“Vânatul” datoriilor

Întreprinderile mici, de obicei cele din domeniul comerţului, sunt cele mai multe la număr privind datoriile pe care le au faţă de partenerii de afaceri, furnizorii de mărfuri sau produse şi creditori. Specialiştii în recuperarea datoriilor spun că de cele mai multe ori nu sunt calculate corect riscurile.

Deşi piaţa companiilor de recuperare a datoriilor s-a dezvoltat în Republica Moldova acum trei-patru ani, totuşi o parte dintre companii şi-a găsit segmentul de piaţă: unele pe recuperarea creanţelor de la persoanele fizice, altele de la cele juridice. Totuşi o parte dintre recuperatori spun că Republica Moldova este o piaţă mică, iar datoriile sunt şi ele mici din cauza economiei ţării, în dezvoltare, dar şi a puterii de cumpărare reduse a populaţiei.

„Pe piaţa Republicii Moldova sunt 5 mari companii, care se ocupă de colectarea datoriilor persoanelor fizice, băncilor, instituţiilor din telecomunicaţii, în mare parte datorii mici. Noi ne ocupăm însă cu recuperarea datoriilor comerciale mai mari de 10 000 lei şi de obicei fără gaj, dar şi a creanţelor de peste hotare, dar şi cu investigarea fraudelor fiscale”, a explicat Serghei Baragan, directorul Global Credit Solutions Moldova.

Acesta a spus că o sumă maximă pentru recuperare nu există, însă cu cât este mai mare creanţa şi perioada de acumulare cu atât mai greu e să fie recuperată. De exemplu, în condiţiile unei datorii de 4 mil. lei e foarte puţin probabil ca aceasta să fie recuperată, deoarece datornicul de obicei îşi rescrie compania pe un alt nume şi continuă să activeze pe piaţă, deoarece în Republica Moldova se atrage mai puţin atenţia la brand şi poziţia pe piaţă.

Serghei Baragan a precizat că datornicii din Republica Moldova sunt în mare parte din magazine şi întreprinderi din domeniul comerţului. „În medie, datoriile persoanelor fizice se încadrează între 4000-5000 euro, iar cele ale persoanelor juridice – între 20000 şi 25000 euro. Cea mai mare creanţă pe care am reuşit să o recuperăm pentru o companie din Moldova de la o persoană juridică în Moldova a fost de 360 mii lei, iar pentru o companie din Slovenia cea mai mare datorie recuperată a constituit circa 45 mii euro”.

Recuperarea datoriei depinde de cât de veche e datoria, dacă aceasta are câteva luni e foarte uşor de lucrat, deoarece activele nu au fost vândute şi pot fi recuperate, iar în condiţiile unei datorii mai vechi de 3 ani, recuperarea practic e egală cu zero. Creanţele, de obicei, se împart în cele de dinaintea proceselor de judecată şi cele post judecată, care la rândul lor se clasifică în cele ale persoanelor fizice şi juridice, iar pentru fiecare caz în parte abordarea e diferită”, a opinat Baragan.

Pentru persoanele fizice şi juridice înainte de judecată, reuşita recuperării datoriilor este de 60-75%, iar în ce priveşte cazurile post judecată recuperarea este de circa 30-40%. De obicei, recomandăm clienţilor să apeleze sau nu la instanţa de judecată pentru ca datoria să fie recuperată. Tot noi iniţiem dosare în judecată versus debitori, dacă vedem perspective în a recupera datoria prin procedura judiciară. Pentru recuperarea datorilor înainte de judecată, costurile pornesc de la 10%, iar pentru cazurile post judecată comisionul se ridică şi constituie peste 35%, deoarece este puţin probabil recuperarea datoriilor, în condiţiile în care avem foarte puţine instrumente de a influenţa datornicul.

Directorul Global Credit Solutions Moldova a spus că în ce priveşte recuperarea datoriilor de peste hotare, “clientul încheie contractul cu compania noastră, iar ulterior cu ajutorul partenerilor străini facilităm recuperarea datoriilor după acelaşi principiu: “Nu sunt recuperări – nici o plată!”. Însă, de exemplu, dacă o companie străină sau locală doreşte să încheie un contract cu altă companie, pentru o sumă de circa 400 de euro în două săptămâni oferim aşa numitul – „credit report”, toată informaţia despre clientul cu care vrea să încheie contractul, dacă acesta este implicat în procese de judecată sau fraude fiscale, cine sunt acţionarii şi alte informaţii economico-juridice despre subiect. De obicei, antreprenorii moldoveni se interesează de companii rezidente ale ţărilor din est precum China, Malaysia, Indonezia, unde sunt înregistrate cele mai mari fraude.

„Foarte puţine companii străine se interesează anual de piaţa Republicii Moldova, din cauza pieţei foarte mici, iar companiile autohtone mai mult au întrebări legate de pieţele din CSI. De obicei, companiile din vest colaborează cu partenerii moldoveni pe filiera livrărilor de tehnică şi aparataj, iar din Asia pe exportul de chimie, legume, mobilă, grăsimi etc. “, a mai spus Serghei Baragan.

La companie au fost iniţiate cauze de recuperare a datoriilor din Chile, Brazilia, SUA, Indonezia, Malaysia de către companiile moldoveneşti care nu şi-au primit marfa conform contractului.

Anatol Hotineanu, directorul companiei de colectare a datoriilor Consult Grup a afirmat: „de obicei, datornicii cei mai mulţi sunt din domeniul comerţului, însă mai sunt şi companii mari din domeniul producţiei care au dat marfa cu plată eşalonată. Însă, în ce priveşte sumele, acestea nu sunt atât de mari, deoarece antreprenorii noştri nu prea au bani. Iar dacă e să ne referim la o statistică, numărul datornicilor, în rândul persoanelor juridice a crescut în 2012 faţă de anul precedent. Datoriile, de obicei, sunt faţă de companiile autohtone, deşi se mai întâmplă cazuri când şi faţă de companiile străine sunt înregistrate datorii ale agenţilor economici autohtoni”.

„În ce priveşte ponderea recuperării datoriilor, problema e că să ai deciziile instanţei la mână cu titlu executoriu e una, iar execuţia este cu totul altceva, deoarece agentul economic poate să nu aibă nici un mijloc fix sau financiar şi astfel suntem puşi în situaţia că nu putem recupera datoriile, de aceea mergem pe calea de a recupera datoria cu achitarea de către client a unui tarif de procesare a dosarului şi nu a unui onorariu de succes cum era anterior. În acest caz, costurile se reduc semnificativ” e de părere Hotineanu.

Directorul companiei de recuperare a datoriilor a precizat: „comisioanele pentru recuperarea datoriilor pentru persoanele fizice şi juridice sunt de 2000-3000 lei la semnarea contractului, iar ulterior, în funcţie de numărul şedinţelor şi de client, poate varia până la 3000 de lei”.

Reprezentanţii companiei de recuperare a datoriilor, Incasso, care deserveşte companii care vând servicii cu plată acestora post factum, biblioteci, companii petroliere, bănci, organizaţii de micro finanţare, companii de leasing şi de asigurări. „De la o sumă relativ mică de 1000 de lei, datoriile cresc din cauza debitorului care a permis creşterea costurilor pentru serviciile judecătoreşti şi de executare, acestea ajungând şi până la 3000 de lei”, susţin reprezentanţii Incasso.

Datoriile neachitate la timp pentru credite, servicii comunale sau leasing se recuperează, de regulă, până ca să ajungă în judecată. Debitorul este anunţat de recuperator despre obţinerea de către acesta a aşa-zisului reminder sau drept de reversiune a datoriei. Dacă datoria nu poate fi stinsă, atunci compania merge cu o cerere în judecată pentru a obţine hotărârea judecătorească, iar ulterior o transmite executorului judecătoresc.

Toate resursele financiare consumate în timpul recuperării datoriilor sunt puse pe spatele debitorului. „Toate costurile pentru servicii sunt achitate de client doar după obţinerea unui rezultat pozitiv. Preţul însă diferă în cazul portofoliilor mari”, spun reprezentanţii companiei. În mare parte, clienţii vin cu portofolii de debitori a căror datorie nu este mai mare de 5000 de euro. Lucrăm mai mult pe segmentul sumelor mici deoarece acestea sunt cele mai multe, cu toate că şi riscurile sunt mai mari”, susţin reprezentanţii companiei Incasso.

„Dacă e să analizăm lucrurile în baza sumelor datorate, cei mai mari datornici sunt vinificatorii şi producătorii agricoli. Cei mai mulţi sunt însă reprezentanţii business-ului mic şi mijlociu. Chiar dacă au probleme financiare, vinificatorii au marfă, adică vinul şi, astfel, o parte dintre ei închid datoria cu marfă. Unele companii vinicole au şi ele debitori, iar noi preluăm datoria datornicului nostru”, explică Radu Balan, director executiv al companiei de recuperare Imperialex. Potrivit acestuia, există şi fondatori interesaţi de falimentul afacerii. Aceştia împrumută bani de la o anumită companie pe care mai apoi uită sau, pur şi simplu, refuză să îi returneze.

Astfel, afacerea este pusă pe butuci, iar până la urmă creanţa poate fi recuperată totuşi doar de la fondatori. Dacă un datornic nu are nici o proprietate cu care să se poată răsplăti şi nici bani, atunci recuperatorul poate să ceară restricţionarea eliberării paşaportului de străinătate pentru datornicii persoane fizice sau pentru fondatorii companiei datornice pentru ca aceştia să nu poată ieşi din ţară. În cazul persoanelor juridice, deseori unica soluţie este falimentul pentru ca ulterior afacerea să fie vândută şi să fie recuperaţi banii. Potrivit directorului Imperialex, persoanele fizice au cele mai multe datorii faţă de companiile de leasing.

Surprinzător, în cazul creditelor imobiliare există cei mai puţini datornici acest fapt datorându-se calculării mai bune a riscurilor. „Se întâmplă uneori că pentru o datorie de 1000 de lei persoana este obligată să achite în final şi 3000 sau chiar şi 4000 de lei”, precizează Balan. Pentru recuperarea datoriei, clientul achită doar taxa de stat în judecată.

Onorariul companiei este compus din penalitatea şi dobânda de întârziere. Portofoliul companiilor de colectare a datoriilor diferă de la o companie la alta, iar unele dintre ele au datornici şi din domeniul agriculturii care sunt gata să stingă datoria şi în schimbul materiei prime. Numărul mare de creanţe din acest domeniu este cauzat în primul rând de riscurile mari. Totodată, leasing-ul se numără printre principalele surse ale creanţelor din portofoliul companiilor.

Costurile medii pentru recuperarea datoriilor diferă de la 20 la 35%, în funcţie de volumul datoriei sau de specificul dosarului. În Republica Moldova, există peste 15 companii de recuperare a creanţelor. În general mecanismul de colectare este identic. Costurile însă diferă de la o firmă la alta.

Victor URSU

Numarul ziarului: 
Nr.14 (485) din 10 aprilie 2013