“Analizând în fiecare zi anumite surse de informare, aflu despre nenumăratele procese judiciare ce au loc între asigurători şi asiguraţi. Aceasta ştirbeşte, în primul rând, din imaginea companiilor de asigurări, iar în al doilea rând, din încrederea publicului larg în produsele şi serviciile companiilor de asigurări, în general”, această scurtă analiză am auzit-o în cadrul unui eveniment în care se prezenta un studiu în domeniul asigurărilor. Din păcate, această problemă a fost enunţată doar, fără a fi dezvoltată, probabil meritând o discuţie sau chiar o analiză separată. Până atunci ne întrebăm în cadrul articolului ce urmează, care ar fi soluţiile pentru a evita ”scoaterea gunoiului” din „casa” asigurătorilor şi a asiguraţilor?
Medierea, arbitrajul şi ombudsmanul sunt trei metode alternative de soluţionare a conflictelor. Acestea pot fi aplicate în orice domeniu, inclusiv în cel al asigurărilor. Dar care dintre ele este mai eficientă, mai oportună şi mai indicată în anturajul actual de pe piaţa de asigurări din R. Moldova?
Vladimir Ştirbu, Director al direcţiei generale supraveghere asiguări din cadrul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF) susţine că experienţa de activitate a CNPF în domeniul protecţiei consumatorilor serviciilor de asigurare denotă necesitatea implementării unor instrumente de soluţionare a litigiilor în asigurări până la adresarea în instanţă de judecată (căi alternative celor judiciare). Astfel, potrivit Codului Civil, modul de aplanare a unor astfel de conflicte urmează a fi stabilit prin lege. Există câteva instrumente alternative în acest sens, printre care medierea, arbirtajul şi ombudsmanul.
Cristina Beldiga, membră a Consiliului de Mediere, instituit recent pe lângă Ministerul Justiţiei susţine că medierea reprezintă o metodă alternativă (extrajudiciară) de soluţionare a litigiilor între părţi, pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane. În orice contract, părţile pot prevedea o clauză de mediere. Validitatea clauzei de mediere este independentă de validitatea contractului în care este inclusă.
”Dacă este să vorbim despre arbitraj ca metodă de soluţionare a conflictelor, atunci în rezultatul aplicării acesteia se impune decizia arbitrului, în pofida faptului că această hotărâre poate nemulţumi pe una dintre părţile conflictului”, crede Beldiga.
„Medierea şi arbitrajul le oferă părţilor aflate în conflict posibilitatea să rămână buni parteneri de afaceri. Agenţii economici trebuie să aibă posibilitatea să aleagă între metodele tradiţionale şi cele alternative, atunci când se confruntă cu un conflict comercial. În practica internaţională se utilizează cu succes mai multe tipuri de metode alternative procesului de judecată prin care se soluţionează conflicte, fără a implica instanţele de stat. Serviciile juridice ale întreprinderilor din Moldova trebuie să cunoască aceste modalităţi, deoarece ele oferă posibilitatea menţinerii relaţiilor de colaborare dintre părţile aflate în conflict. Acest fapt este foarte important, pentru că nu este uşor să-ţi găseşti alţi parteneri de afaceri, în care să poţi avea încredere”, a afirmat preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Moldovei, Dumitru Postovan, în cadrul unui seminar organizat de instituţie cu un an în urmă.
“În opinia mea, pentru situaţia pieţei de asigurări din R. Moldova, poate fi discutată oportunitatea înfiinţării funcţiei de ombudsman, or specificul raporturilor juridice în asigurări necesită o abordare separată. O asemenea experienţă există în Germania, se discută intens în Federaţia Rusă, iar în Kazahstan, de exemplu, de către toţi asigurătorii de comun cu autoritatea de supraveghere, în calitate de ombudsman este desemnată o persoană cu o vastă experienţă în domeniu şi reputaţie ireproşabilă, iar deciziile acesteia practic nu sunt atacate ulterior în instanţa de judecată. Şi aceasta în condiţiile în care perioada de examinare a litigiilor este de aproximativ 30-60 zile. Fară îndoială că activitatea ombudsmanului în asigurări prezintă avantaje atât pentru consumatorul serviciilor de asigurare din punct de vedere al timpului scurt de soluţionare a cauzei, cât şi pentru asigurători prin eficientizarea resurselor direcţionate pentru apărarea drepturilor lor în raport cu alţi asigurători şi/sau persoane asigurate”, opinează Vladimir Ştirbu.
“Medierea este o instituţie care poate fi aplicată pentru soluţionarea conflictelor de orice tip, în orice fază a acestora, chiar dacă părţile conflictului sunt în proces de judecată. Medierea oferă câteva avantaje comparativ cu procesul de judecată. Unul dintre acestea este costul redus pentru soluţionarea cazului comparativ cu cheltuielile necesare pentru avocat, şedinţele de judecată. Pe lângă aceasta se economisesc emoţii şi timp”, susţine Cristina Beldiga.
Potrivit Cristinei Beldiga, în cazul aplicării medierii ar avea de câştigat, în primul rând, companiile de asigurări deoarece ar obţine un plus de imagine evitând procesele de judecată cu asiguraţii. Asta deoarece confidenţialitatea proceselor de judecată nu este asigurată, ci din contra, şedinţele de judecată sunt publice. În situaţia aplicării medierii, aceste conflicte nu ar fi publice şi nu s-ar cunoaşte câte litigii are compania de asigurări, pe de o parte, dar s-ar soluţiona pe cale amiabilă, convenabilă şi asiguratului, pe de altă parte.
”Dacă dintr-un proces de judecată una dintre părţi rămâne vinovată, atunci dintr-un proces de mediere nu este cineva vinovat şi altcineva câştigător, dar ambele părţi îşi pot spune şi discuta doleanţele, preferinţele, pretenţiile pentru a se ajunge la un numitor comun avantajos ambelor părţi: asigurat şi asigurător”, a afirmat Beldiga.
Ion Lăcătuş, Director General al companiei de asigurări Euroasig este de aceeaşi părere când susţine că conflictele pot fi soluţionate prin mediere la orice etapă a acestora.
Lăcătuş susţine că dacă nu este caz de fraudă sau de rea intenţie, orice caz de conflict în asigurări poate fi soluţionat prin intermediul medierii.
”Cred că fiecare companie de asigurări ar trebui să analizeze atent şi cu serioazitate această instituţie deoarece reprezintă un beneficiu atât pentru asigurat, cât şi pentru asigurător”, susţine Lăcătuş.
Cristina Beldiga a ţinut să informeze că acordul convenit între părţi cu asistenţa mediatorului trebuie executat de părţile care au consemnat, timp de 15 zile, în caz contrar mediatorul nu poartă răspundere pentru neexecutarea acestuia. Dacă acordul între părţi este legalizat la notar, atunci acesta are forţă juridică şi părţile sunt obligate să respecte prevederile acordului.
Cristina Beldiga a declarat că în R. Moldova au obţinut certificate de mediere 124 de persoane, iar la ora actuală sunt înregistrate 11 birouri de mediere. Prin mediere au fost soluţionate aproximativ 20 de cauze penale.
”Mediatorii din R. Moldova nu sunt specializaţi în anumite domenii (economic, familial) de mediere, însă în aceasta îi poate ajuta pregătirea lor profesională de bază. De asemenea, mediatorii pot asista un caz într-un domeniu străin lor cu susţinerea unui specialist în domeniu, economist, broker etc.”, a spus Beldiga.
Potrivit acesteia, “este o instituţie cu multe atuuri, însă, la ora actuală, acesata nu este prea cunoscută în R. Moldova. Astfel publicul, care ştie câte ceva despre mediere, nu are încredere în această metodă de soluţionare a conflictului. În aceste condiţii, este complicat pentru mediator să convingă părţile unui conflict să accepte medierea.
Ion Lăcătuş crede că medierea necesită a fi promovată deoarece, la ora actuală, nu prea multă lume cunoaşte despre metoda alternativă de soluţionare a conflictului – medierea. ”Dar exact aşa nu se cunoştea despre instituţia actuariatului, ca astăzi aceasta să fie o componentă care activează cu susces”, a afirmat Lăcătuş.
Lăcătuş susţine că medierea a fost aplicată ”neoficial” şi până acum de către asigurători în procesul de regularizare a daunelor. ”În procesul de judecată evităm un litigiu prin retragerea de cereride către asigurat. Medierea este valabilă oricărei industrii şi poate fi aplicată pentru soluţionarea oricăror tipuri de conflicte ”, susţine Lăcătuş
Lăcătuş comentează piaţa de asigurări din R. Moldova ca fiind una în dezvoltare care trebuie să posede toată logistica şi infrastructura necesară pentru a tinde spre standardele din statele dezvoltate.
Vladimir Ştirbu a ţinut să menţioneze referitor la mediere: “Deşi există cadrul legal aferent, iar piaţa locală cred că dispune de persoane pregătite pentru a practica medierea în asigurări, totuşi acest instrument nu funcţionează, ca de altfel şi arbitrajul, şi aici trebuie să iniţiem discuţii mult mai largi cu persoane interesate pentru a identifica soluţiile optime pentru Republica Moldova”.
Cristina Beldiga susţine că costu soluţionării unui caz prin medierie este mai redus comparativ cu procesele de judecată. Acestea sunt stabilite individual deoarece nu este fixat un cuantum pentru serviciile mediatorului. Costul depinde de foarte multe componente: specificul cazului, numărul de ore necesare pentru soluţionarea cazului, de calificarea mediatorului etc.
Ion Lăcătuş a asigurat că costurile soluţionării unui conflict prin mediere este de două ori mai mic decât prin procesul de judecată. La acest capitol, asigurătorul susţine că preţurile serviciilor de mediere nu trebuie să fie mari, dar rezonabile ca acest aspect să nu fie un impediment în aplicarea medierii.
Tatiana SOLONARI
