La momentul actual, în 75 de şcoli profesionale care activează pe teritoriul republicii învaţă circa 20 000 elevi, 85 de meserii. Deja de câţiva ani pentru învăţământul secundar-professional din RM se caută o nouă formulă de activitate, diferită de ce există la moment. Care sunt şansele de reuşită, dar mai ales, la ce etapă a modificării acestei trepte de educaţionale se află acum R. Moldova am încercat să aflăm în cele ce urmează.
Doar două dintre cele 75 de şcoli profesionale din RM au statul de şcoală privată, restul fiind subvenţionate în proporţie de peste 90 la sută din bugetul statului, sumă ce constituie circa 320 mil. lei, anual. Din păcate, acest efort financiar din partea statului se soldează nici pe de parte cu rezultatele scontate.
“Obţinem muncitori care nu corespund necesităţilor zilei, studiind lucruri care se învăţau în anii 80. De aceea, noi încercăm să implementăm modelul german de instruire profesională, prin intermediul parteneriatului public-privat. Avem nevoie de un concept de pregătire duală: teoria – la şcoală şi practica – la întreprindere. În Germania există şcolile vocaţionale şi camerele de meserii, care colaborează foarte intens. Întreprinderile vin cu cererea de forţă de muncă şi plătesc instruirea viitorilor lor angajaţi. Studiile durează 3 ani, elevul lucrând paralel şi la întreprindere, ca ucenic, dar având şi un salariu de 30-40% faţă de salariul deplin”, a declarat Sergiu Harea, specialist la Camera de Comerţ şi Industrie a RM.
Potrivit lui Harea, în acest sens, în 2007 a fost iniţiat proiectul de parteneriat dintre CCI a RM şi camera Meşteşugarilor din Koblenz (Germania), având la bază sistemul german dual de instruire profesională, cu scopul de a îmbunătăţi pregătirea profesională meşteşugărească în RM, stimularea abilităţilor profesionale ale specialiştilor, în corespundere cu cerinţele pieţei, instruirea continuă a meseriaşilor cu experienţă.
„În Moldova, însă, lucrurile merg greu. Am lansat programul acum cinci ani. Un program similar a fost lansat şi în China. Partenerii noştri germani se miră: chinezii lucrează deja după acest model, l-au aplicat în practică chiar în următorul an de la demararea proiectului, iar la noi de cinci ani se tot discută fără rezultate vizibile”, a spus Sergiu Harea, care este şi coordonatorul proiectului respectiv.
Harea susţine că actuala lege a învăţământului prevede totuşi un parteneriat între instituţiile de învăţământ secundar-profesionale şi agenţii economici. Articolul 21 al legii prevede, de exemplu, că instituţiile de învăţământ secundar-profesional întocmesc planurile de admitere ţinând cont de contractele încheiate cu unităţile economice interesate, de ce meserii au nevoie, reieşind desigur din profilul instituţiei.
„Totuşi, efectuarea practicii de producţie constituie o problemă serioasă. Sunt şcoli ale căror elevi pur şi simplu nu au unde îşi petrece stagiul practic, fiecare elev fiind nevoit să-şi rezolve pe cont propriu această problemă. Nu e de mirare deci că şi calificarea lor profesională este joasă. Unii, care reuşesc prin cine ştie ce minune să-şi găsească de lucru, au de recuperat aceste carenţe deja la întreprinderea respectivă, lucru care nu bucură pe nimeni”, opinează Harea.
Octavian Vasilache, specialist la Ministerul Educaţiei, a relatat: ”dacă e să vorbim despre atitudinea ministerului faţă de învăţământul mediu de specialitate, putem spune că, în general, s-a propus instituirea învăţământului vocaţional-tehnic în RM, în loc de cel profesional-tehnic. Am propus acest lucru în noul cod al educaţiei şi aşteptăm cu nerăbdare ca acest proiect să fie înaintat de către Guvern în Parlament şi să fie aprobat. Urmează ca mai multe şcoli profesionale să primească statutul de licee vocaţionale, unde elevii să-şi poată ridica gradul de cultură generală şi să primească şi diploma de bacalaureat, ca să poată face eventual, şi studii superioare”.
Toate bune şi frumoase, însă rămâne de văzut, dacă schimbându-şi numele, învăţământul mediu de specialitate îşi va schimba şi esenţa. Despre implementarea învăţământul dual, Octavian Vasilache consideră că ar trebui să existe mai multă solicitudine din partea sectorului privat, se impune inventarea unui mecanism de interacţionare dintre stat şi sectorul privat. Acesta comentează modelul german ca fiind unul bun, dar care s-a format în alte condiţii, pe parcursul a mulţi ani.
”La momentul actual, cu titlul de experiment, în capitală funcţionează deja al patrulea an două licee profesionale, Liceul profesional nr. 1 şi, resectiv nr. 2. Experimentul este unul reuşit, lucru confirmat de cele două promoţii pe care le avem deja. Majoritatea absolvenţilor noştri îşi continuă studiile la instituţii de învăţământ superior. Ei vor deveni specialiştii necesari economiei republicii, deoarece vor avea, nu doar o bună pregătire teoretică, dar şi una practică”, spune Iurie Raşculiov, directorul Liceului Profesional nr. 2.
Pe de altă parte, Iurie Raşculiov consideră că transformarea tuturor şcolilor profesional-tehnice în licee profesionale nu e cel mai bun lucru, fiind nevoie, de fapt, de 5-6 licee pentru întreaga republică, dispersate pe criteriul zonal, ţinând cont de profesiile necesare. Acest liceul are o bază tehnico-materială mai bună faţă de alte licee, deoarece, în afară, de alocaţiile bugetare şi de granturile provenite din câteva proiecte de instruire, finanţate de parteneri din Austria şi Lihtenshtein, mai au o sursă, foarte importantă, de venituri. Liceul are contracte de colaborare cu mai multe firme din Chişinău unde îşi fac practica de producere elevii liceului, practică care este remunerată de către întreprindere cu 1000 de lei lunar pentru fiecare elev.
„Până nu demult, jumătate din aceşti bani, circa 1,5 mil. lei anual, erau viraţi, conform contractului pe conturile speciale ale liceului şi din contul acestora erau înoite echipamentele tehnice şi acoperite alte necesităţi ale liceului. Însă, de la 1 ianuarie 2011, conform unei decizii de Guvern, se interzice virarea acestor sume de către întreprinderi în contul liceelor profesionale, întreaga sumă trebuind să le revină elevilor, din considerente de protecţie a drepturilor copiilor”, conchide Raşculiov.
”Nu este o decizie bine gândită. E bine că Guvernul protejează drepturile copilului, însă ar trebui să se gândească şi la situaţia şcolilor profesionale, care şi aşa sunt într-o stare de plâns”, susţine Boris Scvirschi, director al SRL ”Elnamont”, o întreprindere la care îşi fac practica elevii ce însuşesc profesia de electrician la Liceul nr. 2”.
Merită de menţionat că Boris Scvirschi colaborează deja de mulţi ani cu Şcoala profesională nr. 2. Nucleul colectivului său de angajaţi este format din foştii elevi ai acestei şcoli. La solicitarea opiniei acestuia ca reprezentant al mediului de afaceri, despre o eventuală reformă a învăţământului secundar de specialitate, am aflat că statul trebuie să strimuleze angajatorii ca şi acestora să le fie convenabil să participe la educarea profesională a tinerilor.
„Modelul german ar putea fi implementat, cu condiţia să fie schimbată din rădăcini atitudinea statului faţă de mediul de afaceri. Sistemul existent, nu doar că nu stimulează parteneriatul public-privat, dar nu stimulează nici măcar sponsorizarea. Noi vrem să ajutăm uneori cuiva, dar nu o putem face decât din surse proprii, deoarece, la impozitare, acest fapt nu se ia în considerare. Despre ce fel de parteneriat poate fi vorba, când noi abia de răsuflăm în actualele condiţii economice? Legislaţia muncii, de asemenea, trebuie schimbată. Dacă angajatorul investeşte în angajat, el trebuie să fie sigur că-şi va recupera investiţiile. Maximum ce putem face acum e să obligăm angajatul să mai lucreze două săptămâni, din momentul în care acesta şi-a anunţat plecarea. Angajatorul care investeşte în instruirea angajatului mizează, însă pe o colaborare pe termen lung. Statul nostru, însă, nu ţine cont de acest lucru”, a opinat Boris Scvirschi.
În aceste condiţii, Ministerul Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), anual, elaborează planurile de înmatriculare în instituţiile de învăţământ superior, mediu de specialitate şi secundar-profesional. La elaborarea acestui plan, specialiştii se bazează, de fapt, pe propunerile Ministerelor ce au în subordinea lor instituţii de învăţământ, ţinând cont de alocaţiile bugetare prevăzute de legea bugetului. Deşi, statisticile susţin că anual se angajează circa 60% dintre absolvenţii de şcoli profesionale, nu trebuie să uităm că peste 8 000 dintre aceştia rămân totuşi nesolicitaţi pe piaţa muncii, adică, şomeri.
Nina Punga, şefa seţiei dezvoltarea resurselor umane şi politici ocupaţionale din cadrul MMPSF, solicitată să se pronunţe despre eventualitatea implementării învăţământul dual în RM spune: “Este binevenită implementarea învăţământului dual în RM, însă părerea mea este că nu poate fi implementat exact aşa cum este în Germania, condiţiile econimice fiind prea diferite”.
Reieşind din cele expuse mai sus se crează impresia că până la clarificarea definitivă a situaţiei învăţământului secundar-profesional din Republica Moldova mai este foarte mult.
Ana Struţă