Cazul de la Otaci, unde s-a prăbuşit scara unui bloc de locuit cu nouă etaje, readuce în atenţia opiniei publice problema caselor avariate sau construite cu mari devieri de la regulile de construcţie.
Pe parcursul anilor s-a tot constatat că fondul locativ, constituit în anii 50-70 ai secolului trecut, dar şi mai târziu, degradează, că se impun măsuri de consolidare a unor clădiri şi că însuşi locatarii recroiesc pe placul lor locuinţele şi astfel afectează rezistenţa construcţiei. Au fost făcute studii. Create comisii. S-a schimbat ceva de atunci? Nu mai există pericolul care este mereu alături de noi? Putem fi siguri că acest caz, care putea să ducă la o tragedie, nu se va repeta? Deloc. Situaţia este la fel cum a fost acum zece sau douăzeci de ani. Poate în unele cazuri mult mai gravă.
Cei 46 de oameni, inclusiv 11 copii din blocul avariat din Otaci, au fost la un pas de tragedie. Ultimul locatar a părăsit blocul cu 10 minute înainte ca scara acestuia să se prăbuşească. Salvatorii constatau a doua zi: „Angajaţii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă au evacuat astăzi, 19 iunie, ora 18.00 minute, 46 de oameni, inclusiv 11 copii din blocul avariat, reuşind preîntâmpinarea unei tragedii”. Salvatorii, într-adevăr, imediat după prăbuşirea scării şi după au demonstrat că sunt adevăraţi profesionişti.
Ceea ce a urmat, a fost ca totdeauna. A fost creată o comisie pentru situaţii excepţionale pentru a analiza situaţia de pe loc şi a lua măsurile de rigoare. Premierul Maia Sandu a solicitat Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi altor instituţii responsabile „să verifice toate clădirile şi, în special, clădirile grădiniţelor, şcolilor, dar şi blocurile de locuit în localităţile care au avut de suferit din urma ploilor.
Într-o şedinţă a Comisiei pentru situaţii excepţionale, convocată la 21 iunie, s-a luat decizia ca blocul avariat din oraşul Otaci, raionul Ocniţa, să fie demolat. Totodată, responsabilii vor efectua expertiza tehnică a tuturor blocurilor de locuit din această localitate, iar autorităţile vor aloca banii necesari pentru procurarea noilor locuinţe familiilor care au avut de suferit.
„Am stabilit să delegăm persoane care să facă expertiza blocului adiacent şi a altor blocuri din localitate, care s-ar putea să fie într-o situaţie riscantă. Am stabilit că trebuie să fie angajată o companie care va demola clădirea care este pe jumătate dărâmată. Am mai decis să fie calculat cât ar costa o locuinţă în localitatea respectivă, astfel încât să adoptăm în regim de urgenţă asistenţă financiară pentru cei care au avut de suferit”, a precizat premierul.
Este cazul din Otaci unicul? În Lipcani, există de asemenea un bloc care este gata să se prăbuşească. „Am locuit în clădirea cu cinci etaje din Lipcani, care a fost declarată “o urgenţă” încă acum zece ani, în 2009”, spune Nicolai Creşciuc, un rezident al oraşului, potrivit kp.md.
Casa este situată în centrul oraşului. Constructorii au admis erori când au ridicat casa, în 1986. Nu a trecut mult timp, după ce a fost dată în folosinţă, deja în anii 90 au apărut primele crăpături. Blocul are două scări, treizeci de apartamente. Cele două jumătăţi ale casei au început să se îndepărteze.
Bărbatul spune că s-a mutat să locuiască într-o altă casă, deoarece aceasta era avariată, dar în toţi aceşti ani nu s-a luat nicio măsură. Mulţi şi-au abandonat apartamentele, însă două familii continuă să locuiască în bloc. Ar fi vorba despre doi pensionari şi o familie cu doi copii mici, care nu au unde se muta.
Primarul localităţii, Evgheni Dumenko, susţine că locuitorilor li s-au oferit locuinţe sociale la Briceni, dar oamenii ar fi refuzat.
„Cele mai vulnerabile case în prezent sunt cele construite până în anii 60 ai secolului trecut. Anume aceste clădiri trebuie inventariate, pentru a vedea în ce stare sunt. Deja în 1961 au fost introduse normele proiectării clădirilor rezistente la seisme, întrucât imediat după cutremurul din anul 1977, normativele de construcţii au fost îmbunătăţite mai mult pentru a face faţă unor asemenea situaţii”, menţionează specialiştii. Ei mai adaugă că rămâne problema unor clădiri construite înainte de anii 1940, care au trecut, deja, de secolul trecut, prin două seisme majore şi care ar fi trebuit demolate, dar unele sunt clădiri de patrimoniu sau se află în zone protejate istoric.
„La momentul actual, starea fondului locativ vechi se află într-o stare dezastruoasă. Şi aici mă refer la blocurile din anii 50–60, dar şi cele construite în anii 80, la fel sunt într-o stare deja avansată de uzură. Există şi riscul care l-am urmărit la Otaci, prin care efectiv, blocurile se distrug fizic. Se distruge fundamentul, pereţii importanţi ai blocului şi în felul ăsta mai pot cădea şi alte părţi ale blocului”, declara anterior experta Corina Gaibu. Principala problemă este lipsa financiară de care duc locatarii şi asociaţiile, pentru a întreţine blocurile. În lipsa banilor şi a unei strategii de întreţinere a blocurilor vechi, şi chişinăuienii consideră acest tip de clădiri adevărate capcane. Alţii însă sunt de părere că blocurile vechi sunt cele mai rezistente, comparativ cu cele noi. Conform datelor din 2017, din totalul de blocuri care sunt în municipiul Chişinău, 70 la sută au un grad înalt de uzură, iar 30 la sută necesită reparaţii urgente ale acoperişurilor.
Conform unui studiu din 2010, un sfert de milion de chişinăuieni locuiesc în blocuri locative starea fizică a cărora este problematică: termenul de exploatare a peste 450 blocuri (prima generaţie de case din panouri prefabricate) atinge termenul limită de exploatare, iar peste jumătate din blocurile locative depăşesc termenul de 35 ani în care nu s-au făcut reparaţii capitale (gradul de uzură mediu depăşeşte 65 la sută). O treime din acoperişuri şi peste 60 la sută din reţelele inginereşti interne necesită reparaţii capitale şi urgente.
Există câteva tendinţe în ceea ce ţine de blocurile construite în perioada sovietică. În primul rând, nu există o politică clară de gestionare a blocurilor şi spaţiilor lor. În al doilea rând, se construiesc haotic anexe, cunoscute ca “pristroici”. La fel – construirea nereglementată a mansardelor.
Lipsa unei forme de gestiune a blocurilor, dar şi a unei viziuni din partea autorităţilor, a condus ca în perioada 2012–2015, Inspecţia de Stat în Construcţii să depisteze 1058 de construcţii neautorizate în municipiul Chişinău. Ca urmare, avem unele blocuri care au depăşit termenul de exploatare, alte blocuri sunt uzate, pestriţe, copleşite de construcţii hidoase ilegale.
Evident că, în aceste condiţii, este necesară efectuarea paşaportizării fondului locativ din Moldova. Trebuie examinată fiecare clădire, de atras atenţia asupra faptului că vizual este imposibil de stabilit dacă casa este avariată şi trebuie demolată şi dacă va rezista în urma unui cutremur puternic. Pentru aceasta trebuie efectuată o expertiză tehnică, de văzut în ce stare se află construcţiile de bază. Este o procedură costisitoare, fiind vorba de miliarde. Este clar că acest lucru îl pot face doar specialiştii – proiectanţi, experţi tehnici atestaţi, nu oricine va putea evalua starea clădirilor, arată o cercetare ce se înscrie într-o serie de analize elaborate de către Primăria Mea în cadrul proiectului „Monitorizarea Consiliului Municipal Chişinău”.
Sunt probleme care urmează să fie abordate în următorii ani, o amânare a expertizei fondului locativ va necesita costuri mai mari, dar şi eforturi mai mari pentru a remedia situaţia. De menţionat că şi desele schimbări instituţionale nu au dus la o îmbunătăţire a situaţiei.
Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2014 a arătat că din 959,2 mii gospodării casnice înregistrate, 957,7 mii (99,8%), locuiau în case individuale, înşiruite sau apartamente. În anul 2014, în locuinţe aflate în proprietate privată locuiau 949,5 mii gospodării sau 99,0% din total şi doar circa 7 mii sau 0,7% – în locuinţe de stat (municipale).
Numărul total al locuinţelor se ridică la 1 259 207, dintre care 85 la sută sunt ocupate. 99 la sută din imobile sunt private. Datele mai relevă că 79 la sută dintre moldoveni locuiesc în apartamente. Numărul gospodăriilor care au baie sau duş a crescut de la 27,3 la sută din total populaţie în 2004 la 48,3 la sută în 2014.
În perioada dintre ultimele două recensăminte, mărimea medie a suprafeţei totale de locuit care îi revine unei persoane s-a majorat de la 22,5 metri pătraţi până la 23,3 metri pătraţi. În medie, unei persoane îi revine o cameră de locuit, cu o mică diferenţă între mediul urban şi rural de 0,1 p.p. în favoarea locuitorilor de la sate.
Vlad Bercu
