Statisticile oficiale indică un milion de moldoveni plecaţi la muncă în străinătate. Migraţia mai accentuată s-a atestat după criza din anul 1998 când sărăcia a afectat populaţia. Cea mai mare parte a conaţionalilor a plecat pe şantiere şi ca îngrijitori. Însă Banca Mondială, într-un studiu, arată că în prezent aproape jumătate dintre moldovenii plecaţi la muncă în străinătate sunt cu studii superioare.
„Migraţia poate să contribuie la prosperitatea din regiune” a spus Asli Demirguc-Kunt, economistul-şef al Băncii Mondiale pentru regiunea Europa şi Asia Centrală. „Migranţii tind, în mod disproporţionat, să provină din cadrul populaţiei active şi, de aceea, pot să reducă presiunile demografice prin mărirea dimensiunii forţei de muncă, creşterea productivităţii şi accelerarea creşterii economice”.
Ponderea imigranţilor din Europa a crescut rapid în ultimele patru decenii, unul din trei imigranţi din întreaga lume îndreptându-se spre Europa. Migraţia intra-regională este, de asemenea, ridicată în Europa şi Asia Centrală, 80% dintre emigranţi alegând să se mute în alte ţări din regiune. Cu toate acestea, opoziţia la migraţie este de multe ori puternică, deoarece beneficiile tind să fie pe termen lung, în timp ce costurile – inclusiv deplasarea şi şomajul – sunt imediate şi concentrate pentru anumite grupuri.
Factorii de decizie trebuie să ajute aceste grupuri prin implementarea de programe de reconversie profesională a acestora şi ajustarea sistemelor de învăţământ pentru tineret, astfel încât să nu mai concureze cu imigranţii cu calificare redusă. Componentele unor astfel de eforturi ar putea să includă prestaţii sociale temporare şi ajutoare de şomaj, potrivit raportului.
De asemenea, migraţia dă naştere unor preocupări legate de „exodul creierelor”, al forţei de lucru calificate din ţările de origine, deoarece persoanele cu un nivel superior de educaţie tind să emigreze mai des în cadrul regiunii. Persoanele absolvente de învăţământ superior reprezintă 55% din populaţia totală a emigranţilor din Bosnia şi Herţegovina, peste 40% din emigranţii din Armenia şi Letonia şi aproape 40% din populaţiile de emigranţi din Albania, Moldova, Macedonia de Nord, Republica Kârgâzstan, Kazahstan, România şi Tadjikistan. Astfel de tipare permanente reprezintă mai degrabă un simptom şi nu o cauză a problemei de bază.
Întărirea guvernanţei şi consolidarea instituţiilor din ţările de origine sunt politici pe termen lung care pot să abordeze cauzele de bază ale emigraţiei permanente. Politicile care vizează păstrarea forţei de lucru calificate includ promovarea sectorului privat şi stimularea creării locurilor de muncă, investiţiile în învăţământul superior şi creşterea oportunităţilor pentru femei în economie.
O mai mare conectivitate este, de asemenea, un aspect important al creşterii implicării diasporei, deoarece este mai probabil ca emigranţii care rămân conectaţi cu ţara mamă să investească şi să se întoarcă. Raportul indică faptul că este mai probabil ca mărirea stimulentelor pentru a rămâne în ţara de origine să descurajeze migraţia externă comparativ cu politicile care limitează beneficiile din străinătate.
Ultimele date al Băncii Naţionale arată că în luna august 2019, prin intermediul băncilor licenţiate au fost transferate din străinătate în favoarea persoanelor fizice mijloace băneşti în valoare netă de 99,38 mil. USD (în scădere cu 2,6 la sută comparativ cu august 2018).
Conform provenienţei geografice, transferurile în favoarea persoanelor fizice provin din următoarele trei zone: din UE – o pondere de 46,3 la sută, din CSI – o pondere de 22,5 la sută şi din restul lumii – o pondere de 31,2 la sută.
În distribuţia pe state a provenienţei transferurilor în favoarea persoanelor fizice sunt de remarcat transferurile din Rusia cu o pondere de 21,4 la sută (21,25 mil. USD) din total (în scădere cu 6,3 puncte procentuale comparativ cu august 2018). De asemenea, de menţionat transferurile din Israel – 18,4 la sută (18,26 mil. USD), Italia – 12,1 la sută (12,03 mil. USD), Germania – 8,2 la sută (8,18 mil. USD), SUA – 8,0 la sută (7,95 mil. USD), Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord – 6,6 la sută (6,51 mil. USD), Franţa – 5,0 la sută.
În structura pe valute a transferurilor din străinătate în favoarea persoanelor fizice prin sistemul de remitere de bani, transferurilor în euro le-a revenit ponderea de 54,5 la sută (în creştere cu 8,3 p.p., comparativ cu august 2018), urmate de transferurile în dolari SUA – 40,4 la sută (în descreştere cu 5,8 p.p.) şi cele în ruble ruseşti – 5,1 la sută (în descreştere cu 2,5 p.p.).
Pe parcursul perioadei ianuarie-august 2019, volumul total al transferurilor bancare de mijloace băneşti din străinătate în favoarea persoanelor fizice din Republica Moldova a constituit 802,88 milioane dolari SUA, cu 6,5 la sută mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului precedent.
Economiştii sunt de părere că Republica Moldova poate face faţă dinamicii populaţiei, concentrându-se pe calitatea vieţii. Experienţa din regiune, dar şi la nivel global indică faptul că ţările înregistrează succese atunci când investesc în sănătate, în educaţie şi în oportunităţi de muncă, în special pentru tineri. Rata fertilităţii poate creşte dacă se fac investiţii în sănătate şi educaţie şi atunci când există legi şi programe pentru susţinerea familiilor, care permit femeilor şi bărbaţilor să reconcilieze munca cu numărul dorit de copiii.
Statisticile arată că în anul 2030 aproximativ 29% din populaţia ţării va avea vârsta de peste 60 de ani şi această pondere va creşte până la 33,6% în 2050. Vulnerabilităţile în rândurile persoanelor vârstnice se vor mări ca urmare a sarcinii demografice în creştere, gradului mare de dependenţă, speranţa la o viaţă sănătoasă scăzută, lipsa serviciilor de sănătate. Aceste lucruri vor avea un efect major atât asupra sistemului de asigurări sociale de stat, cât şi asupra sistemului de asistenţă socială. Procesele de îmbătrânire a populaţiei din Republica Moldova, spre deosebire de tendinţele globale, sunt mai pronunţate în mediul rural. Totodată, ponderea femeilor în vârstă de 50 ani şi peste este mai mare decât a bărbaţilor de aceeaşi vârstă, ceea ce reconfirmă legităţile specifice ale îmbătrânirii populaţiei în funcţie de sex. În totalul populaţiei feminine, persoanele în vârstă de 50 ani şi peste reprezintă 30,8%, pe când ponderea în rândul bărbaţilor este cu 6% mai mică – 24,8%.
Din totalul populaţiei în vârstă de 50 de ani şi mai mult, cea mai mare parte locuieşte în zona de Nord (32,1%) şi de Centru (28,3%). Se atestă discrepanţe semnificative în coraportul vârstnicilor pe medii de reşedinţă, în funcţie de regiunile ţării. Dacă în medie pe ţară, 59% dintre vârstnici locuiesc în mediul rural, în zona Centru în mediul rural locuiesc circa 80% din vârstnicii zonei respective, pe când în municipiul Chişinău, dimpotrivă, 91,7% din persoanele în vârstă locuiesc în mediul urban.
Victor Ursu
