Instabilitatea fiscală, amenzile Vămii şi Fiscului îndepărtează străinii

Autorităţile şi-au pus drept scop atragerea investiţiilor străine pentru a reduce din vulnerabilitatea economiei moldoveneşti, care este menţinută de remitenţe şi finanţările din străinătate. Problema este că investitorii străini care au venit în Republica Moldova, se plâng de instabilitatea politicii bugetar-fiscale, dar şi de acţiunile Vămii şi Fiscului, care sunt îndreptate împotriva investitorilor, fiind axate doar pe amenzi şi sancţiuni (bugetul naţional şi acum are drept sursă de venit un plan de amenzi şi sancţiuni financiare).

Aceste practici reduc considerabil din interesul manifestat pentru R. Moldova. Exemplele negative în cazul marilor investitori formează o percepţie nu tocmai pozitivă pentru investiţiile străine în Republica Moldova. Şi asta, în condiţii­le în care avantajele comparative ale R.Moldova sunt mici, iar cele existente se erodează treptat, afirmă expertul economic, Viorel Chivriga, în studiul „Investiţiile străine în Republica Moldova”.
Constrângerile investitorilor sunt amplificate de: creşterea preţurilor la resursele energetice; prezenţa impedimentelor de ordin administrativ în atragerea plasatorilor de capital; competiţia regională sporită pentru atragerea investiţiilor; posibilităţile reduse ale statului în domeniul finanţării investiţiilor în infrastructură; concurenţa acerbă pe pieţele de desfacere externe pentru produsele moldoveneşti; existenţa măsurilor protecţioniste pe pieţele de desfacere externe tradiţionale, precum şi menţinerea în regiune a proceselor migraţiei de muncă.
„Percepţia şi imaginea ţării peste hotare aduce deservicii clare statului. Sărăcia în topurile internaţionale, conflictul armat îngheţat şi lipsa informaţiei sunt exemple convingătoare în acest sens. Pe de alta parte, constrângerile la care sunt supuşi investitorii mai mari sunt cunoscute în ţările de origine a acestora (Draxlmaier – abuzuri din partea instituţiilor cu funcţii de control, ÎCS „RED UNION FENOSA” SA – metodele de calculare şi aprobare a tarifelor (odată în 5 ani), IM Südzucker Moldova SA şi IM „Tirex” SA – asigurarea concurenţei loiale etc.). La fel, nu este apreciată viteza cu care sunt eliminate constrângerile şi impedimentele din calea investiţiilor remarcate de investitorii străini”, mai spune Viorel Chivriga.
Expertul economic atrage atenţia la faptul că, în ciuda unor eforturi importante întreprinse, Republica Moldova nu dispune de un sistem funcţional de promovare a investiţiilor străine directe (ISD). Ameliorarea performanţelor economice ale ţării nu a atras încă atenţia mass-mediei internaţionale, iar faptul că Republica Moldova a devenit un loc mai atractiv pentru afaceri este puţin cunoscut de investitori sau de către publicul larg. Pe lângă faptul că deficienţele mecanismului de promovare a investiţiilor dezavantajează Republica Moldova în raport cu concurenţii săi, acestea reduc şansele de dezvoltare a mărfurilor şi a serviciilor orientate spre export prin intermediul ISD. În plus, pentru obţinerea mai multor beneficii din proiectele bazate pe investiţii străine directe, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) au nevoie de asistenţă îmbunătăţită, în vederea stabilirii legăturilor între furnizori.

Guvernul vrea investiţii în industrie, dar pune accent pe agricultură

„Problema majoră în dezvoltarea platformelor industriale este prioritizarea incorectă a politicilor economice la nivel de Guvern, accentul fiind pus pe dezvoltarea sectorului agro-alimentar şi servicii, nefiind conştientizat rolul industriei la formarea valorii adăugate, incomparabil cu celelalte sectoare (spre exemplu, la moment, mai mari şanse de a obţine finanţare are proiectul de iluminat stradal al unui sat mic în care locuiesc 50 de cetăţeni decât proiectul de conectare la gaze naturale/energie electrică/apă-canalizare a întreprinderii industriale ce asigură cu locuri de muncă 500 de familii)”, mai relevă aceeaşi sursă.
Crearea infrastructurii tehnice şi de producţie a parcului industrial (PI) se finanţează în limita sumelor alocate în acest scop de la bugetul de stat şi de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale. Însă statul nu dispune de resurse financiare suficiente pentru dezvoltarea parcurilor industriale, care, în mare măsură, sunt create pe teritoriul vechilor întreprinderi de stat. Infrastructura acestor întreprinderi este învechită sau nu există. Întreprinderile administratoare nu dispun de pârghii şi instrumente pentru a-şi crea un buget sustenabil. Întreprinderile administratoare nu pot crea Parteneriate Publice Private cu rezidenţii PI. Este un impediment mare pentru dezvoltarea parcurilor industriale. La fel, nu sunt prevăzute facilităţi fiscale rezidenţilor, care ar încuraja realizarea de investiţii în PI.
În acest sens, este interesantă practica internaţională. În România, potrivit legii, administratorul gestionează fondurile financiare obţinute din activitatea de administrare a parcului industrial, în conformitate cu strategia de organizare, funcţionare şi dezvoltare a acestuia; poate atrage, în conformitate cu strategia de organizare, funcţionare şi dezvoltare a parcului industrial, orice surse de finanţare de la orice instituţie de credit în scopul finanţării ori cofinanţării, după caz, a oricăror proiecte investiţionale de întreţinere şi/sau dezvoltare şi/sau retehnologizare a infrastructurii parcului industrial; poate atrage, în conformitate cu strategia de organizare, funcţionare şi dezvoltare a parcului industrial, orice surse de finanţare de la investitori privaţi prin emisiune de obligaţiuni, în condiţiile reglementate de legislaţia în vigoare privind societăţile comerciale.

Infrastructura depăşită ruinează atractivitatea Zonelor Economice Libere

Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015, în mare măsură, a rămas neimplementată. Iar puţinele măsuri de reformă, care au tangenţe cu dezvoltarea ZEL-urilor sunt ineficiente în ceea ce priveşte atragerea rezidenţilor şi a investiţiilor, inclusiv a ISD. In prezent, lipseşte un program complex (strategie) axat pe dezvoltarea ZEL-urilor în Moldova, care să stipuleze scopul şi obiectivele urmărite prin crearea zonelor, vectorul de dezvoltare a acestora, sectoarele prioritare care urmează a fi atrase şi dezvoltate în zone, precum şi rezultatele scontate. Sunt absente mecanismele concrete de funcţionare a ZEL-urilor, fără de care este imposibilă atingerea scopurilor pentru care zonele respective au fost create.
Atractivitatea zonelor economice libere se reduce în mai multe cazuri prin infrastructura depăşita moral şi fizic. Există o discrepanţă evidentă în rândul zonelor în ceea ce priveşte infrastructura existentă şi proximitatea de punctele de trecere a frontierei. Ca şi în cazul parcurilor industriale, reanimarea sau modernizarea infrastructurii, în mare măsură, revine rezidenţilor, care sunt destul de reticenţi în ceea ce priveşte realizarea unor investiţii suplimentare în condiţiile în care există alternative pentru investiţii, care sunt mai avantajoase în statele din regiune. Administraţia zonei libere are dreptul să dezvolte infrastructura de producţie (construcţia halelor industriale) şi să construiască reţele inginereşti, care ulterior să fie oferite în locaţiune rezidenţilor zonei libere pentru utilizarea cărora să se perceapă o plată de folosinţă. Însă, pentru aceasta sunt necesare resurse financiare suplimentare şi capacitaţi instituţionale, care deseori lipsesc.
„Practicile actuale de dezvoltare a zonelor sunt, în majoritatea cazurilor, ineficiente. Acest lucru se referă, în primul rând, la promovarea proastă a acestora. În Moldova, de promovarea ZEL-urilor se ocupă MIEPO şi administraţiile zonelor. Capacităţile MIEPO şi a administraţiilor de a promova cu succes zonele sunt, însă, foarte limitate. MIEPO are capacităţi instituţionale foarte limitate în acest sens, în timp ce administraţiilor zonelor le lipsesc, de cele mai multe ori, cunoştinţele şi abilităţile în acest sens. Practic, nici o zonă nu dispune de strategie de marketing, activităţile de promovare nu sunt pro-active, cu excepţia zonelor care au confirmat aceasta până în prezent. Foarte multe zone nu dispun nici chiar de pagini web, iar paginile altora, chiar dacă există, oferă foarte puţină informaţie utilă potenţialilor investitori”, se mai spune în studiu.
Potrivit ultimelor date, Stocul de investiţii străine directe acumulat la sfârşitul lunii septembrie 2014 a fost evaluat la 3,63000 mil. USD, din care capitalul social şi venitul reinvestit deţin o pondere de 74,8 la sută (împrumuturile intra grup (alt capital)) – 25,2 la sută. În distribuţia geografică a capitalului social acumulat, investitorilor din ţările UE le-a revenit ponderea majoritară – 52,9 la sută. Investitorii din ţările CSI au deţinut o pondere de 11,3 la sută din totalul capitalului social acumulat, din alte ţări – 35,8 la sută. Pe parcursul semestrului I al anului 2014, în Republica Moldova a fost înregistrată o scădere a volumului investiţiilor străine directe atrase în economia naţională în raport cu ianuarie-iunie 2013. Astfel, fluxul net al investiţiilor străine directe în economia naţională a însumat în primul semestru 74,5 mil. dolari SUA, ceea ce constituie doar 56,4% comparativ cu perioada respectivă a anului 2013.

Victor URSU

Numarul ziarului: 
Nr.08 (578) din 4 martie 2015