Sectorul vitivinicol moldovenesc se confruntă de mai mulţi ani cu probleme care se fac simţite la toate nivelurile. Proiectul USAID ”Creşterea şi dezvoltarea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor II (CEED II)” a întreprins un şir de acţiuni, iniţiate de viticultori şi vinificatori, ultima din acest lanţ fiind elaborarea şi lansarea Studiului ”Viticultura şi pepinieritul viticol în RM: impedimente şi propuneri de îmbunătăţire a situaţiei curente”. Mai multe detalii ne-a oferit Diana Lazăr, Manager Industria Vinicolă (CEED II).
– Stimată dnă Diana Lazăr, vă rugăm să ne vorbiţi despre situaţia actuală din sectorul vitivinicol şi despre problemele, constatate pe parcursul proiectului?
– Actualmente, industria vitivinicolă se află într-un proces de reformare structurală. Reforma este absolut necesară în vederea intrării pe noi pieţe, altele decât cele tradiţionale. În acest scop, industria vinului trebuie să-şi revadă în primul rând regulile interne de funcţionare, să asigure un mediu de afaceri favorabil, condiţii normale, echitabile, moderne, europene tuturor participanţilor. În aceeaşi ordine de idei, trebuie să asigure produse competitive, în corespundere cu cerinţele pieţelor pe care îşi propune să le cucerească. În plus, trebuie să-şi asume grija unei dezvoltări durabile, susţinute, pentru viitor. Această reformă structurală s-a impus prin modificarea cadrului normativ din domeniul vitivinicol. În 2010-2011, în sector s-au dezvoltat mai multe iniţiative ale Asociaţiilor Profesionale, care au făcut ca Ministerul Agriculturii să iniţieze un proiect de lege menit să schimbe cadrul normativ pentru a asigura reforma în cauză. El conţine un set masiv de modificări care au drept scop armonizarea sistemului de reglementări ale vinului din RepublicaMoldova, cu cel din Uniunea Europeană şi cu cel din Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului, modificările fiind inspirate de unele modele de succes din alte ţări vinicole şi care sunt nişte concurenţi serioşi piaţa mondială a vinului: Australia, Chile, China, Noua Zeelandă şi, bineînţeles, statele din Europa.
– Care ar fi obiectivele cele mai importante ale viitoarei reforme?
– Linia directoare a reformei vizează în primul rând disocierea cadrului normativ pentru vinuri de cel al băuturilor alcoolice tari, rezultate dintr-un proces mai industrializat, comparativ cu vinul, el fiind considerat pe piaţa europeană şi în întreaga lume un produs agroalimentar care dispune de un cadru juridic mai special, mai favorabil, în comparaţie cu alcoolul care are un proces tehnologic de producere mai scurt. Altă linie directoare a acestui proiect de lege este schimbarea modului de reglementare a condiţiilor vizavi de calitate. Dacă până acum se punea accentul pe controlul întreprinderii, acum se insistă pe controlul produsului în baza unor cerinţe clare, stabilite prin lege. Cea de-a treia linie de forţă a reformei este stimularea producerii vinurilor de calitate cu indicaţie geografică, o noutate pentru sectorul nostru vitivinicol – până în prezent noi nu am avut asemenea vinuri. Proiectul de lege stipulează condiţiile în care acesta trebuie să apară. De asemenea, se impune imperios crearea unui model eficient de administrare a sectorului şi de implementare a acestor reforme. Proiectul de lege care se află acum în Parlament prevede crearea unui Oficiu Naţional al Viei şi Vinului, un model nou, modern, inspirat de cele mai bune practici din 15 state vinicole ale lumii, având ca obiectiv implementarea politicilor în sectorul vitivinicol şi administrarea acţiunilor de promovare generică a vinurilor pe pieţele externe, precum şi promovarea imaginii Republicii Moldova ca ţară producătoare de vinuri.
– Se afirmă adeseori că R. Moldova are vinuri bune, că e cunoscută pe glob datorită producţiei de vinuri. Ce crede lumea în realitate despre noi, implicit despre vinurile pe care le producem?
– Moldova este cunoscută, dar, problema e, sub ce aspect este cunoscută? Deseori mesajele despre Moldova sunt contradictorii, incoerente, avem multe noutăţi negative despre R. Moldova pe care nu le controlăm şi care pot avea un impact nefast asupra produselor noastre. Tocmai de asta, activităţile de promovare generică trebuie coordonate la nivel sectorial. O altă sarcină a acestui Oficiu va fi să administreze sistemul de producere a vinurilor de calitate cu indicaţie geografică, precum şi de a acorda servicii şi asistenţă sectorului privat, pentru a-i ajuta pe producători să se informeze despre pieţele externe, să ajute să-şi rezolve problemele apărute în procesul de exportare a vinurilor.
– Ce rol au asociaţiile profesionale ale viticultorilor în acest proces?
– Toate asociaţiile profesionale din sectorul vitivinicol au semnat o declaraţie de suport, aceasta e o decizie istorică, deoarece întreg sectorul este cel care promovează o iniţiativă ce îi aparţine, care nu vine de la minister, de la guvern sau de la parlament. Or, mediul de afaceri privat înţelege bine că fără aceste reforme sectorul nici nu poate visa la o dezvoltare durabilă.
– Ce ne puteţi spune despre studiul ”Viticultura şi pepinieritul viticol în RM: impedimente şi propuneri de îmbunătăţire a situaţiei curente”?
– În perioada aflării proiectului de lege în procedura legislativă şi de avizare, a venit şi apelul din partea asociaţiilor profesionale din sector de a elabora un studiu despre starea de lucru din viticultură, în special în ceea ce ţine de soiurile tehnice de viţă de vie. Pentru că în ultimii ani s-a constatat că plantaţiile de vie, podgoriile înregistrează un trend negativ, se plantează mai puţin, foarte multe plantaţii sunt în delăsare, soiurile autohtone, care ar putea să devină nişte mărci de referinţă, nu s-au bucurat de atenţie, iar pe pieţele externe noi ne prezentăm cu aceleaşi mărci de vin care se produc şi în alte ţări. Dacă s-a şi plantat ceva, acestea sunt soiuri care au un randament de productivitate scăzut. Astfel, doi experţi din R. Moldova, Dr. Vladimir Corobca şi Arcadie Foşnea, precum şi un expert din Spania, Jose Javier Ocon Berango au elaborat în trei luni un studiu vast privind cele mai problematice aspecte ale viticulturii moldoveneşti.
– Care sunt problemele stringente, în viziunea lor?
– Sunt mai multe. Spre exemplu, reglementările care ţin de pepinierie şi producerea de struguri înregistrează unele deficienţe procedurale costisitoare pentru micii producători, cum ar fi luarea în evidenţă, expertizarea etc. Un alt aspect se referă la crearea unui registru al plantaţiilor viticole, în scopul evidenţei şi a trasabilităţii vinurilor, ca să dovedim că vinurile noastre provin anume din strugurii produşi în R. Moldova, ca să putem demonstra calitatea, dar şi să putem gestiona potenţialul nostru de producere. S-a determinat necesitatea elaborării unei strategii naţionale pentru sectorul vitivinicol, pentru a şti ce să plantăm, trebuie să ştim ce să vindem, strategie ce ar trasa acţiunile în domeniu pentru următorii 25 de ani. Studiul a arătat că avem o productivitate joasă a viilor noastre, mai puţin de 6 tone/ha, un deficit de soiuri albe de struguri, lipsa cadastrului viticol, care este foarte gravă, lipsa unor criterii clare în ceea ce ţine de omologarea soiurilor de poamă, necesitatea de a exclude procedurile administrative greoaie în momentul înfiinţării plantaţiei viticole, sau a defrişării, casării plantaţiilor viticole. S-a vorbit despre unele deficienţe ce ţin de clasificarea materialului săditor, despre problemele ce există între producătorii de struguri şi procesatori, despre necesitatea reabilitării Institutului Naţional al Viei şi Vinului. Pe parcursul elaborării studiului, timp de 3 luni, s-au organizat întâlniri cu mulţi reprezentanţi din sector, de la pepinierit şi pînă la producătorii de vinuri, instituţii de cercetare ştiinţifică, ministere etc. Studiul a fost bine primit de actorii din domeniu, care au remarcat utilitatea lui. Actualmente lucrăm cu experţi de la Ministerul Agriculturii, pentru a elabora un plan de acţiuni concret în baza acestui studiu. Importanţa acestui studiu este esenţială, deoarece el se referă amănunţit la baza şi potenţialul de producere, fiind absolut necesar să cunoaştem ce trebuie să producem, cât să producem şi cum să vindem produsul. Este un lanţ integrat, iar o viziune de ansamblu este vitală.
– Care ar fi primul pas pentru reformarea sectorului vitivinicol moldovenesc?
– Primul pas ar fi adoptarea proiectului de lege privind modificarea şi completarea legislaţiei vitivinicole, aflat în Parlament şi care urmează să fie propus spre adoptare în prima lectură. Întregul sector vitivinicol, de la viticultor la vinificator, aşteaptă adoptarea acestui set de reforme de Parlament, pentru a putea trece cât mai curând la implementarea lor. Proiectul USAID CEED II va continua să acorde suport şi asistenţă sectorului vitivinicol pentru realizarea acestor deziderate.
Ana Struţă
