Recent, la Chişinău, a fost organizat un seminar de instruire a administratorilor asociaţiilor de economii şi împrumut (AEÎ) privind aspectele financiar-economice ale activităţii lor. Acestea se referă la gestiunea riscurilor, lucrul cu depunerile de economii, contractarea creditelor pentru finanţarea asociaţiilor, creşterea portofoliului de produse, planificarea bugetară, dar şi elaborarea unei strategii de dezvoltare care este un element nou pentru asociaţii.
“Părerea mea este că asociaţiile de economii şi împrumut trebuie să treacă la altă etapă de planificare a activităţii lor pe termen lung, respectiv, să-şi elaboreze strategii de dezvoltare.
Dacă asociaţiile vor implementa corect aceste strategii, s-ar plasa mai aproape de sistemul bancar, iar administratorii ar fi mai siguri de viitorul afacerii. Pe moment, această planificare o cer mai mult creditorii, iar asociaţiile o fac de nevoie, fiind impuşi de circumstanţe să se conformeze acestei cerinţe. Administratorii spun că pentru ei este un proces greoi şi complicat, noi însă vrem să mergem mai departe, ca AEÎ să aibă ambiţia de a creşte portofoliul de produse şi cel al depunerilor de economii. Totodată, să-şi facă un plan de acţiuni privind realizarea acestor obiective, să ştie ce şi când ar trebui să facă pentru anumite obiective legate de personal, ce responsabilităţi revin directorului, consiliului şi fiecărui angajat”, susţine organizatorul seminarului Eduard Balan, director executiv al Asociaţiei Centrale de Economii şi Împrumut „Uniunea Centrală”. El a menţionat că deşi sunt conştienţi de necesitatea dezvoltării, administratorii asociaţiilor întâmpină dificultăţi la planificarea bugetului şi planificarea pentru anul viitor.
“Astfel de seminare sunt foarte utile pentru noi, mai ales că avem nevoie de instruire şi analiză a părţii teoretice a lucrurilor îmbinată cu aspectele practice. În activitatea noastră intervin diverse situaţii pe care nu tot timpul ştim cum să le aplanăm. Evident că ne propunem scopul de a dezvolta cât mai bine afacerea noastră financiată, însă nu prea ştim cum să planificăm activitatea pe viitor”, spune Angela Liuliceac, director AEÎ Mihăileni.
Portofoliul modest de produse cu care operează pe moment AEÎ nu le permite acestor entităţi să pretindă la o poziţie durabilă pe piaţa financiară. Mai mult decât atât, asociaţiile au imaginea unor instituţii care acordă împrumuturi pentru agricultură, majoritatea dintre ele având câteva produse, de regulă, pe termen scurt. “Deja e timpul să răsturnăm această imagine şi să obişnuim societatea că AEÎ oferă împrumuturi de tot felul, pentru toate necesităţile şi cu orice grafic. Deja avem asociaţii care se orientează anume în această direcţie”, afirmă directorul Uniunii Centrale.
Spre exemplu, asociaţiile de categoria B îşi adaptează graficele de rambursare a împrumuturilor la posibilităţile de rambursare ale clienţilor. De asemenea, au introdus în portofoliul lor produse de creditare cu rambursarea lunară a dobânzii împrumuturilor, trimestrială sau la sfârşit de an. Asociaţiile respective mizează mult pe acest detaliu, întrucât astfel de oferte nu se regăsesc nici la o bancă comercială. Actualmente, AEÎ atrag depuneri de la 10-18% anual şi oferă împrumuturi de la 22-30% anual.
“Pe de altă parte, deşi le au, AEÎ nu fac însă şi promovarea acestor produse. În schimb, băncile îşi promovează agresiv produsele. Cred că şi asociaţiile trebuie să adopte un astfel de comportament, să nu se teamă să facă anunţuri, panouri publicitare, să aplice alte metode de promovare, doar aşa este posibil să atragă clienţi noi. Este şi un alt detaliu – mentalitatea unor administratori, dar cred că până la urmă singuri vor ajunge la ideea să direcţioneze o parte din profitul obţinut spre promovare şi să includă astfel de cheltuieli în bugetele lor anuale. Există o realitate dură pe piaţă, concurenţa, şi ea nu poate fi neglijată”, accentuează Eduard Balan.
“În ultimul timp, băncile se întrec în oferte de creditare la o rată a dobânzii foarte avantajoasă, ceea ce noi, asociaţiile, nu ne putem permite. Băncile şi organizaţiile de microfinanţare au resurse financiare mult mai ieftine, noi însă acordăm împrumuturi la rate înalte din cauza costurilor mari de creditare. Noi putem câştiga doar prin flexibilitatea de acordare a serviciilor financiare, adică să ne adaptăm la fiecare client în parte prin grafice comode de rambursare. De asemenea, trebuie să mărim perioada de acordare a împrumuturilor pentru a menţine clienţii”, crede Angela Liuliceac. Anul trecut, AEÎ Mihăileni a acordat împrumuturi în sumă totală de 5 mil. lei, însă doar a cincea parte sunt împrumuturi pe termen lung.
Administratorii asociaţiilor susţin că au lucrat ani în şir pentru a avea o imagine credibilă în rândul populaţiei şi că ei cunosc mai bine decât reprezentanţii băncilor sau ai organizaţiilor de microfinanţare care este situaţia financiară a fiecărui client din localitatea în care acestea activează. Directorul Uniunii Centrale însă atenţionează administratorii AEÎ: “La acordarea împrumuturilor trebuie să se facă o analiză veridică a capacităţii de plată a potenţialului client. Faptul că un localnic a fost la muncă peste hotare, are cotă funciară sau a făcut gard nou în jurul casei încă nu înseamnă că el are şi un capital financiar, spre exemplu. Cel mai oportun indiciu ar fi dacă clientul a achitat în ultimul an un credit bancar, aceasta înseamnă că el are o disciplină financiară. În activitatea noastră trebuie de legat mai puţin aspectul financiar cu faptul că clientul are calităţi umane bune, este o strategie greşită”.
“Suntem asociaţie de tip A, calculele care ne sunt prezentate aici le facem o dată în an şi, respectiv, detaliile le uităm repede. Avem tendinţa să devenim asociaţie de tip B, ceea ce presupune mai multe calcule în activitate, de aceea vrem să vedem ce strategii au alţi administratori, cum lucrează ei cu restanţierii sau cum îşi câştigă clienţii noi. În timpul trimestrului se mai întâmplă să avem restanţieri la împrumuturi, însă la sfârşitul anului totul este în regulă. Chiar dacă suntem o asociaţie mică, debitorii noştri au o disciplină financiară destul de înaltă. În raion, desigur că sunt mai multe filiale ale băncilor, însă oamenii nu pot contracta credite din cauza gajului, spre exemplu, sau că trebuie să demonstreze un salariu oficial. Doar lucrătorii medicali şi profesorii se creditează la băncii, restul vin la noi”, afirmă Nina Griţcan, contabila AEÎ Caracui-Har. Ea susţine că asociaţia la care activează are un portofoliu de împrumut în valoare de 600 mii de lei, însă în anii de până la criza financiară, acesta a fost şi de un milion de lei. Momentan, AEÎ Caracui-Har poate satisface şi cereri pe termen lung, cu o creditare de aproximativ 50-60 de mii de lei.
În viziunea lui Eduard Balan, asociaţiile au nevoie de surse pe termen lung dacă tind să acorde împrumuturi pe termen lung. “Cea mai mare parte a surselor asociaţiilor de tip B sunt formate din depunerile de economii şi anume acestea pot şi trebuie să-şi diversifice portofoliul, acordând împrumuturii pe un termen de 3-5 ani. În acelaşi timp, dacă vor include împrumuturi pe termen mediu cu o dobândă mai bună în comparaţie cu depunerile care sunt pe termen scurt, va creşte nemijlocit volumul total al depunerilor din care va fi posibilă acordarea împrumuturilor pe termen lung”, argumentează el. Însă, mai există un factor – majoritatea depunătorilor de economii fie semnează un acord adiţional, fie prelungesc contractele pentru depunerile de economii şi foarte puţini dintre ei îşi retrag depunerile la scadenţă. “Cu certitudine, asociaţiile pot acorda împrumuturi pe termen lung, având chiar depuneri cu scadenţă mică. Acest lucru îl fac acum şi băncile prin promovarea creditelor ipotecare la un termen de 25 de ani, iar depunerile de la aceste instituţii financiare sunt pe o perioadă medie de la un an la doi ani. Dacă băncile au siguranţa că aceste depuneri vor fi prelungite şi le vor avea pe o perioadă atât de îndelungată, atunci şi asociaţiile pot acorda cu încredere împrumuturi pe un termen de până la cinci ani. Consider că asociaţiile nu trebuie să se teamă de astfel de acţiuni”, zice Eduard Balan.
Totuşi, opţiunea de atragere a surselor pe termen lung o au mai mult asociaţiile de tip B, întrucât atrag depuneri de economii, cele de tip A fiind limitate în acţiuni. “Într-adevăr, creditorii se tem să le acorde încredere asociaţiilor fiindcă multe asociaţii de tip A au falimentat sau au fost la un pas de insolvabilitate. Pe de altă parte, sistemul AEÎ poate fi considerat unul credibil. Mai ales dacă ne uităm la Corporaţia de Finanţare Rurală care a ajuns la un capital propriu de 120 mil. de lei, fiind o instituţie fondată, în exclusivitate, de asociaţii de economii şi împrumut şi cea mai mare parte din portofoliu este direcţionată anume spre creditarea AEÎ. Aceasta înseamnă că capitalul respectiv a fost acumulat din activitatea de creditare şi nu au fost pierderi, deci e un sistem durabil”, subliniază directorul Uniunii Centrale. El mai spune că creditorii nu acordă credite în masă pe un termen de trei ani, din simplul motiv că ei vor să controleze continuu “pulsul” asociaţiilor şi vor să vadă achitările la sfârşitul fiecărui an de gestiune sau la sfârşitul scadenţei contractului. “Noi ca Uniune Centrală greu putem influenţa aceast lucru, întrucât fiecare creditor are consiliul său, strategia sa de activitate şi politica sa de creditare, dar şi fiecare asociaţie are imaginea ei ca debitor”, argumentează Eduard Balan.
Lilia Platon
