Deşi autorităţile de fiecare dată încearcă să creeze o imagine favorabilă în exterior pentru potenţialii investitori, totuşi aceştia nu se grăbesc să vină pe fundalul incertitudinilor. Astfel, Republica Moldova are o performanţă de atragere a ISD (investiţii străine directe) de aproape zece ori mai mică faţă de România, dacă calculăm ISD/per capita. Criza din 2008–2009 a afectat semnificativ chiar şi acest nivel scăzut de atragere a ISD. Astfel, ISD în Republica Moldova au scăzut de la 12% din PIB în 2008 la doar 2,5% din PIB în 2009. Apoi ele destul de lent au început să-şi revină în perioada următoare ajungând la 4,1% din PIB în 2015, însă fără o accelerare a progresului.
“Comparativ cu ţările Parteneriatului Estic, Republica Moldova are printre cele mai slabe performanţe de atragere a ISD, calculat la numărul populaţiei. Performanţa Republicii Moldova este de două ori mai mică decât media celorlalte state ale Parteneriatului Estic, ţara noastră atrăgând doar 66 USD faţă de indicatorul mediu de 140 USD în grupul acestor ţări: 165 USD în Belarus, 365 USD în Georgia şi 419 USD în Azerbaidjan”, explică expertul IDIS Viitorul, Ion Tăbârţă în analiza “Evaluarea şi monitorizarea iniţiativelor Guvernului Republicii Moldova pentru a îmbunătăţi climatul de afaceri în anul 2017”.
Atragerea investiţiilor străine rămâne o prioritate a Guvernului, despre care este menţionat şi în Strategia Naţională de Atragere a Investiţiilor şi Promovare a exporturilor pentru 2016–2020. Rapoartele de monitorizare susţinute de instituţiile UE atestă o îngrijorare sporită a partenerilor occidentali faţă de gradul înalt de corupţie. Lipsa de integritate în sectorul judecătoresc, în sectorul public şi în gestionarea activelor de stat reprezintă îngrijorări serioase faţă de Republica Moldova. Corupţia este cea mai mare provocare pentru Republica Moldova. Dacă la mediul de afaceri, Republica Moldova în ultimii ani a înregistrat progrese, atunci la capitolul corupţie, conform Corruption Perception Index realizat de Transparency International, continuă să degradeze cu ritmuri alarmante. Astfel, în anul 2016, Republica Moldova a coborât până la poziţia 123 din 176, comparativ cu poziţia 103 din 163 din anul 2015.
Problemele mediului de afaceri în Republica Moldova se reflectă şi în scorurile internaţionale, care măsoară performanţele economice în diverse state pe plan internaţional. Astfel, potrivit Indicatorului Libertăţii Economice (Economic Freedom Index-2018) realizat de către centrul de cercetare american „Heritage Foundation” începând cu anul 1995, Republica Moldova se clasează pe poziţia 105 (în ascensiune cu 5 poziţii faţă de anul 2017) din 180 de ţări şi teritorii. Indicele libertăţii economice al Republicii Moldova în 2018 este de 58,4 de puncte, cu 0,4 puncte mai mult faţă de anul precedent. Republica Moldova face parte din categoria statelor „în mare parte nelibere”.
În ratingul regional, Republica Moldova se află pe locul 40 din 44 ţări din Europa, ţara noastră devansând doar Federaţia Rusă, Belarus, Grecia şi Ucraina. În clasamentul realizat în 2018, Moldova şi-a îmbunătăţit situaţia la 6 indicatori, 4 s-au înrăutăţit şi 2 au rămas neschimbaţi. Republica Moldova a înregistrat progrese la dreptul de proprietate, libertatea afacerilor, plata taxelor, libertatea muncii, dar a stagnat la libertatea investiţiilor şi libertatea financiară şi a regresat la eficienţa judiciară, integritatea guvernării şi drepturile de proprietate. În raport se spune că economia moldovenească rămâne vulnerabilă în faţa capacităţii administrative slabe, a intereselor birocratice, a preţurilor la combustibili mai mari, a presiunii politice şi economice ruse şi a separatismului nerezolvat în regiunea transnistreană. Totodată, raportul stabileşte că Republica Moldova are legi care să protejeze toate drepturile de proprietate, însă sectorul judiciar rămâne slab şi nu garantează întotdeauna drepturile cetăţenilor şi ale investitorilor străini. În clasamentul „Doing Business 2018”, realizat de către grupul Băncii Mondiale, Republica Moldova ocupă locul 44. Reformele cadrului de reglementare au permis Republicii Moldova să avanseze în ratingul global „Doing Business” de la poziţia 83 din 185 de ţări în anul 2013 la poziţia 44 din 190 de ţări în anul 2018, ţara noastră având un indice de 73% din 100%.
Economiştii susţin că Republica Moldova trebuie să fie conştientă că avantajele competitive care i-au marcat primii ani de deschidere faţă de economia de piaţă se erodează rapid. Sunt necesare investiţii semnificative în educaţie şi infrastructură pentru a menţine acelaşi ritm de dezvoltare economică. Unii dintre indicatori au deja o direcţie negativă pe termen mediu. Statisticile oficiale arată că 70% din PIB-ul ţării este generat de Chişinău. Astfel, Republica Moldova este considerată ţara unui singur oraş, iar cei mai mulţi investitori sunt în Chişinău. Cel mai important motiv pentru care anumite zone sunt evitate este lipsa infrastructurii care să conecteze acele zone cu restul ţării.
Banca Mondială atrage atenţia asupra îmbătrânirii rapide a populaţiei Republicii Moldova şi care poate avea efecte nefaste pentru economia ţării.
“Îmbătrânirea rapidă a populaţiei prezintă provocări majore pentru societăţile şi economiile multor ţări din întreaga lume, care astfel oferă suport unui număr tot mai mare de cetăţeni vârstnici. În cazul Republicii Moldova, care prezintă tendinţe de îmbătrânire mai rapidă faţă de majoritatea ţărilor din Europa de est, provocările sunt deosebit de mari”, potrivit Băncii Mondiale.
Tendinţele combinate ale natalităţii reduse şi emigrării sporite vor genera o scădere prognozată a populaţiei Republicii Moldova cu 29 la sută până în 2060 (sau cu 1,2 milioane mai puţini oameni, în baza Recensământului din 2004), în timp ce ponderea persoanelor vârstnice se va tripla până la un nivel de 30 la sută.
Instituţia financiară recomandă autorităţilor statului realinierea sistemului de învăţământ, inclusiv dezvoltarea unui sistem de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru adulţi, care să ofere competenţe conforme nevoilor pieţei muncii.
În Republica Moldova, rata redusă de ocupare a forţei de muncă este observată în rândul tuturor grupurilor de vârstă şi nu este specifică persoanelor în etate. Cetăţenii moldoveni mai vârstnici sunt mai puţin activi decât colegii lor europeni în viaţa economică şi socială a ţărilor respective. La vârsta apropriată celei de pensionare, Republica Moldova prezintă una dintre cele mai reduse rate de ocupare a forţei de muncă din Europa: 49 la sută şi 28 la sută pentru grupurile de vârstă 55-59 ani şi, respectiv, de 60-64 ani. Media pentru Uniunea Europeană constituie 62 la sută şi, respectiv, 32 la sută.
Creşterea economică a Republicii Moldova în ultimii ani, determinată de sectoarele cu productivitate sporită, nu a adus beneficii persoanelor în etate, care sunt angajate preponderent în sectorul agricol cu productivitate redusă. În pofida unui nivel educaţional relativ înalt, gradul de competenţe tinde să fie inadecvat pentru a satisface cererea pieţei muncii moderne. Ţara nu dispune de un sistem bun de actualizare a competenţelor şi de recalificare pentru a ajuta forţa de muncă să rămână relevantă şi să sprijine îmbătrânirea activă şi productivă.
Victor URSU
