător, deoarece sumele cu titlu de despăgubiri sunt net superioare sumelor plătite ca primă de asigurare. “Ţine de fiecare contract încheiat în parte, dar în general, despăgubirile achitate constituie între 70% şi 90% din mărimea daunelor suportate”, afirmă Oleg Galbura, şeful Secţiei asigurări în agricultură la compania “General Asigurări” SA.
Potrivit acestuia, printre alţi factori care stopează dezvoltarea asigurărilor în agricultură se numără – lipsa unei culturi a asigurărilor agricole în rândul producătorilor şi experienţa negativă avută cu unii asigurători. De rând cu acestea, pachetele de asigurare neatractive şi prezenţa pe piaţă a unor companii cu activitate dubioasă, care refuză sau achită cu întârziere despăgubirile, ştirbesc mult din încrederea faţă de acest tip de asigurări.
Cu toate acestea, reprezentantul companiei susţine că “piaţa autohtonă de asigurări agricole are perspective mari de dezvoltare pe termen mediu şi lung, chiar dacă, momentan, este una slab dezvoltată şi întâmpină multe probleme şi obstacole”.
Potrivit lui Oleg Galbura, în 2019, compania “General Asigurări” a subscris prime de asigurare a bunurilor agricole în mărime de aproximativ 4,3 mil. lei (inclusiv circa 450 mii lei pe tehnica agricolă), în creştere cu circa 30% în raport cu anul precedent. “Pentru acest an compania prognozează o creştere de circa 70-80% faţă de anul 2019”, a precizat el. Cele mai multe asigurări au fost făcute pentru riscurile de grindină la recolta culturilor multianuale (mere) şi pierirea animalelor domestice. Cele mai mari suprafeţe asigurate au fost grâul de toamnă (1418 ha), rapiţa de toamnă (440 ha), plantaţiile tinere (186 ha), recolta de mere (168 ha), precum şi animalele domestice (bovine – 491 capete şi suine – 301 capete).
Întrebat cum explică potenţialul nevalorificat al asigurărilor agricole, Vasile Dogotari, şeful Secţiei juridice în cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (MADRM), a făcut referire la un studiu realizat de GET Moldova (German Economic Team), care a evidenţiat mai multe motive a ratei scăzute de participare la asigurările agricole. În particular, studiul a constatat că: producătorii agricoli nu înţeleg pe deplin asigurările, nu au cunoştinţe şi educaţie financiară; consideră că primele pentru riscuri sunt prea mari; nu au încredere în companiile de asigurări, nu sunt de acord cu evaluările pierderilor; se plâng de birocraţie excesivă şi numărul mare de documente necesare.
Reprezentantul MADRM a precizat că mărimea despăgubirilor de asigurare se achită în funcţie de o mulţime de factori cum ar fi: suma asigurată, franşiză, riscul asigurat, gradul de afectare a bunurilor asigurate. “Cu toate acestea, ministerul a fost sesizat şi asupra unor cazuri de comportament de rea-credinţă din partea reprezentanţilor companiilor de asigurare, aceasta manifestându-se la etapa încheierii contractului, bunurile agricole fiind asigurate împotriva unor riscuri nespecifice activităţilor agricole (cum ar fi cutremur), iar în cazul producerii unui risc specific (cum ar fi grindina, seceta), producătorul agricol nu a beneficiat de despăgubiri de asigurare”.
Vasile Dogotari susţine că pentru a impulsiona asigurările, trebuie înlăturate cauzele care generează rata de participare scăzută la asigurările agricole. Una din soluţii ar fi introducerea educaţiei financiare a producătorilor agricoli în programele de instruire implementate de companiile de extensiune rurală şi contractate de MADRM. O altă măsură ar fi majorarea cotei subvenţionate de stat de la 50 la 70 la sută. De asemenea, producătorii agricoli ar trebui orientaţi către brokerii de asigurare, rolul cărora este de a presta servicii de consultanţă şi de a acorda asistenţă asiguraţilor pe durata derulării contractelor de asigurare.
Acum o lună, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului a organizat o şedinţă comună cu producătorii agricoli şi companiile de asigurări, în cadrul căreia a fost discutat subiectul impulsionării mecanismului de asigurare în agricultură, în condiţiile în care sectorul agricol este unul vulnerabil la calamităţile naturale.
La şedinţă au participat şi reprezentanţii Agenţiei Intervenţii şi Plăţi în Agricultură, care au comunicat că valoarea subvenţiilor pentru asigurarea riscurilor în agricultură este în scădere din an în an, astfel încât, în perioada 2012-2013, cota acestora a fost de 9% în volumul fondului de subvenţionare (circa 40 mil. de lei anual), iar în ultimii doi ani aceasta a scăzut până la 0,5 la sută, ceea ce constituie circa 5,8 mil. de lei.
Un comunicat de presă al ministerului precizează că, în cadrul şedinţei, fermierii au enunţat că printre principalele provocări pe care le întâmpină în procesul de asigurare a riscurilor în agricultură se numără: “imperfecţiunea cadrului normativ în domeniu; pachetele de asigurare neatractive; imposibilitatea achitării primei de asigurare în mai multe tranşe; obligativitatea asigurării terenurilor/bunurilor supuse subvenţionării”.
La rândul lor, şi companiile de asigurări au invocat existenţa unor lacune în cadrul normativ în domeniu, mai ales în partea ce ţine de reglementările care se referă la dreptul asigurătorilor de a verifica respectarea de către asigurat a regulilor agrotehnice şi modalitatea de stabilire a sumei asigurate pentru toate bunurile supuse asigurării.
Ministrul Agriculturii, Ion Perju, a subliniat că asigurările în agricultură reprezintă un mecanism viabil de lungă durată şi i-a îndemnat pe agricultori să-şi asigure terenurile agricole. În context, oficialul a menţionat că ministerul se află în proces de finalizare a unui nou proiect de lege privind asigurarea riscurilor în agricultură.
Şeful Secţiei juridice în cadrul MADRM a precizat că noul proiect de lege prevede majorarea nivelului de subvenţionare a primelor de asigurare de la 50% la 70%, în scopul stimulării mecanismului de asigurare, extinderii suprafeţelor cu culturi agricole asigurate şi diminuarea poverii financiare asupra producătorilor agricoli. “Iniţial, ministerul şi-a propus modificarea Legii nr. 243/2004, dar, întrucât amendamentele vizau peste 50 la sută din conţinutul actului normativ, s-a decis elaborarea unei legi noi, care, în cea mai mare parte, urmează concepţia legii vechi”, a specificat Vasile Dogotari.
Potrivit lui, “spre deosebire de legea veche, noul proiect i-a inclus în sfera subiecţilor raporturilor de asigurare şi pe beneficiarul asigurării, care pot fi atât bănci comerciale care creditează fermierii, cât şi prestatori de mărfuri şi servicii (furnizori de produse de uz fitosanitar, furnizori de seminţe, servicii agrotehnice şi transport), care au garanţia restituirii investiţiilor în caz de producere a riscurilor asigurate. Participarea băncilor comerciale la raporturile de asigurare creează premise pentru creditarea afacerilor în agricultură, în special a celor care nu dispun de gaj. De asemenea, este necesar de menţionat că, spre deosebire de fermieri, băncile comerciale deţin o putere de negociere mai puternică, ceea ce va garanta prime de asigurare mai mici, corectitudine în întocmirea şi deservirea contractelor de asigurare, achitarea integrală şi în termeni a despăgubirilor de asigurare”.
Aceeaşi sursă a precizat că o noutate legislativă este prevăzută de art. 8 din noul proiect de lege, care reglementează asigurarea cantitativă a recoltei culturilor agricole şi detaliază anumite aspecte privind modalitatea de calculare a sumei asigurate în funcţie de recolta medie prognozată la hectar şi preţul anticipat de comercializare a acesteia. “Pentru a exclude subiectivismul sau estimările greşite, în proiectul de lege s-a fixat că preţul anticipat de comercializare a recoltei culturii agricole nu poate depăşi preţul maxim de comercializare obţinut de către producătorul agricol în ultimii 5 ani, confirmat prin acte de înstrăinare, iar în cazul producătorilor care nu au o experienţă de 5 ani, vor fi utilizate datele Biroului Naţional de Statistică”. Totodată, a fost prevăzută posibilitatea recalculării recoltei luate la asigurare, pentru cazurile când iniţial se face o estimare incorectă ori, din cauza anumitor factori, alţii decât riscurile asigurate, roada reală în teren diferă semnificativ decât cea luată la asigurare. Acest fapt poate dezavantaja sau asiguratul, sau asigurătorul, prin asigurarea unei cantităţi prea mici ori prea mari de roadă care, ulterior producerii riscului asigurat, va conduce la despăgubiri distorsionate în raport cu pierderile reale.
De asemenea, se propune extinderea domeniului de acţiune a legii la asigurarea calităţii recoltei. Această propunere vine în contextul în care producerea riscului asigurat nu conduce de fiecare dată la pierderi cantitative de recoltă, afectând doar calitatea (aspectul exterior al producţiei etc.). În astfel de cazuri, asigurătorul nu este în drept să plătească despăgubiri producătorului agricol, atât timp cât acesta s-a asigurat de pierderile cantitative de recoltă. Or, de cele mai multe ori, lipsa calităţii producţiei agricole face imposibilă şi comercializarea, afectând în aşa fel veniturile producătorilor agricoli.
O altă prevedere nouă ţine de posibilitatea achitării primei de asigurare în mai mult de două tranşe, ceea ce va reduce povara financiară asupra producătorului agricol asigurat. Totodată, este reglementată posibilitatea achitării primei de asigurare sau a primei tranşe a acesteia pentru recolta culturilor de toamnă cel târziu până la 1 mai al anului recoltării, întrucât instituirea termenului până la 1 decembrie indisponibilizează o parte a mijloacelor financiare ale asiguratului pentru o perioadă de până la jumătate de an şi reprezintă o limitare a dreptului de achitare a primei şi tranşelor de asigurare, în special, în cazul când asiguratul nu dispune de lichidităţi.
Noul proiect de lege pare să avantajeze producătorii agricoli să-şi asigure culturile şi recolta, dar să vedem dacă noile prevederi coincid şi cu aşteptările asigurătorilor. Oricum, companiile de asigurări urmează să-şi regândească strategiile de business în agricultură, să propună noi produse de asigurare şi să nu se bazeze doar pe subvenţiile oferite de stat.
O reabordare a problematicii este necesară şi din partea celor ce gestionează sectorul agricol – de la autorităţi la operatorii primari, practicile altor ţări din regiune ar fi un indicator relevant în acest sens.
Lilia Alcază
