Transferurile, între statisticile oficiale şi realităţi

Banca Naţională a Moldovei (BNM) a făcut publică în săptămâna trecută o analiză grafică a transferurilor în luna decembrie. Creşterea anunţată de BNM, de respectiv 13 la sută, este impresionantă. Valoarea remiterilor efectuate în favoarea persoanelor fizice a avut în 2017 un avans de 11,2 la sută, faţă de anul precedent când acestea coborâse la cel mai jos nivel din ultimii zece ani, după o scădere cu 30 la sută în 2015 şi 4,5 la sută în 2016.

Persoanele fizice (rezidente şi nerezidente) au primit în anul trecut prin băncile din Republica Moldova mijloace băneşti în sumă netă echivalentă cu 1 miliard 199,9 milioane de dolari SUA. Şi chiar dacă BNM atenţionează că aceste date nu includ salariile în favoarea persoanelor fizice rezidente de la reprezentanţele nerezidenţilor (reprezentanţele instituţiilor financiare internaţionale, organizaţiile internaţionale, reprezentanţele agenţilor economici străini) din Republica Moldova (1,3 la sută din totalul transferurilor), transferurile în favoarea nerezidenţilor aflaţi temporar în Republica Moldova (0,8 la sută din totalul transferurilor prin sistemele de remitere de bani), pensiile (sociale şi alimentare) şi indemnizaţiile (0,3 la sută din totalul transferurilor), cei mai mulţi bani totuşi au venit de la cetăţenii noştri care muncesc peste hotare.

Fluctuaţiile cursului de schimb al valutelor originale faţă de dolarul SUA, precum şi majorarea efectivă a transferurilor (eliminându-se efectul cursului de schimb prin recalcularea sumelor la cursul perioadei respective a anului precedent) au contribuit la creşterea transferurilor.

Potrivit datelor BNM, în luna decembrie, transferurile în favoarea persoanelor fizice au provenit din trei zone cu ponderi relativ egale între ele – din UE (33,8 la sută), din CSI (33,2 la sută) şi din restul lumii (33,0 la sută). Cei mai mulţi bani, peste 30 la sută, vin din Federaţia Rusă, urmată de Israel, Italia, SUA, Germania şi Marea Britanie.

Prima concluzie ce se impune, este că transferurile băneşti în favoarea persoanelor fizice au fost şi rămân unul din motoarele de creştere ale economiei. Creşterea reală a transferurilor publice şi redresarea observată a remiterilor vor contribui la susţinerea creşterii pe termen mediu, sunt de părere şi economiştii Băncii Mondiale.

Pe termen scurt este un factor pozitiv această majorare a remiterilor. Pe termen mediu şi lung modelul acesta de creştere economică din consum şi bunăstare a populaţiei este periculos, va accentua şi mai mult deficitul balanţei de plăţi, este de părere economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniţă, care spune că banii proveniţi din remitenţe s-au epuizat.

O altă concluzie, ce reiese deja din datele Biroului Naţional de Statistică, este că transferurile rămân o sursă de bunăstare a populaţiei, deşi o sursă în uşoară scădere. Astfel, ponderea transferurilor în veniturile populaţiei este în scădere, deşi lentă, dar constantă, de la o cifră de 18 la sută, în trimestrul trei al anului 2014, când a fost atins un nivel record al remiterilor din ultimii zece ani, ce a trecut peste 1,6 miliarde de dolari SUA, până la 14,6 la sută, în aceeaşi perioadă a anului 2017, când contribuţia acestora a fost cu 1,5 puncte procentuale mai mică faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Populaţia rurală, în comparaţie cu cea urbană, este dependentă într-o proporţie mai mare de transferurile din afara ţării, ponderea acestora în venituri fiind de 21,1 la sută faţă de 8,3 la sută în cazul populaţiei din mediul urban, mai arată statisticile oficiale.

În lipsa unor ample analize, este dificil de spus cum au fost cheltuiţi banii primiţi de populaţie de peste hotare. Un studiu realizat acum zece ani de Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”, estima că aproximativ 21 la sută din mijloacele băneşti sunt depuse în băncile comerciale şi „doar 7 la sută din veniturile remise în ţară sunt activ investite, cel mai frecvent în cadrul unor entităţi economice de talie mică sau medie (magazine, baruri, ateliere de reparaţie, care de altfel pot crea alte locuri de muncă”.

Ceea ce se ştie cu certitudine e că o parte din transferuri a fost investită pe parcursul a şapte ani, în 1 136 de proiecte care au primit susţinere în sumă de 213,49 milioane de lei prin intermediul Programului PARE 1+1 de atragere a remitenţelor în economie. Suma totală a investiţiilor directe în economia ţării realizate în cadrul acestui program constituie peste 678,42 milioane de lei, astfel 1 leu oferit sub formă de grant generează 3,1 lei investiţii în economie, potrivit Organizaţiei pentru dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

Datele Băncii Naţionale ale Moldovei arată că în această perioadă de şapte ani, cât există Programul PARE 1+1, care este considerat un model, transferurile s-au ridicat la 9 miliarde 568 milioane de dolari SUA. Sunt cifre incomparabile. Însă investirea în ţara natală a banilor câştigaţi peste hotare mai depinde şi de dorinţa celor care îi câştigă sau chiar de intenţia de a reveni vreodată sau nu acasă.

O simplă comparaţie a numărului celor plecaţi peste hotare şi volumul remitenţelor lasă mai multe semne de întrebare.

Cel puţin 764 mii de cetăţenii ai Republicii Moldova se aflau la sfârşitul anului 2016 peste hotare, arată date ale Poliţiei de Frontieră, în timp ce, potrivit datelor MAEIE, numărul estimativ al moldovenilor care se aflau peste hotare la finele anului 2015 a fost de aproximativ 805 mii de persoane. Numărul celor ce se aflau în afara ţării mai mult de 12 luni a constituit 300,9 mii de persoane, se arată într-un raport al Birou­lui Migraţie şi Azil (ultimul plasat pe site-ul instituţiei – n.r.).

E clar că situaţia se schimbă. Şi ne-o demonstrează numărul de persoane care se aflau în diferite ţări în anii 2014 şi 2015. În anul trecut, probabil, situaţia a fost cu totul alta. Dar, totuşi, e puţin probabil că situaţia s-a schimbat radical, că numărul moldovenilor care au plecat la muncă sau cu o altă ocazie într-o ţară sau alta s-a modificat cardinal. Şi atunci apar întrebări în opinia mea, fireşti. Cum poate fi explicată, de exemplu, o sumă atât de mică de transferuri din Italia, comparativ, bunăoară cu Israel? Să însemne că o parte din cetăţenii Republicii Moldova plecaţi în Italia s-au stabilit acolo cu traiul? Că şi-au întregit familiile şi nu mai transferă acasă bani în sumele de odinioară? Este de înţelese de ce, în situaţia în care peste 60 la sută din moldovenii plecaţi peste hotare se află în Federaţia Rusă, transferurile din această ţară se ridică la 30-40 la sută. Multe din aceste persoane sunt angajate sezonier şi aduc banii câştigaţi personal, fără a apela la bănci sau alte canale de remitere a câştigurilor.

Situaţia moldovenilor în Italia e cu totul alta. Mă refer la această ţară pentru că este poate unica care face rapoarte detaliate privind situaţia migranţilor, inclusiv studii despre comunitatea moldovenilor. Aşadar, numărul moldovenilor care se află în Italia a crescut de la 55 803, în anul 2006, la 142 266, la 1 ianuarie 2016 şi apoi s-a micşorat respectiv la 135 661, la 1 ianuarie 2017, cu o medie de vârstă de 35 de ani, potrivit datelor autorităţii de statistică italiene, în timp ce Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale operează cu o cifră de 141 305 persoane, într-un raport din 2016. Aproximativ 67,5 la sută din persoanele (peste 95 mii –n.r.) cu vârsta de 15-64 ani ale comunităţii moldoveneşti erau ocupate în 2016, iar numărul celor aflaţi în şomaj era sub 20 000, potrivit raportului. Moldovenii sunt angajaţi, în principal, în domeniul construcţii­lor şi al serviciilor de îngrijire personală. Din numărul total, arată acelaşi raport, 25 390 sau 18 la sută sunt copii, 99 la sută dintre care frecventează şcoala.

Cel puţin 63,8 la sută dintre moldovenii din Italia aveau permise de şedere de lungă durată. Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale din Italia menţionează că numărul permiselor pe termen lung a crescut în anul 2016 cu 11,1 la sută, în timp ce numărul permiselor pe cale de expirare a scăzut cu 21,9 la sută. Pentru cetăţenii Republicii Moldova „munca este principala motivaţie de a rămâne în Italia”. Permisele „eliberate din motive familiale” au crescut în 2015 faţă de 2014 cu 8,6 la sută.

Ministerul italian explică tendinţa de scădere, începând cu 2010, a noilor intrări în Italia a cetăţenilor moldoveni prin „numărul tot mai mare de moldoveni care au dobândit cetăţenia italiană în ultimii ani „sau s-au căsătorit, fie cu un italian sau italiancă, sau persoane de alte naţionalităţi (1 033 în anul 2014). Astfel, în 2015 au obţinut cetăţenie italiană 2 464 de moldoveni, în creştere faţă de 2014 cu 67 la sută.

Un număr de 4 609 întreprinderi individuale cu proprietari moldoveni erau înregistrate în Italia în 2016, mai arată raportul Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale. Potrivit acestuia, o mare parte are un salariu sub 800 euro pe lună, 43 la sută din numărul total al angajaţilor moldoveni primesc un salariu lunar între 800 şi 1200 de euro, 15 la sută câştigă între 1 200 şi 1 600 de euro şi doar 2 la sută mai mult decât 1600 de euro lunar.

Putem specula cu aceste cifre, ele însă ar trebui să fie analizate de o instituţie specializată. Întrebarea rămâne: de ce 95 mii de moldoveni cu un loc de muncă trimit atât de puţini bani acasă? Şi această situaţie, probabil, este şi în cazul altor ţări. Acest subiect ar trebui să fie însă obiectul unor cercetări.

Vlad Bercu

Numarul ziarului: 
Nr.04 (728) din 31 ianuarie 2018