Aproximativ 20 la sută dintre şoferii moldoveni ar prefera să se înţeleagă la locul accidentului, fără să anunţe poliţia pentru constatarea vinovăţiei şi compania de asigurări. Sunt date deduse dintr-un sondaj de opinie realizat de ziarul Capital Market pe un eşantion de 50 de şoferi intervievaţi în trafic. Aceste cifre ne fac, pe de o parte, să ne gândim care este calea mai rapidă de soluţionare a unui astfel de caz, iar pe de altă parte, care este cea mai lipsită de riscuri. Dar poate există o cale de mijloc care ar aduce şoferilor doar avantaje?
Un ambuteiaj de jumătate de kilometru, şoferi enervaţi, litri de combustibil consumaţi în zadar. E o situaţie cunoscută pentru mulţi şoferi, dar şi pentru pasagerii care călătoresc cu transportul public şi riscă să întârzie. Toate acestea din cauza unui accident rutier.
Potrivit Antoninei Talpă, ofiţer de presa la serviciul Poliţie Rutieră din municipiul Chişinău, zilnic în municipiul Chişinău au loc câte 25 accidente rutiere, iar de la începutul anului până la 25 noiembrie curent au avut loc 8207 accidente uşoare, adică fără victime umane.
Este logic ca în cazul unui accident, fie şi accident minor, să se creeze un ambuteiaj, deoarece şoferii implicaţi trebuie să oprească automobilul şi să nu schimbe poziţia acestuia. Nu e voie să fie deplasate obiectele care au tangenţă cu accidentul. De exemplu, sticlă spartă, fragmente ale pieselor autoturismului. Trebuie să fie chemată poliţia rutieră pentru constatarea faptului producerii accidentului. După care ar trebui să fie găsită informaţia referitoare la participanţii accidentului (numele şi prenumele, telefoanele de contact, compania de asigurare CASCO şi/sau asigurare obligatorie RCA etc.). Este necesar să fie prezenţi martori oculari – toţi pasagerii din maşina păgubitului sau cea a vinovatului, dacă aceştia au urmărit circumstanţele accidentului. Martorii sunt în drept să-şi scrie explicaţiile asupra celor întâmplate, iar participantul accidentului are dreptul să solicite ataşarea acestor explicaţii la dosar. Or, toate aceste proceduri necesită timp, petrecut în plin trafic. Procedura se încheie cu semnarea procesului-verbal în care şoferii sunt sau nu de acord cu cele constatate de agentul poliţiei rutiere.
Aceasta este doar partea care necesită a fi aplicată la locul accidentului. Apoi, cel târziu în 3 zile din momentul producerii accidentului, şoferii trebuie să anunţe despre accident compania de asigurări la telefoanele indicate în poliţa de asigurare sau în regulile de asigurare. Reprezentantul companiei de asigurări trebuie să examineze şi să investigheze automobilul deteriorat, să stabilească cauzele, mărimea daunelor şi alte circumstanţe asociate.
Vladimir Ştirbu susţine că „înţelegerile pe loc” sunt raporturi civile în afara sistemului de asigurări şi consideră că şoferii care dau bani din buzunar în pofida faptului că deţin poliţă de asigurare de răspundere civilă auto nu aleg cea mai optimă soluţie dar, în fine, decizia le aparţine. “Totuşi, analizând motivele pentru care unii cetăţeni decid să procedeze astfel, se deduce că aceştia acţionează aşa întru evitarea procedurilor, pe alocuri anevoioase, în procesul de despăgubire prin asigurare, inclusiv din cauza necesităţii confirmării vinovăţiei de către Poliţia Rutieră. De aici decurg şi anumite penalizări, amenzi etc”, susţine Ştirbu.
Ion Lăcătuş, directorul companiei de asigurări Euroasig susţine că aceasta este o cifră care reflectă realitatea. Potrivit lui, în această categorie de şoferi sunt cei care, fie nu prea au încredere în companiile de asigurare, fie au fost implicaţi în accidente rutiere şi sunt dezamăgiţi de serviciile acordate, fie dauna produsă de accident este mică şi persoanele preferă în mod amiabil să soluţioneze cazul pe loc fără a fi penalizat vinovatul prin aplicarea punctelor de penalizare şi evitând alte dezavantaje ce reies din aceasta.
“Pe moment, asemenea proceduri nu au acoperire legală şi astfel, cei care purced la asemenea soluţii riscă să nu poată revendica despăgubirea de la cel vinovat de producerea accidentului. În cadrul companiei Euroasig funcţionează serviciul de comisar de avarie non-stop şi s-a constatat că în circa 10 la sută din cazuri de accidente, şoferii ajung la o înţelegere amiabilă, până la intervenţia comisarului de avarie. Sigur, aici fiind vorba despre accidentele minore care presupun achitarea unei despăgubiri mici”, a declarat Lăcătuş.
Anton Caba, administrator al “AV Broker de Asigurare-Reasigurare”, crede că mai mult de 20 la sută dintre şoferi preferă să soluţioneze cazul la locul accidentului. “Explic acest lucru prin lipsa de timp a unor şoferi şi prin dorinţa de a evita procedurile îndelungate şi, deseori, complicate pe care le presupune soluţionarea unui caz de accident pe calea prevăzută de legislaţia în vigoare”, susţine Caba.
Potrivit lui Caba, pe de o parte, este explicabilă alegerea lor, dacă e să folosim proverbul “ce-i e în mână nu-i minciună”. Adică, cel păgubit se bucură de faptul că primeşte banii la locul accidentului şi nu este nevoit să aştepte o perioadă îndelungată cu nesiguranţa de a nu şti ce va primi până la urmă. Pe de altă parte, cel care se face vinovat de producerea accidentului este bucuros să achite cu 20 la sută mai mult, dar să nu fie penalizat şi să rămână în relaţii amiabile cu partea vătămată.
“Sincer să fiu, avem două tipuri de comportament al clienţilor noştri în cazul unui accident rutier. Primul fiind de genul: “Am fost lovit în spate şi a fost deteriorată bara de protecţie (raparaţia căreia costă 50 de euro) şi mi se propun 200 de euro. Ce să fac: să accept banii sau să chem poliţia şi să apelez la serviciile companiei de asigurări”. Un alt tip sunt clienţii care ne sună şi ne întreabă direct dacă compania de asigurări va achita mai mult sau nu decât oferă vinovatul”, a declarat Caba.
Cea de a treia opţiune care ar îmbina rapiditatea metodei ”înţelegere pe loc” cu siguranţa obţinerii despăgubirii pentru accident este cea de constat amiabil. Aceasta presupune deţinerea de către persoanele asigurate a unui formular de constatare amiabilă care conţine două pagini autocopiative, ambele având aceeaşi valoare juridică.
Câmpurile ce trebuie completate de către conducătorii vehiculelor implicate în accident se referă la: data şi locul producerii accidentului; datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi şi ale proprietarilor vehiculelor implicate; datele vehiculelor implicate şi ale companiilor la care au încheiate asigurarea RCA (de răspundere civilă auto); informaţii privind circumstanţele producerii accidentului; schiţa accidentului.
Vladimir Ştirbu a comentat practica unor şoferi de a soluţiona cazul accidentului fără să apeleze la serviciile poliţiei rutiere astfel: „Asemenea acţiuni dau de înţeles că aceste persoane ar fi pregătite de implementarea constatului amiabil, adică sunt gata de o „înţelegere pe loc” legalizată, prin care, odată recunoscută vina în comiterea accidentului de către una din părţi, acestea sunt îndreptăţite să meargă la asigurător fără a dispune de o decizie a Poliţiei Rutiere privind constatarea vinovăţiei”.
Potrivit lui, procedura presupune deţinerea formularelor de constat amiabil de rând cu poliţa RCA, eliberate de compania de asigurări. În cazul unui accident, părţile implicate care decid de comun acord să facă uz de această metodă îndeplinesc formularele de constat amiabil unde sunt menţionate vinovăţia, detaliile accidentului, deteriorările, anumite elemente de documentare, de exemplu, fotografii.
Însă merită de menţionat că această procedură nu este prevăzută în actualul cadru legal. „Comisia Naţională a Pieţei Financiare examinează posibilitatea amendării cadrului legal în vederea reglementării constatului amiabil”, a ţinut să menţioneze Ştirbu.
Ion Lăcătuş a declarat că, inevitabil, va trebui să purcedem la implementarea constatului amiabil odată cu integrarea în UE. Pentru a putea fundamenta această practică este necesar de implementat în raport cu alte mecanisme.
“Acest lucru va fi posibil aproximativ peste un an sau chiar doi. Aplicarea acestei modalităţi are menirea de a economisi timp, emoţii şi de a contribui la confortul participanţilor la trafic în soluţionarea unui accident rutier. Însă, odată cu implementarea acestui mecanism prevăd şi o tentativă sporită de fraudă, deoarece sunt mari şansele de a fi schimbate circumstanţele accidentului. Spun aceasta deoarece, chiar în actualele condiţii, circa 15-20 la sută dintre cazurile prezentate comportă tentativă de fraudă. Însă, în cazul constatului amiabil îngrijorarea mea este faţă de frecvenţa fraudelor şi nu de valoarea lor”, crede Lăcătuş.
Vladimir Ştirbu crede că pe lângă avantajele precum facilitarea procedurilor de soluţionare a cazurilor de accidente minore şi descărcare a traficului, trebuie luaţi în calcul mai mulţi factori ce pot influenţa bunul mers al lucrurilor, în special frauda în asigurări, protecţia prin asigurare a vinovatului în funcţie de rezultatele testului de alcoolemie, limita pagubei care poate fi compensată prin constatul amiabil etc.
Anton Caba este de părere că constatul amiabil este prematur de implementat reieşind din realităţile R. Moldova. “Aceasta deoarece eu nu cred în onestitatea unor şoferi moldoveni. Piaţa nu este pregătită pentru acest instrument, iar conaţionalii noştri sunt foarte ”ingenioşi”, a spus Caba.
“Însă consider că companiile de asigurări ar avea de câştigat în urma apicării unui asemenea element, reieşind din faptul că la uşile asigurătorilor nu ar “bate” atâta lume, cu daune minore, ceea ce le-ar permite acestora să se focuseze pe soluţionarea calitativă a unor cazuri majore. Toate acestea ar optimiza cheltuielile în lucrul pe care îl fac”, susţine Caba.
Tatiana Solonari
