Cursul leului faţă de principalele valute de referinţă se menţine stabil de la începutul anului 2015, dar bancherii cu greu câştigă încrederea moldovenilor în leu în condiţiile în care plasamentele în valută străină le depăşesc pe cele în monedă naţională.
Astfel, marja bancară pentru operaţiunile în monedă naţională (diferenţa dintre rata medie la credite şi rata medie la depozite) la finele lunii februarie a constituit 1,6 p.p., în scădere cu 1,5 p.p. faţă de februarie 2015, în timp ce marja pentru operaţiunile în valută străină se menţine la un nivel relativ acceptabil şi constituia 4 p.p. Acest fenomen este cauzat, pe de o parte, de înăsprirea politicii monetare din 2015 care a dus la scumpirea mai rapidă a depozitelor comparativ cu creditele în monedă naţională, iar pe de altă parte de încrederea scăzută în moneda naţională, fapt ce a permis ieftinirea depozitelor în valută străină.
În publicaţia MEGA, Expert Grup spune că se evidenţiază primele simptome de revenire a încrederii în moneda naţională. Cursul de schimb al monedei naţionale s-a stabilizat, iar ponderea depozitelor în valută străină în total depozite a urmat un trend descendent pe parcursul trimestrului patru 2015, iar în februarie 2016 aceasta a constituit 52,15% (în februarie 2015 aceasta a fost de 58,19%). Rata medie a dobânzii aferente depozitelor noi în lei, deşi rămâne relativ înaltă, a înregistrat o scădere de 1 p.p. în luna februarie, ajungând la nivelul de 14,4%. Totodată, rata medie a dobânzii aferente depozitelor noi în valută continuă tendinţa descendentă pe fondul excesului de lichidităţi în valută deţinute de bănci, nivelul acestora situându-se în jur de 2%.
Economiştii susţin că Banca Naţională a Moldovei este interesată de a menţine moneda naţională la nivelul de 22 de lei pentru un euro şi de circa 20 de lei pentru un dolar american ca urmare a suspendării finanţărilor externe. Leul slab asigură menţinerea pe linia de plutire a bugetului ţării şi neadmiterea restanţelor la salarii, pensii şi plăţile sociale.
Cel mai redus nivel, leul moldovenesc l-a înregistrat pe 16 februarie 2015. Moneda naţională a scăzut cu 5,3% la 20,475 unităţi pentru un dolar, cea mai joasă cotaţie începând cu 1994, când Bloomberg a început să arhiveze datele privind evoluţia monedei din Republica Moldova.
În doar două luni din 2015 leul s-a depreciat cu 24% faţă de dolar, a treia cea mai slabă performanţă la nivel global, după hrivna ucraineană şi rubla belorusă.
Pentru menţinerea leului la nivelul actual, Banca Naţională a Moldovei a recurs la intervenţii pe piaţa valutară prin cumpărări de valută. Astfel, până pe 15 aprilie banca centrală a cumpărat de pe piaţă 65 de milioane USD. Acest lucru nu a impulsionat băncile în atragerea depozitelor bancare.
Ultimele date ale BNM arată că soldul total al depozitelor atrase a fost în sumă de 33 miliarde de lei, nivel similar cu cel din luna februarie 2015, cu tendinţe de creştere a ponderii celor în monedă naţională justificată prin ratele atractive. În ceea ce priveşte depozitele interbancare, odată cu lichidarea celor trei bănci problematice şi scoaterea punctelor de bilanţ ale acestora din statistica BNM, stocul a ajuns practic la zero – februarie 2016, atât în lei, cât şi în valută. Astfel, sunt confirmate încă o dată înţelegerile şi schemele la nivelul celor trei bănci, care au efectuat plasamente una în cadrul alteia, pentru a acoperi găurile rezultate din ieşirea de capital.
Publicaţia MEGA mai spune că raportul credite/depozite la nivelul sectorului bancar a cunoscut o scădere accelerată în anul 2015, ca urmare a dobânzilor atractive la plasamente şi activităţii restrânse de creditare. Drept rezultat, indicatorul lichidităţii curente agregat pentru întreg sistemul bancar, a înregistrat, în ianuarie 2016, o creştere de 7 p.p. faţă de ianuarie 2015 şi constituie 42,6% (nivelul minim admisibil este de 20%). Această situaţie a fost preponderent cauzată de majorarea ratei pentru rezervele obligatorii, care constituie o componentă de bază a activelor lichide. De asemenea, atractivitatea ratelor la titlurile de stat a condus la creşterea plasamentelor în hârtii de valoare mobiliare de stat (VMS) şi certificate bancare, valoarea cărora, în luna ianuarie 2016, a fost de peste 7275 mil. lei (VMS) şi 1190 mil. lei stoc mediu zilnic de CBN.
„Suficienţa de lichiditate curentă este confirmată şi prin faptul că băncile apelează din ce în ce mai puţin la operaţiunile REPO, în ianuarie 2016 volumul acestor tranzacţii a constituit doar 355 milioane de lei, în scădere de aproape trei ori faţă de anul precedent. În acelaşi timp şi indicatorul lichidităţii pe termen lung, care în ianuarie 2016 a avut valoarea de 0,69, indică corelarea adecvată între sursele atrase şi cele plasate cu termen mai mare de doi ani. Astfel, la moment se atestă o situaţie confortabilă a lichidităţii la nivelul sectorului bancar moldovenesc, ceea ce relevă o bună capacitate a băncilor de a face faţă unor retrageri neaşteptate ale surselor de finanţare. De asemenea, măsurile de politică monetară au susţinut un mediu favorabil pentru asigurarea unei lichidităţi sporite în sector, fapt demonstrat de ponderea rezervelor obligatorii la mijloacele atrase în totalul activelor lichide la nivelul de 12% (Ianuarie 2016)”, se mai spune în publicaţia MEGA.
După şocurile din anul trecut ce au determinat ample evoluţii structurale în sectorul bancar, situaţia se stabilizează gradual. Totuşi, o serie de incertitudini continuă să persiste atât la nivel de bancă centrală, cât şi la nivel de bănci comerciale.
De asemenea, vizita misiunii FMI din februarie 2016 demonstrează că Republica Moldova rămâne slab pregătită pentru semnarea unui nou acord de împrumut, în condiţiile în care investigaţia privind fraudele bancare derulează lent, iar situaţia privind creditele de urgenţă acordate de BNM celor trei bănci aflate în proces de lichidare rămâne a fi neclară (nu este clar cine va achiziţiona titlurile de stat la rata dobânzii de 5% pentru a acoperi creditul garantat de către Guvern).
Expert Grup spune că deşi alegerea unui nou guvernator pare să se fi sfârşit cu un rezultat pozitiv, acest fapt nu rezolvă pe deplin situaţia legată de funcţionalitatea deplină a băncii centrale, rămânând sub semnul întrebării cele două funcţii de viceguvernator (menţionăm că deciziile importante se iau cu majoritatea voturilor Comitetului executiv al BNM, format din guvernator şi patru viceguvernatori). De asemenea, promovarea unui pachet de legi privind fortificarea independenţei BNM provoacă disensiuni în mediul politic nefiind certă perioada adoptării acestuia.
Creşterea creditelor neperformante continuă să fie una din principalele provocări pentru sectorul bancar, chiar dacă activele toxice ale celor trei bănci problematice nu se mai regăsesc în statisticile BNM. Perpetuarea incertitudinii macroeconomice ar crea o presiune imensă asupra sistemului financiar-bancar, afectând capacitatea debitorilor de a-şi onora la scadenţă obligaţiunile de plată. În acelaşi timp, reluarea creditării în condiţii sustenabile depinde în mod direct de reluarea creşterii economice şi relaxarea politicii monetare.
“Reputaţia sectorului bancar rămâne a fi una ambiguă. Blocarea de către BNM a drepturilor unor acţionari şi retragerea confirmării pentru mai multe persoane cu funcţii-cheie relevă încă o dată problema activităţilor concertate şi a gradului scăzut de transparenţă a acţionariatelor la unele bănci. Astfel, unul din obiectivele primordiale ale băncii centrale, cât şi a celor comerciale, rămâne a fi concentrarea comună a eforturilor în vederea restabilirii încrederii şi imaginii pozitive în sector”, se mai spune în studiul Expert Grup.
Concentrarea bancară reprezintă o provocare iminentă pentru sectorul bancar autohton. La moment, primelor trei bănci le revin 66% din total active, precum şi 60% din numărul total de subdiviziuni teritoriale. În acelaşi timp, în băncile respective se află şi 70% din total depozite sau 35 miliarde de lei, ceea ce subminează concurenţa din sector.
Victor URSU
