În Republica Moldova pe piaţa de capital sunt foarte puţine valori mobiliare profitabile, de pe urma cărora se pot obţine profituri din dividende sau vânzări speculative. Astfel de acţiuni deţin doar băncile. Aceste lucruri se întâmplă în timp ce acţionarii majoritari ai companiilor din sectorul real al economiei sunt orientaţi în mare parte spre a-şi consolida pachetul majoritar.
„Practic toate emisiunile de acţiuni care se fac în Republica Moldova sunt închise, într-un cerc restrâns de persoane, iar acestea nu se fac prin intermediul bursei, ceea ce limitează şi participarea altor potenţiali investitori. De exemplu, emisiile de acţiuni au înregistrat o majorare cu 63%, în primul trimestru din 2013 faţă de aceiaşi perioadă a anului precedent, iar emisiunile suplimentare de acţiuni, 16 la număr au totalizat 551 mil. de lei, ceea ce totuşi indică atragerea resurselor de pe piaţa de capital”, a declarat Corneliu Dodu, Preşedintele Bursei de Valori a Moldovei.
Acesta a spus că principalul aspect al pieţei de capital moldoveneşti, care indică refuzul companiilor de a face emisiuni deschise de acţiuni, este faptul că acestea sunt controlate de acţionarii care deţin pachetul majoritar, care nu vor să îşi piardă sau să îşi reducă participaţia. Cu siguranţă, atragerea resurselor de pe piaţa de capital este mai ieftină, dar pentru asta trebuie să se schimbe mentalitatea acţionarilor majoritari, însă o alternativă ar fi emisiunea valorilor mobiliare preferenţiale, fără dreptul de vot al acţiunilor. Adevărul e că aici există reglementări care limitează acest lucru. Ponderea acţiunilor preferenţiale nu trebuie să depăşească 25% din capitalul social al companiei, iar obligaţiile – 100%. Totodată, un aspect important este simplificarea procedurii de înregistrare a emisiei acţiunilor companiilor şi costurilor acestora.
„Pe piaţă, în prezent, sunt valori mobiliare profitabile şi se poate câştiga în urma dividendelor, dar şi a diferenţei de curs. În primul rând, acestea sunt acţiunile băncilor, care se bucură de cerere din partea persoanelor fizice şi juridice. De exemplu, dacă preţul nominal al unei acţiuni de la o bancă este de 200 de lei, câştigul din dividende este 75%, iar din depozitele bancare câştigul e de 12%. Totodată, preţul de piaţă al acţiunilor respectivei bănci e de 5 ori mai mare faţă de preţul nominal. Aceasta e valabil pentru mai multe categorii de acţiuni, însă cu părere de rău, în Republica Moldova sunt insuficiente astfel de valori mobiliare, iar cel mai des câştigul este acumulat din dividendele bancare”, a mai precizat Dodu.
În contextul intrării în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital, actorii de pe piaţă speră să se schimbe multe lucruri, în condiţiile în care vechile reglementări limitau dezvoltarea pieţei şi existau mai multe bariere, care puneau piedici atât intermediarilor din piaţă, dar şi nemijlocit emitenţilor valorilor mobiliare. „Sper ca din septembrie curent, odată cu intrarea în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital lucrurile se vor îmbunătăţi, însă nu pot spune acest lucru cu certitudine, ci mai degrabă aş compara noua lege de capital cu nişte reguli de circulaţie rutieră foarte bune, dar inaplicabile. Dacă se merge cu automobile proaste pe drumuri foarte înguste şi deteriorate, nimic bun din asta nu va rezulta. Ba mai mult, activarea concomitentă a două legi de capital (legea veche şi legea nouă) pe o perioadă de un an şi jumătate va aduce doar nelinişte pe piaţă. În această perioadă vor fi elaborate de regulator noi acte normative care se vor referi la noua lege. Astfel legea va intra în vigoare, iar regulile de joc nu vor fi clare pentru participanţi, ceea ce nu va impulsiona dezvoltarea pieţei de capital. În acest context, într-o perioadă scurtă de timp ar trebui făcute clare regulile jocului. Iar regulatorul trebuie să ştie care este impactul măsurilor, înainte ca acestea să fie implementate. Principala regulă e să nu se facă rău pieţei”, a mai spus Dodu.
Preşedintele Bursei de Valori a spus că este foarte greu de a prognoza evoluţia pieţei de capital din Republica Moldova, în condiţiile în care mai mulţi experţi estimează că evoluţia pieţei de capital depinde de evoluţiile politice pe plan intern şi internaţional. „Bursa de Valori este pentru dezvoltarea pieţei de capital şi este gata să facă paşi concreţi în acest sens”, a opinat Dodu.
Deşi în alte state investiţiile persoanelor fizice în valori mobiliare constituie instrumente financiare dintre cele mai profitabile, în Republica Moldova cele mai profitabile şi sigure sunt depozitele bancare. „Pentru investiţiile în valori mobiliare e necesar de aşteptat un an ca să vedem, de exemplu dacă sunt achiziţionate valori mobilare de la o bancă, dacă aceasta va plăti dividende. Pe de altă parte, depozitele bancare plasate pe orice perioadă de timp îţi asigură un venit sigur, în plus nu se achită impozite pentru dobânda respectivă, în timp ce dividendele se impozitează”, a declarat Nina Dosca, director al Direcţiei generale supraveghere valori mobiliare a CNPF.
Aceasta e de părere că în prezent sectorul financiar cu depozitele bancare e un foarte mare concurent pentru investiţiile în valorile mobiliare. Iar investitorii strategici sigur că vor procura pentru a-şi diversifica portofoliul, pentru a deţine pachete de control în mai multe companii. Astfel, aceştia urmăresc cu totul alte interese. O persoană fizică care este dezamăgită de programul privatizării din anii ‘90, la sigur nu va risca să investească în valori mobiliare.
Referitor la dezvoltarea companiilor pentru ca acestea să-şi vândă acţiunile la bursă, Nina Dosca a afirmat: „practica arată că nimic nu e imposibil. Unica e voinţa din partea conducătorilor. Problema este că în Republica Moldova cel care are pachetul de control într-o companie sigur nu va dori să cedeze o cotă parte din acţiuni şi să se împartă cu dividendele cu acţionarii mai mici. Aceştia în loc să atragă resurse de pe piaţa de capital apelează la credite, or în condiţiile în care nu pot face faţă plăţii, întreprinderea falimentează”. Iar practica a demonstrat că cea mai bună alternativă pentru companii e să atragă resurse financiare prin intermediul emiterii valorilor mobiliare, dar la noi managementul întreprinderilor e la nivelul anilor ’60 – ’70, când companiile erau de părerea că unica soluţie pentru atragerea resurselor financiare sunt băncile.
„De exemplu, în ţările dezvoltate atunci când te listezi la o bursă, există garanţia că eşti profitabil şi că investiţiile nu dispar peste noapte. În timp ce în Republica Moldova situaţia e cu totul inversă, la Bursa de Valori a Moldovei se listează 11 companii şi acelea îşi tranzacţionează acţiunile odată în lună”, a menţionat Dosca.
Economia Republicii Moldova este destul de mică, or majoritatea companiilor sunt şi ele mici, iar cele mai multe dintre ele sunt orientate în special spre importul produselor, în condiţiile creşterii continue a remitenţelor, ceea ce nu implică listarea neapărată la bursă sau atragerea resurselor de pe piaţa de capital. Miza pentru acestea este creditul bancar. Însă la bursă, în mare parte, ar trebuie să se listeze companii din sectorul real, cum se face în statele dezvoltate. Iar în Republica Moldova sectorul real e slab dezvoltat, iar la bursă se listează în mare parte băncile comerciale moldoveneşti.
„Companiile noastre nu fac emisiuni de acţiuni, deoarece economia ţării este destul de mică, iar orice afacere poate fi cumpărată de o persoană sau alta. Iar după perioada de privatizare prin care a trecut Republica Moldova investitorii au urmărit doar să-şi consolideze proprietatea. Piaţa de capital a fost şi este, însă dacă se va dezvolta nu pot spune cu certitudine. În condiţiile în care Republica Moldova se aproprie de UE şi se va deschide piaţa am putea avea mai multe companii, dar pe de altă parte nu ne putem aştepta la o evoluţie considerabilă a pieţei de capital moldoveneşti, deoarece Republica Moldova este o ţară mică şi nu putem compara piaţa de capital autohtonă cu cea din SUA, Marea Britanie sau alte ţări dezvoltate”, e de părere Natan Garştea, directorul companiei de consultanţă Estimator – VM.
„Una din cele mai importante probleme din Republica Moldova este că plasarea valorilor mobiliare de către companii nu este un instrument suficient de bine promovat. Cineva trebuie să vină să le pună pe masă cum se face acest lucru. Dacă ne aducem aminte acum ceva vreme şi creditul era un instrument sofisticat, dar băncile au reuşit să-l promoveze şi să-l ambaleze foarte bine. Un model în prezent sunt companiile de micro finanţare, care îşi promovează produsul altceva că banii acestora sunt destinaţi consumului şi nu business-ului. Astfel ar trebui să facă şi cei care sunt interesaţi să promoveze valorile mobiliare şi aici nu e vorba de autorităţi, care ar trebui să ofere suportul necesar ci mai mult de profesioniştii de pe piaţă, care să aducă la cunoştinţa companiilor că valorile mobiliare sunt o alternativă la creditul bancar”, a afirmat Alexandru Sava, expert în Valori Mobiliare.
A doua problemă, constatată de expertul Alexandru Sava sunt barierele de reglementare a emisiunilor valorilor mobiliare. Este destul de complicat şi costisitor să faci emisiunile de acţiuni. Şi atunci calculul este în favoarea creditului. Dacă vorbim de costul instrumentelor financiare, atunci putem spune că obţinerea unui credit e mai ieftină decât emisiunea de acţiuni.
„O bună parte a pieţei de capital trebuie să se bazeze pe banii obţinuţi de la persoanele fizice, aşa cum se face în străinătate. Cei mai mari investitori în străinătate sunt structurile colective, care colectează bani de la persoanele fizice. Evident sumele sunt mici, dar cumulate acestea devin foarte mari. În Republica Moldova acest lucru lipseşte. Ar trebui promovat acest lucru în condiţiile în care investiţiile respective le-ar aduce persoanelor fizice un profit de 10-12% faţă de depozitul bancar. La noi se investeşte în piaţa de capital, însă investiţiile sunt mai mult de portofoliu. Cei care achiziţionează acţiuni, doresc să se implice în administrarea companiei. Însă piaţa de capital este formată din proporţii mici de acţiuni ale persoanelor care nu vor să se implice în administrare, ci doar să cumpere acţiuni, iar ulterior să le vândă mai scump”, e de părere Sava.
„Problema achiziţiei pachetelor semnificative în companii în Republica Moldova ţine de reglementări de natură fiscală, implicarea autorităţilor în activitatea companiilor şi atunci agenţii economici prin diferite scheme scot mijloace financiare fără a face public profitul, detaliu care este gestionat de acţionarii majoritari, iar minoritarilor nu le mai ajunge nimic. Şi atunci nimeni nu este interesat să investească în achiziţia valorilor mobiliare în scop speculativ. Trebuie să apară nişte intermediari serioşi, care să investească în piaţa de capital, în activităţi de intermediere în piaţa de capital. Or în prezent nu există asemenea potenţiali investitori. Vom vedea dacă acest aspect va fi inclus în condiţiile noii legi de capital. Cel puţin câţiva investitori din regiune şi-au arătat disponibilitatea, însă iniţial doresc să vadă cum va merge noua lege a pieţei de capital”, a opinat Alexandru Sava.
Piaţa de capital este în strictă dependenţă de economia reală şi de economia de piaţă, dar în Republica Moldova este la un nivel modest cu unele excepţii, care sunt concentrate în domenii-cheie de activitate şi nu doresc să participe pe piaţa de capital. Iar piaţa de capital presupune aspectul public şi dorinţa câtor mai mulţi investitori de a-şi plasa resursele financiare. În Republica Moldova sunt concentrate în mâinile a câţiva proprietari şi nu au nevoie de investiţii.
În ceea ce priveşte noua lege cu privire la piaţa de capital, Alexandru Sava spune că efectul acesteia depinde de cum vor implementa autorităţile noua lege a pieţei de capital şi cum vor susţine dezvoltarea business-ului fără să intervină în activitatea acestuia aşa cum s-a mai întâmplat în Republica Moldova când organele de forţă, sau chiar reprezentanţi din Guvern, Parlament au intervenit în anumite domenii.
Victor URSU
